• Înapoi

Nu dispoziția, ci iubirea determină voința....

Depinde de voi toți unde vă îndreptați voința, deși cu siguranță vă va fi indicat de către Cuvântul Meu ce succes vă va aduce fiecare direcție a voinței. Cu toate acestea, nici măcar Cuvântul Meu nu vă obligă, pentru că și voi puteți să-l acceptați sau să-l respingeți din nou în funcție de natura și de iubirea voastră. Căci dragostea determină voința voastră.... Veți iubi întotdeauna ceea ce vă străduiți să obțineți, fie că este bun sau rău; dorința voastră este îndreptată spre acel lucru, și astfel și voința voastră este de asemenea.... bună sau rea. Veți simți întotdeauna dragoste pentru ceea ce vă doriți, dar dacă dragostea este direcționată corect sau greșit este determinată de dezvoltarea voastră spirituală. Acum puteți obiecta cu siguranță că iubirea este plasată în ființa umană, că iubirea pentru rău se naște și ea în inimă și că ființa umană este, prin urmare, o victimă a dorințelor care dorm în ea. Și această obiecție este într-o oarecare măsură justificată.... că în ființa umană se odihnesc toate instinctele și dorințele care nu au fost încă depășite în etapele preliminare individuale în legea constrângerii, că ființa umană aduce deci aceste instincte cu ea în viața pământească pentru a le cuceri acum și a se lepăda complet de ele. Aceste însușiri sunt așadar prezente în ființa umană și de aceea stimulează întotdeauna dorințele. Acestea doresc împlinirea și adesea devin atât de puternice în ființa umană încât o domină complet. Lupta împotriva unor astfel de dorințe este adesea dificilă, însă omului i s-a dat de către Mine intelectul pentru a se gândi la sentimentele sale, pentru a lua măsuri adecvate împotriva lor. Este greșit să spunem că omul trebuie să acționeze conform dispoziției sale...ei bine dacă ar fi fost creat fără intelect și s-ar simți condus instinctiv.

Dar, din moment ce i se oferă suficiente oportunități în viața pământească pentru a acumula cunoștințe, din moment ce i se dă o linie directoare prin poruncile Mele de iubire, din moment ce are în el însuși un îndemnător și un avertizor tăcut care îl îndreaptă mereu spre voința Mea, și din moment ce acum poate să se gândească la orice, depinde acum numai de voința sa să ducă o luptă cu sine însuși atunci când este necesar, atunci când dorințele sale se opun la ceea ce ar trebui să facă în conformitate cu cunoașterea interioară.... Că nu ar putea să o facă este exclus, căci o voință serioasă îi asigură și folosirea forței, dar o voință slabă eșuează.... Și iarăși, un singur lucru este necesar pentru a întări o voință slabă.... credința în Iisus Hristos.... Oamenii care sunt încă puternic împovărați de particularități caracteristice din stadiile lor anterioare nu vor avea cu siguranță credință în Iisus Hristos, însă dacă se ocupă doar intelectual de aceasta, își vor anunța deja voința de a pătrunde adevărul și vor fi ajutați să găsească soluția potrivită.... Dar acolo unde întrebarea despre Iisus Hristos este respinsă fără ezitare, unde nu se face nici un efort pentru a găsi un răspuns, acolo voința este în mod evident îndreptată în jos, și acolo ființa umană va deveni cu siguranță o victimă a forțelor de jos, și totuși ea însăși dorește acest lucru și nu dispoziția sa este de vină. Căci ființa umană poate dori în ambele direcții, altfel nu s-ar putea vorbi de liberul arbitru. Și fiecare persoană poate și ar trebui să-și pună odată întrebarea despre sarcina vieții sale pământești.... În acest scop i-a fost dat intelectul....

Amin

Pas la prédisposition, mais l'amour détermine la volonté

À tous il vous est laissé la liberté d'orienter votre volonté là où vous le voulez, néanmoins au moyen de Ma Parole il vous est indiqué quel succès procure une certaine orientation de la volonté. Mais Ma Parole ne vous force pas, parce que vous pouvez l'accepter ou la refuser – selon votre manière de penser et selon votre amour. Parce que l'amour détermine votre volonté. Vous aimerez toujours ce vers quoi vous tendez, que cela soit bon ou mauvais ; ce sur quoi votre désir est orienté. Et telle est aussi votre volonté – bonne ou mauvaise. Vous sentirez toujours un amour pour ce que vous désirez, mais si l'amour est orienté bien ou mal cela détermine votre développement spirituel. Maintenant vous pouvez certes objecter que l'amour est inséré dans l'homme, que même l'amour pour le mal naît dans le cœur et que l'homme est donc une victime des désirs qui somnolent en lui. Et cette objection est justifiée jusqu'à un certain point, parce que dans l'homme reposent toutes les stimulations et désirs qui, dans les stades préalables dans la loi de l'obligation, n'ont pas été dépassés. L'homme porte donc avec lui dans la vie terrestre ces stimulations, pour les dépasser et les déposer maintenant totalement. Donc ces caractéristiques existent dans l'homme et donc elles stimulent toujours le désir. Ils veulent se réaliser et deviennent tellement forts dans l'homme qu’ils le dominent complètement. La lutte contre de tels désirs est souvent très dure, mais pour cela l'homme a reçu l'entendement pour qu'il puisse réfléchir sur ses perceptions pour pouvoir les affronter. Donc il est faux de dire que l'homme doive agir comme est sa prédisposition, car alors il serait comme s'il avait été créé sans entendement et se sente poussé selon l'instinct.

Mais vu que dans la vie terrestre il lui est donné assez d’occasions pour rassembler pour lui des connaissances, vu qu’il lui est donné une ligne de conduite au moyen de Mes Commandements de l'Amour, vu qu’il a en lui un avertisseur silencieux et un réprobateur qui lui indique toujours Ma Volonté, et vu que maintenant il peut réfléchir sur tout, il dépend seulement de sa volonté de mener la lutte avec lui-même, si elle est nécessaire, si ses désirs vont contre ce qu'il devrait faire selon la connaissance intérieure. Il est exclu qu'il ne puisse pas le faire, parce qu'une sérieuse volonté lui assure aussi un afflux de force – mais une volonté faible échoue. – Et de nouveau il est nécessaire seulement d’une chose pour renforcer la volonté faible : la foi en Jésus Christ. Les hommes qui sont encore très alourdis avec des caractéristiques provenant de leurs stades précédents, n'auront pas la foi en Jésus Christ, mais s’ils s'en occupent intellectuellement, ils annoncent déjà leur volonté de sonder la Vérité et ils seront aidés à trouver une juste solution. Mais là où la question de Jésus Christ est rejetée sans réfléchir – là où on ne cherche aucune réponse, vraiment là la volonté est évidemment tournée vers le bas et là l'homme sera bien une victime des forces d’en bas, mais lui-même le veut, et ce n’est pas la faute de ses prédispositions. Parce que l'homme peut vouloir dans les deux directions, autrement on ne pourrait pas parler d'une libre volonté. Et pour cela l'homme peut et doit se poser la question sur sa tâche dans sa vie terrestre – et pour cela il lui a été donné l'entendement.

Amen