• Înapoi

Întruparea ca om consecință a păcatului.... Lucrarea de răscumpărare....

Întruparea voastră ca om este consecința păcatului. A trebuit să luați o formă subordonată, o formă care este efemeră, care, prin urmare, a fost creată de Mine doar pe durata șederii voastre în ea și care va rămâne mereu trecătoare, deoarece substanța ei este materia, ceva spiritual imatur care necesită un timp extrem de îndelungat pentru a anima un corp uman precum sufletul vostru. Această formă exterioară a voastră este o povară, o cătușă, care impune constrângeri ființei spirituale adăpostite în ea, astfel că starea spiritualului nu este fericirea. Ea se află într-o stare de judecată, iar această judecată este rezultatul păcatului, al fostei răzvrătiri împotriva Mea și al întoarcerii de la Mine.... Păcatul este o ofensă adusă iubirii. Iubirea este ceva divin de sublim, este substanța primordială a Mea, astfel că o ofensă adusă iubirii este și o ofensă adusă Mie, care nu poate rămâne nepedepsită conform justiției divine. Păcatul nu poate fi anulat de iubirea Mea, dar trebuie ispășit, altfel dreptatea Mea nu ar fi satisfăcută.... Acest act de justiție are loc prin alungarea substanței spirituale, care Mi s-a împotrivit cândva, într-o formă materială, ceea ce înseamnă întotdeauna o îngrădire pentru ea. Această robie este, prin urmare, o consecință a păcatului și, astfel, toate substanțele spirituale care sunt legate în creația materială până la ființa umană sunt supuse judecății. Aceasta ispășește, ca să spunem așa, vina pe care a suferit-o prin păcatul fostei sale răzvrătiri împotriva Mea. Procesul de ispășire durează însă un timp infinit și nu s-ar încheia nici cu ultima întrupare ca ființă umană, deoarece vina este neconceput de mare și ispășirea nu ar putea fi făcută în timpul scurt al vieții pământești.... pe care o cerea această mare vinovăție.

Amin

La encarnación como ser humano es la consecuencia del pecado.... Obra de Redención....

Vuestra existencia como ser humano es la consecuencia del pecado. Tuvisteis que asumir una forma subordinada, una forma que es impermanente, que fue creada por Mí sólo para la duración de vuestra estancia en ella y que siempre permanecería transitoria porque su sustancia es materia, algo espiritual inmaduro que necesita un tiempo extremadamente largo para vivificar un cuerpo humano como vuestra alma. Esta forma exterior vuestra es una carga para el espíritu dentro de vosotros, una atadura que le pone restricciones, por lo que el estado del espíritu no es la felicidad. Es un juicio, y este juicio es la consecuencia del pecado, de la rebelión anterior contra Mí y del alejamiento de Mí.... El pecado es una ofensa contra el amor. Es Amor es algo divinamente sublime, es la sustancia primigenia de Mí Mismo, por lo que una ofensa al Amor es también una ofensa a Mí, que no puede quedar impune según la Justicia divina.

El pecado no puede deshacerse a través de Mi amor, sino que tiene que ser expiado, de lo contrario Mi justica no quedaría satisfecha.... Este acto de justicia se lleva a cabo a través del destierro en la materia del ser espiritual que una vez resistió a Mí, lo que siempre significa un grillete para este ser. Así que este grillete es una consecuencia del pecado y, por tanto, todo lo espiritual que está atado en la creación material hasta el ser humano, está en juicio. Expía, por así decirlo, la culpa en la que ha incurrido a través del pecado de su antigua rebelión contra Mí. El proceso de expiación, sin embargo, toma un tiempo interminable y no terminaría ni siquiera con la encarnación final como ser humano, ya que la culpa es increíblemente grande.... y la expiación no podría realizarse en la corta vida terrenal....

amén