• Înapoi

Școala pământeană a spiritului.... Mijloace pentru un scop.... Un scop în sine....

Considerați Pământul doar ca pe o școală a spiritului, ca pe o stație de maturizare a sufletului vostru, care mai trebuie să treacă printr-o școală înainte de a intra în împărăția spirituală. Nu puteți fi neapărat modelați în așa fel încât să fiți potriviți pentru împărăția spirituală; trebuie să realizați voi înșivă această transformare.... Iar viața pământească v-a fost dată în acest scop.... Cu toate acestea, voi, oamenii, nu recunoașteți scopul și țelul vieții pământești.... o evaluați într-o altă direcție, căutați doar să obțineți avantaje pentru trup și nu vă gândiți la sufletul vostru.... considerați Pământul ca pe un scop în sine, în timp ce el este doar un mijloc pentru a ajunge la un scop.... mijlocul de a aduce maturitatea finală a spiritualului.

A trece testul voinței este sarcina reală pe care trebuie să o îndepliniți în viața pământească, dar care trebuie trecut în toată libertatea, motiv pentru care veți primi iluminarea cu privire la sensul și scopul vieții pământești numai atunci când vă veți ocupa serios de această chestiune voi înșivă. Dar Dumnezeu v-a dat intelectul care vă poate permite să vă puneți în orice moment această întrebare de ce și pentru ce scop vă aflați pe Pământ.... Există în jurul vostru destui stimuli care vă pot determina să vă puneți această întrebare, însă această întrebare trebuie să iasă complet liber din voi pentru ca acum să poată primi și un răspuns corect. Chiar și omul lumesc ar trebui să se ocupe de această întrebare, chiar și el ar trebui să se gândească din când în când la motivul și scopul existenței sale pământești, cu condiția să își facă timp pentru astfel de gânduri. El nu ar trebui cu adevărat să vadă scopul vieții sale în satisfacerea dorințelor și poftelor sale fizice, iar dacă totuși face acest lucru, atunci gândul morții îl va speria sau îl va îngrijora întotdeauna.... sau va respinge orice gând cu privire la aceasta cu părerea că nu va mai fi după moarte. Numai o persoană care gândește puțin poate fi de această părere, deoarece ar găsi suficiente dovezi în timpul vieții pământești care ar trebui să-l învețe să gândească altfel, dacă ar dori în mod serios să se ocupe de problema continuării vieții după moarte. Omului i-a fost dat intelectul.... dar dacă nu-l folosește, trăiește ca un animal, deoarece o utilizare adecvată a intelectului îl face să gândească și să acționeze diferit.... îi permite să trăiască în mod conștient; dar omul lumesc, care consideră viața pământească ca fiind un scop în sine, nu și-a folosit încă corect intelectul, l-a lăsat să devină activ doar într-o singură direcție, nu s-a gândit încă la o lume spirituală, care cu siguranță trebuie presupusă și în afara lumii materiale.... în caz contrar, omul ar trebui să aibă un drept nelimitat de determinare asupra întregii creații, deci și asupra proceselor naturale și asupra propriului destin..... Atâta timp cât ființa umană însăși depinde de o putere superioară, de o voință superioară, ceea ce îi este dovedit de cursul vieții sale pământești, ea trebuie deci să recunoască o lume sau un tărâm în care domină această putere superioară și, din moment ce știe că se află la mila acestei puteri fără a opune rezistență, că această putere îi determină cursul vieții, ea trebuie să se întrebe și de ce și în ce scop viața sa pământească se desfășoară așa cum se desfășoară.... și dacă își îndeplinește acest scop, care nu mai poate fi niciodată doar bunăstarea pământească, ci este mai probabilă o dezvoltare spirituală.... Ființa umană poate ajunge la această concluzie intelectuală de îndată ce are voința de a primi orice fel de lămurire cu privire la faptul dacă viața pământească este un scop în sine sau doar un mijloc pentru atingerea unui scop.... El ar trebui și trebuie să se folosească de darul înțelegerii, pentru că într-o zi i se va cere socoteală pentru voința sa, care se opune la tot ceea ce Dumnezeu îi oferă pentru a-și atinge scopul pe Pământ....

Amin

Erde Schule des Geistes.... Mittel zum Zweck.... Selbstzweck....

