• Înapoi

Nu dispoziția, ci iubirea determină voința....

Depinde de voi toți unde vă îndreptați voința, deși cu siguranță vă va fi indicat de către Cuvântul Meu ce succes vă va aduce fiecare direcție a voinței. Cu toate acestea, nici măcar Cuvântul Meu nu vă obligă, pentru că și voi puteți să-l acceptați sau să-l respingeți din nou în funcție de natura și de iubirea voastră. Căci dragostea determină voința voastră.... Veți iubi întotdeauna ceea ce vă străduiți să obțineți, fie că este bun sau rău; dorința voastră este îndreptată spre acel lucru, și astfel și voința voastră este de asemenea.... bună sau rea. Veți simți întotdeauna dragoste pentru ceea ce vă doriți, dar dacă dragostea este direcționată corect sau greșit este determinată de dezvoltarea voastră spirituală. Acum puteți obiecta cu siguranță că iubirea este plasată în ființa umană, că iubirea pentru rău se naște și ea în inimă și că ființa umană este, prin urmare, o victimă a dorințelor care dorm în ea. Și această obiecție este într-o oarecare măsură justificată.... că în ființa umană se odihnesc toate instinctele și dorințele care nu au fost încă depășite în etapele preliminare individuale în legea constrângerii, că ființa umană aduce deci aceste instincte cu ea în viața pământească pentru a le cuceri acum și a se lepăda complet de ele. Aceste însușiri sunt așadar prezente în ființa umană și de aceea stimulează întotdeauna dorințele. Acestea doresc împlinirea și adesea devin atât de puternice în ființa umană încât o domină complet. Lupta împotriva unor astfel de dorințe este adesea dificilă, însă omului i s-a dat de către Mine intelectul pentru a se gândi la sentimentele sale, pentru a lua măsuri adecvate împotriva lor. Este greșit să spunem că omul trebuie să acționeze conform dispoziției sale...ei bine dacă ar fi fost creat fără intelect și s-ar simți condus instinctiv.

Dar, din moment ce i se oferă suficiente oportunități în viața pământească pentru a acumula cunoștințe, din moment ce i se dă o linie directoare prin poruncile Mele de iubire, din moment ce are în el însuși un îndemnător și un avertizor tăcut care îl îndreaptă mereu spre voința Mea, și din moment ce acum poate să se gândească la orice, depinde acum numai de voința sa să ducă o luptă cu sine însuși atunci când este necesar, atunci când dorințele sale se opun la ceea ce ar trebui să facă în conformitate cu cunoașterea interioară.... Că nu ar putea să o facă este exclus, căci o voință serioasă îi asigură și folosirea forței, dar o voință slabă eșuează.... Și iarăși, un singur lucru este necesar pentru a întări o voință slabă.... credința în Iisus Hristos.... Oamenii care sunt încă puternic împovărați de particularități caracteristice din stadiile lor anterioare nu vor avea cu siguranță credință în Iisus Hristos, însă dacă se ocupă doar intelectual de aceasta, își vor anunța deja voința de a pătrunde adevărul și vor fi ajutați să găsească soluția potrivită.... Dar acolo unde întrebarea despre Iisus Hristos este respinsă fără ezitare, unde nu se face nici un efort pentru a găsi un răspuns, acolo voința este în mod evident îndreptată în jos, și acolo ființa umană va deveni cu siguranță o victimă a forțelor de jos, și totuși ea însăși dorește acest lucru și nu dispoziția sa este de vină. Căci ființa umană poate dori în ambele direcții, altfel nu s-ar putea vorbi de liberul arbitru. Și fiecare persoană poate și ar trebui să-și pună odată întrebarea despre sarcina vieții sale pământești.... În acest scop i-a fost dat intelectul....

Amin

Nicht die Veranlagung, sondern Liebe bestimmt Willen....

