• Înapoi

Dizolvarea totală a Pământului.... Spiritualizare....

Nu este prevăzută încă o dizolvare completă a Pământului, ci transformarea totală a suprafeței Pământului, ceea ce probabil echivalează și cu o distrugere completă, pentru că nimic din substanță nu va fi cruțat, ci orice formă va fi dizolvată pentru a elibera ceea ce este spiritual în ea în scopul unei noi transformări. Dizolvarea completă a Pământului echivalează cu spiritualizarea, iar acest moment nu a sosit încă, deoarece Pământul servește încă drept stație de maturizare pentru spiritualul încă imperfect..... Atâta timp cât substanțele spirituale au nevoie de creațiile pământești pentru a ajunge la maturitate, Pământul va continua să existe ca lume materială, dar nu vor lipsi transformările recurente, în funcție de starea de maturitate și de voința substanțelor spirituale care vor atinge perfecțiunea în el. Dar pentru Pământ, momentul sfârșitului vine întotdeauna atunci când are loc o astfel de transformare, pentru că atunci începe o nouă epocă de dezvoltare pentru întregul spiritual, fie că este întrupat în ființa umană sau legat într-o formă fixă, pentru că diferitele faze necesită, ca să spunem așa, și posibilități diferite, iar acestea sunt create mereu și mereu prin marea iubire și înțelepciune a lui Dumnezeu, deoarece ele promit cel mai mare succes. Oamenilor le lipsește această cunoaștere a perioadelor individuale de dezvoltare și, în special, în ultima perioadă înainte de sfârșitul fiecărei epoci, deoarece nivelul spiritual scăzut al oamenilor.... din cauza lipsei de bunătate înseamnă, de asemenea, ignoranță și lipsă totală de înțelegere pentru o astfel de cunoaștere prezentată. Ei consideră că sfârșitul este egal cu dispariția completă a lumilor pământești-materiale..... Dar acest moment în timp nu poate fi încă prevăzut în eternitate; fiecare fază individuală de dezvoltare, totuși, se întinde pe o anumită perioadă de timp care începe cu apariția celor mai diverse opere de creație și se termină cu distrugerea lor.... care începe cu oameni superiori din punct de vedere spiritual și se termină din nou cu cei cu adevărat diabolici.... O astfel de fază de dezvoltare nu ar putea duce niciodată la spiritualizarea tuturor ființelor, deoarece atâta timp cât există creații materiale pământești, atâta timp cât pământul poartă încă creații subordonate în afară de ființa umană, cum ar fi animalele, plantele și substanțele spirituale legate în formă dură, el nu poate fi complet dizolvat, deoarece acestei substanțe spirituale trebuie să i se dea întotdeauna posibilitatea de a se maturiza și de a părăsi forma sa actuală, ceea ce în sine necesită în mod constant noi faze, de îndată ce dezvoltarea ascendentă a ajuns într-un punct mort. Căci la sfârșitul fiecărei epoci de răscumpărare nu mai există nici un semn de spiritualizare a oamenilor, iar un astfel de eșec sau o astfel de nerespectare a scopului real al existenței pe Pământ trebuie compensată.... trebuie să se arate și o nouă cale pentru acest spiritual, căci la Dumnezeu nu se renunță la ceea ce a fost și rămâne al Lui, care însă trebuie să redevină tot așa cum a provenit de la Dumnezeu.... Căci chiar și ceea ce tinde inexorabil spre adânc, El nu-l lasă în acest adânc, ci găsește mereu căi și mijloace pentru a-l conduce spre lumină. Prin urmare, această dezvoltare ascendentă nu va înceta niciodată până când ultima ființă spirituală care s-a îndepărtat odată de El își va găsi drumul înapoi către Tatăl..... Dar va exista întotdeauna un "sfârșit"...., din nou, un sfârșit pentru fiecare fază individuală care a fost acordată de Dumnezeu substanței spirituale pentru o anumită perioadă de timp, dar care se va sfârși într-o zi.

De aceea, voi, oamenii, nu puteți vorbi cu ușurință despre sfârșitul lumii, care trebuie înțeles ca o dispariție completă a creației lui Dumnezeu, ci trebuie doar să vă imaginați o schimbare care, totuși, este atât de amplă și de cuprinzătoare, încât este de neconceput pentru voi, ca ființe umane, și poate fi experimentată și urmărită doar de cei puțini credincioși lui Dumnezeu, care vor da mărturie despre puterea și slava lui Dumnezeu pe Noul Pământ...... Voi, oamenii, vă aflați în fața unui astfel de sfârșit, chiar dacă vi se pare îndoielnic și intelectul vostru vrea să se opună.... Dar amintiți-vă de cei încă legați, amintiți-vă de toate creațiile dintre voi și întrebați-vă cum ar trebui să fie răscumpărată această ființă spirituală, dacă nu au fost create oportunități pentru ea în repetate rânduri. Gândește-te și mai mult la oamenii care sunt complet îndepărtați de Dumnezeu și totuși nu pot trăi pe Pământ pentru totdeauna..... Atunci vei înțelege că iubirea lui Dumnezeu, plină de milă, are grijă de tot ceea ce este nerecomandat și că o aparentă lucrare de distrugere este un act de cea mai mare milă, deoarece noile creații ulterioare oferă un curs de dezvoltare ascendentă pentru cei profund căzuți din nou, care poate duce la Dumnezeu până la urmă, chiar dacă este nevoie de un timp infinit de lung....

Amin

Totale Auflösung der Erde.... Vergeistigung....

