Doar persoana care îl dorește pe Dumnezeu duce o viață spirituală, în timp ce adeptul lui Satana trăiește o viață pur lumească pe acest Pământ, chiar dacă este un aparent reprezentant al lui Dumnezeu. Învingerea lumii înseamnă și înfrângerea lui Satana, care este stăpânul lumii materiale în măsura în care spiritualul imatur îi aparține încă, care este legat de materie, deși puterea asupra spiritualului i-a fost retrasă. Probabil că este încă partea sa, pentru că este de același spirit, dar nu este accesibil influenței sale atâta timp cât este legat în formă. Cu toate acestea, mijlocul său de a-i atrage pe oameni la el, pentru el însuși, spiritualul, este cel care stă în decizia dintre Dumnezeu și el. Căci omul, ca spiritual inițial imatur, dorește ceea ce lumea îi pune înainte. Dar el o va învinge.... Atunci el aparține Tatălui din veșnicie, dar împărăția Lui este spirituală. Prin urmare, oricine iubește lumea și plăcerile ei, oricine se străduiește pentru materie și trăiește doar pentru a o obține, aparține adversarului lui Dumnezeu și îi acordă și puterea asupra lui însuși. Dar cel care îl dorește pe Dumnezeu nu mai este ispitit de lume, ci a biruit lumea, altfel nu s-ar fi trezit în el dorința de Dumnezeu. În consecință, întoarcerea de la lume este și un semn de apartenență la Dumnezeu, care se urmărește prin liberul arbitru. Satana ademenește cu lumea și astfel are un mijloc de atracție căruia majoritatea oamenilor îi cad pradă pentru că iubesc lumea. Iubirea lumii și iubirea lui Dumnezeu împreună nu sunt posibile, iar iubirea lumii și iubirea aproapelui nu se vor găsi decât foarte rar împreună, sau aceasta din urmă va însemna deja o scădere a celei dintâi, și astfel îi recunoști pe urmașii lui Dumnezeu și pe urmașii adversarului lui Dumnezeu.... Iar ființa umană nu-și va găsi pacea interioară, pacea sufletului, atâta timp cât va fi atentă la bunurile lumii, atâta timp cât le va mai dori. Căci pacea sufletului vine de la Dumnezeu, iar Dumnezeu este cu cel care stă cu spatele la lume. Omul este într-adevăr plasat în lume și trebuie să-și îndeplinească sarcina pământească, iar acest lucru îl obligă să păstreze legătura cu lumea. Dar este vorba despre dorința inimii, despre atitudinea lăuntrică față de comorile lumii, a căror splendoare va dispărea complet dacă lupta pentru împărăția spirituală și comorile ei va umple ființa umană. Atunci va continua cu siguranță să fie în lume, dar numai pentru a îndeplini îndatoririle pe care i le impune viața pământească. Dar lumea nu-l mai ispitește, iar acesta este un semn că a învins lumea și, prin urmare, și pe stăpânul ei, că s-a desprins de adversarul lui Dumnezeu pentru a păstra legătura cu lumea. Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, iar ce stăpân slujește o persoană este clar evidențiat din dorința sa.... Lumea pământească și împărăția spirituală sunt atât de îndepărtate încât este ușor de distins ceea ce dorește inima unei persoane. Iar Satana nu poate domni niciodată într-o persoană pe care Dumnezeu a luat-o deja în stăpânire prin voia Lui....
Amin
TraducătorApenas a pessoa que deseja Deus leva uma vida espiritual, enquanto que o seguidor de Satanás vive uma vida puramente mundana nesta terra, mesmo que ele seja um representante aparente de Deus. Vencer o mundo significa também vencer Satanás, que é senhor do mundo material na medida em que o espiritual imaturo ainda lhe pertence, que está ligado à matéria, embora o poder sobre o espiritual lhe seja retirado. É certamente ainda a sua parte porque é do mesmo espírito, mas não é acessível à sua influência enquanto estiver ligada na sua forma. No entanto, é o seu meio de atrair as pessoas para ele, o espiritual, que está na decisão entre Deus e ele. para si próprio. Pois o homem, como um espiritual inicialmente imaturo, deseja o que o mundo lhe põe à frente. Mas ele deve superá-la.... Então ele pertence ao Pai desde a eternidade, mas o seu reino é espiritual. Portanto, quem ama o mundo e os seus prazeres, quem luta pela matéria e só vive para a conquistar, pertence ao adversário de Deus e também lhe concede poder sobre si mesmo. Mas aquele que deseja Deus já não é tentado pelo mundo, ele venceu o mundo, caso contrário o desejo de Deus não teria despertado nele. Consequentemente, o afastamento do mundo é também um sinal de pertença a Deus, empenhado de livre vontade. Satanás atrai com o mundo e tem assim um meio de atracção ao qual a maioria das pessoas caem presas porque amam o mundo. O amor do mundo e o amor de Deus juntos não é possível, e o amor do mundo e o amor do próximo também só raramente serão encontrados juntos ou o último já significará uma diminuição do primeiro, e é assim que se reconhecem os seguidores de Deus e os seguidores do adversário de Deus.... E o ser humano não encontrará a paz interior, a paz da alma, desde que preste atenção aos bens do mundo, desde que os deseje. Pois a paz da alma vem de Deus, e Deus só está com ele que mostra as suas costas para o mundo. O homem é de facto colocado no mundo e deve cumprir a sua tarefa terrena, e isto também o obriga a manter-se em contacto com o mundo. Mas trata-se do desejo do coração, trata-se da atitude mais íntima em relação aos tesouros do mundo, que se desvanecerá completamente em esplendor se a luta pelo reino espiritual e os seus tesouros encher o ser humano. Então ele continuará certamente a estar no mundo, mas apenas para cumprir os deveres que lhe são impostos pela vida terrena. Mas o mundo já não o tenta, e isso é um sinal de que ele venceu o mundo e consequentemente também o seu mestre, que ele se desligou do adversário de Deus para poder estabelecer a ligação com Deus. Ninguém pode servir dois mestres, e quem domina o ser humano serve é claramente evidente pelo seu desejo.... O mundo terreno e o reino espiritual estão tão distantes que é fácil distinguir o que o coração do ser humano deseja. E Satanás nunca poderá reinar numa pessoa de quem Deus já tomou posse através da sua vontade...._>Ámen
Traducător