Betrachtet die Erde nur als Schule des Geistes, als Ausreifungsstation für eure Seele, die noch durch eine Schule gehen muß, bevor sie in das geistige Reich eintritt. Ihr könnet nicht zwangsläufig so geformt werden, daß ihr für das geistige Reich tauglich seid; ihr müsset diese Umformung selbst vollbringen.... Und dafür ist euch das Erdenleben gegeben worden.... Doch ihr Menschen erkennet nicht den Zweck und das Ziel des Erdenlebens.... ihr wertet es nach einer anderen Richtung aus, ihr suchet nur die Vorteile für den Körper herauszuholen und gedenket eurer Seele nicht.... ihr betrachtet die Erde als Selbstzweck, während sie doch nur das Mittel ist zum Zweck.... das Mittel, dem Geistigen die letzte Reife zu bringen.

Die Willensprobe abzulegen ist die eigentliche Aufgabe, die ihr im Erdenleben erfüllen sollet, die aber in aller Freiheit abgelegt werden muß, weshalb ihr erst dann über Sinn und Zweck des Erdenlebens Aufklärung erhalten werdet, wenn ihr selbst euch ernstlich mit dieser Frage beschäftigt. Gott gab euch aber den Verstand, der euch zu jeder Zeit diese Frage stellen lassen kann, warum und zu welchem Zweck ihr euch auf Erden befindet.... Anregungen gibt es um euch genug, die euch zu dieser Frage veranlassen können, doch völlig frei aus euch heraus muß diese Frage kommen, um nun auch recht beantwortet werden zu können. Selbst den Weltmenschen sollte diese (19.8.1953) Frage beschäftigen, selbst er sollte zuweilen nachdenken über den Anlaß und den Zweck des Erdendaseins, sofern er sich für solche Gedanken Zeit nimmt.... In der Befriedigung seiner körperlichen Wünsche und Begierden sollte er wahrlich nicht den Zweck seines Lebens sehen, und tut er es dennoch, dann wird ihn auch immer der Gedanke an den Tod schrecken oder beunruhigen.... oder er weiset alle Gedanken daran zurück mit seiner Ansicht, nach dem Tode nicht mehr zu sein. Nur ein Mensch, der wenig nachdenkt, kann dieser Ansicht sein, denn er würde genug Beweise während des Erdenlebens finden, die ihn anders denken lernen müßten, wenn er sich nur ernstlich mit dem Problem des Fortlebens nach dem Tode befassen möchte. Dem Menschen ist der Verstand gegeben worden.... so er diesen aber nicht nützet, lebet er dahin wie ein Tier, denn ein rechtes Nützen des Verstandes lässet ihn anders denken und handeln.... es lässet ihn bewußt leben; der Weltmensch aber, der das Erdenleben als Selbstzweck betrachtet, hat von seinem Verstand noch nicht den rechten Gebrauch gemacht, er hat ihn nur nach einer Richtung hin tätig werden lassen, er hat noch nicht nachgedacht über eine geistige Welt, die wohl auch anzunehmen ist außerhalb der materiellen Welt.... ansonsten der Mensch unbeschränktes Bestimmungsrecht haben müßte über die gesamte Schöpfung, also auch über die naturmäßigen Vorgänge und über das eigene Schicksal.... Solange der Mensch selbst abhängig ist von einer höheren Macht, von einem höheren Willen, der ihm durch den Ablauf seines Erdenlebens bewiesen wird, so lange also muß er eine Welt oder ein Bereich anerkennen, wo diese höhere Macht waltet, und da er weiß, daß er dieser Macht widerstandslos ausgeliefert ist, daß diese Macht seinen Lebenslauf bestimmt, muß er sich auch die Frage vorlegen, warum und zu welchem Zweck sich sein Erdenleben so abwickelt, wie es der Fall ist.... und ob er wohl diesen Zweck erfüllt, der nimmermehr nur irdisches Wohlleben sein kann, sondern eine geistige Entwicklung wahrscheinlicher ist.... Der Mensch kann zu diesem Verstandesergebnis kommen, sowie er nur den Willen hat, überhaupt eine Aufklärung zu erhalten, ob das Erdenleben Selbstzweck ist oder nur das Mittel zum Zweck.... Die Gabe des Verstandes soll und muß er auswerten, denn er wird dereinst zur Verantwortung gezogen für seinen Willen, der sich allem widersetzt, was Gott ihm schenkt zur Erreichung seines Zieles auf Erden....

Amen