Eine vollkommene Auflösung der Erde ist jetzt noch nicht vorgesehen, doch die totale Umgestaltung der Erdoberfläche, die wohl auch einer völligen Vernichtung gleichkommt, weil nichts Wesenhaftes verschont bleibt, sondern eine jegliche Form aufgelöst wird, um das Geistige darin freizugeben zwecks neuer Verformung. Die vollständige Auflösung der Erde kommt dem Vergeistigen gleich, und es ist dieser Zeitpunkt noch nicht gekommen, weil die Erde noch als Ausreifungsstation für das noch unvollkommene Geistige dienet.... Solange zur Reife gelangen-sollendes Geistiges die irdischen Schöpfungen benötigt, so lange wird auch die Erde als materielle Welt bestehenbleiben, doch immer wiederkehrende Umgestaltungen werden nicht ausbleiben, je nach dem Reifezustand und dem Willen des Geistigen, das in ihr zur Vollkommenheit gelangen soll. Für die Erde ist aber gleichsam immer dann der Zeitpunkt des Endes gekommen, wenn eine solche Umgestaltung vor sich geht, weil dann für das gesamte Geistige, sei es das im Menschen verkörperte oder das in fester Form gebundene, eine neue Entwicklungsepoche beginnt, weil gleichsam die verschiedenen Phasen auch verschiedene Möglichkeiten benötigen und diese immer wieder geschaffen werden durch Gottes große Liebe und Weisheit, wie sie den meisten Erfolg versprechen. Den Menschen fehlt diese Kenntnis von einzelnen Entwicklungsperioden, und besonders in der letzten Zeit vor dem Ende jeder Epoche, weil der geistige Tiefstand der Menschen.... bedingt durch die Lieblosigkeit.... auch eine Unwissenheit bedeutet und auch völlige Verständnislosigkeit für ein solches dargebotenes Wissen. Sie achten das Ende gleich einem völligen Vergehen irdisch-materieller Welten.... Doch dieser Zeitpunkt ist in Ewigkeiten noch nicht abzusehen; jede einzelne Entwicklungsphase aber umspannt eine gewisse Zeit, die mit dem Erstehen von mannigfaltigsten Schöpfungswerken beginnt und mit der Zerstörung dieser endet.... die mit geistig hochstehenden Menschen den Anfang nimmt und mit wahrhaft teuflischen wieder ihr Ende findet.... Eine solche Entwicklungsphase würde niemals das Vergeistigen alles Wesenhaften zuwege bringen, denn solange irdisch materielle Schöpfungen bestehen, solange die Erde außer dem Menschen noch unter ihm stehende Schöpfungen trägt, wie Tiere, Pflanzen und in harter Form gebundenes Geistiges, so lange kann sie nicht total aufgelöst werden, denn es muß diesem Geistigen immer wieder die Möglichkeit zum Ausreifen gegeben werden und die derzeitige Form zu verlassen, was allein schon ständig neue Phasen bedingt, sowie die Aufwärtsentwicklung auf einem toten Punkt angelangt ist. Denn am Ende jeder Erlösungsepoche ist von einer Vergeistigung der Menschen nichts mehr zu merken, und ein solches Versagen oder Nichtbeachten des eigentlichen Daseinszweckes auf der Erde muß ausgeglichen werden.... es muß auch diesem Geistigen ein neuer Weg gewiesen werden, weil es bei Gott kein Aufgeben dessen gibt, was Sein war und bleibt, was aber auch wieder so werden muß, wie es von Gott seinen Ausgang genommen hat.... Denn selbst, was unaufhaltsam der Tiefe zustrebt, belässet Er nicht in dieser Tiefe, sondern Er findet immer wieder Mittel und Wege, es emporzuführen zum Licht. Es wird also niemals diese Aufwärtsentwicklung aufhören, bis auch das letzte von Ihm einst abgefallene Geistige den Weg zum Vater zurückgefunden hat.... Es wird aber doch immer wieder ein "Ende" geben.... ein Ende jeder einzelnen Phase, die in einer bestimmten Zeitdauer von Gott dem Geistigen zugebilligt wurde, die aber auch einmal ihr Ende findet.

Und darum könnet ihr Menschen nicht leichtfertig von einem Ende der Welt sprechen, worunter ein völliges Vergehen von Gottes Schöpfung zu verstehen ist, sondern ihr müsset euch nur eine Wandlung vorstellen, die jedoch so umfangreich und alles betreffend ist, daß sie euch als Mensch nicht vorstellbar ist und auch nur von den wenigen Gottgetreuen erlebt und verfolgt werden kann, die dann zeugen werden von Gottes Macht und Herrlichkeit auf der neuen Erde.... Ihr Menschen stehet vor einem solchen Ende, und ob es euch auch zweifelhaft erscheint und euer Verstand sich dagegen wehren will.... Gedenket aber des noch Gebundenen, gedenket aller Schöpfungen unter euch, und fraget euch, wie diesem Geistigen Erlösung werden sollte, wenn ihm nicht immer wieder Möglichkeiten geschaffen würden. Gedenket noch mehr der Menschen, die gänzlich von Gott entfernt sind und doch nicht ewig auf der Erde leben können.... Dann werdet ihr begreifen, daß die Liebe Gottes voller Erbarmung sich alles Unerlösten annimmt und daß ein scheinbares Vernichtungswerk ein Akt größter Erbarmung ist, weil die darauf folgenden Neuschöpfungen wieder dem Zutiefst-Gefallenen den Gang der Aufwärtsentwicklung bieten, der doch einmal zu Gott führen kann, wenn auch nach endlos langer Zeit....

Amen