Euch allen ist es freigestellt, wohin ihr euren Willen richtet, wenngleich ihr durch Mein Wort wohl darauf hingewiesen werdet, welchen Erfolg eine jede Willensrichtung für euch zeitigt. Doch auch Mein Wort zwingt euch nicht, weil ihr es auch wieder annehmen oder ablehnen könnet je nach eurer Sinnesart und eurer Liebe. Denn die Liebe bestimmt euren Willen.... Stets werdet ihr das, was ihr anstrebt, lieben, ob es gut ist oder böse; euer Verlangen ist darauf gerichtet, und so ist auch euer Wille.... gut oder böse. Eine Liebe werdet ihr immer empfinden zu dem, was ihr begehret, ob aber die Liebe eine recht oder falsch gerichtete ist, das bestimmt eure geistige Entwicklung. Nun könnet ihr wohl darauf einwenden, daß die Liebe in den Menschen hineingelegt ist, daß auch die Liebe zum Bösen im Herzen geboren wird und daß der Mensch also ein Opfer der in ihm schlummernden Begierden ist. Und dieser Einwand ist bis zu einem gewissen Grade berechtigt.... daß im Menschen alle die Triebe und Begierden ruhen, die in den einzelnen Vorstadien im Mußgesetz noch nicht überwunden worden sind, daß diese Triebe also der Mensch mit in das Erdenleben bringt, um sie nun zu besiegen und sie völlig abzulegen. Diese Eigenschaften sind also im Menschen vorhanden und reizen daher auch immer die Begierden an. Sie wollen Erfüllung und werden oft so mächtig im Menschen, daß sie ihn völlig beherrschen. Der Kampf gegen solche Begierden ist oft schwer, doch dazu hat der Mensch von Mir den Verstand bekommen, daß er über seine Empfindungen nachdenken kann, um entsprechend dagegen vorzugehen. Es ist falsch, zu sagen, der Mensch müsse so handeln, wie es seiner Veranlagung entspricht.... wohl, wenn er ohne Verstand geschaffen wäre und er sich instinktmäßig getrieben fühlte.

Da ihm aber im Erdenleben genug Gelegenheit geboten ist, sich Erkenntnisse zu sammeln, da ihm eine Richtschnur gegeben ist durch Meine Gebote der Liebe, da er in sich einen stillen Mahner und Warner hat, der ihn stets hinweiset auf Meinen Willen, und da er nun über alles nachdenken kann, so liegt es nun allein an seinem Willen, einen Kampf mit sich selbst zu führen, wenn er nötig ist, wenn seine Begierden dem widerstehen, was er laut innerer Erkenntnis tun sollte.... Daß er es nicht könnte, scheidet aus, denn ein ernster Wille sichert ihm auch Kraftzuwendung, ein schwacher Wille jedoch versagt.... Und wieder ist nur eines nötig, um einen schwachen Willen zu verstärken.... der Glaube an Jesus Christus.... Wohl werden gerade die Menschen, die noch stark belastet sind mit Eigenarten aus ihren Vorstadien, den Glauben an Jesus Christus nicht haben, doch so sie sich nur damit verstandesmäßig auseinandersetzen, geben sie schon den Willen kund, die Wahrheit zu ergründen, und es wird ihnen geholfen, eine rechte Lösung zu finden.... Wo aber die Frage um Jesus Christus unbedenklich verworfen wird, wo man sich nicht um Antwort bemüht, dort eben ist der Wille offensichtlich nach unten gerichtet, und dort wird der Mensch wohl ein Opfer der Kräfte von unten, doch er selbst will es, und nicht seine Veranlagung ist schuld daran. Denn der Mensch kann wollen in beiden Richtungen, ansonsten nicht von einem freien Willen gesprochen werden könnte. Und jeder Mensch kann und soll sich einmal die Frage stellen über seine Erdenlebensaufgabe.... Dazu ist ihm der Verstand gegeben worden....

Amen