• Înapoi

Iubirea de lume - Urmașii lui Satan.... Iubirea lui Dumnezeu - Biruitor al materiei....

Doar persoana care îl dorește pe Dumnezeu duce o viață spirituală, în timp ce adeptul lui Satana trăiește o viață pur lumească pe acest Pământ, chiar dacă este un aparent reprezentant al lui Dumnezeu. Învingerea lumii înseamnă și înfrângerea lui Satana, care este stăpânul lumii materiale în măsura în care spiritualul imatur îi aparține încă, care este legat de materie, deși puterea asupra spiritualului i-a fost retrasă. Probabil că este încă partea sa, pentru că este de același spirit, dar nu este accesibil influenței sale atâta timp cât este legat în formă. Cu toate acestea, mijlocul său de a-i atrage pe oameni la el, pentru el însuși, spiritualul, este cel care stă în decizia dintre Dumnezeu și el. Căci omul, ca spiritual inițial imatur, dorește ceea ce lumea îi pune înainte. Dar el o va învinge.... Atunci el aparține Tatălui din veșnicie, dar împărăția Lui este spirituală. Prin urmare, oricine iubește lumea și plăcerile ei, oricine se străduiește pentru materie și trăiește doar pentru a o obține, aparține adversarului lui Dumnezeu și îi acordă și puterea asupra lui însuși. Dar cel care îl dorește pe Dumnezeu nu mai este ispitit de lume, ci a biruit lumea, altfel nu s-ar fi trezit în el dorința de Dumnezeu. În consecință, întoarcerea de la lume este și un semn de apartenență la Dumnezeu, care se urmărește prin liberul arbitru. Satana ademenește cu lumea și astfel are un mijloc de atracție căruia majoritatea oamenilor îi cad pradă pentru că iubesc lumea. Iubirea lumii și iubirea lui Dumnezeu împreună nu sunt posibile, iar iubirea lumii și iubirea aproapelui nu se vor găsi decât foarte rar împreună, sau aceasta din urmă va însemna deja o scădere a celei dintâi, și astfel îi recunoști pe urmașii lui Dumnezeu și pe urmașii adversarului lui Dumnezeu.... Iar ființa umană nu-și va găsi pacea interioară, pacea sufletului, atâta timp cât va fi atentă la bunurile lumii, atâta timp cât le va mai dori. Căci pacea sufletului vine de la Dumnezeu, iar Dumnezeu este cu cel care stă cu spatele la lume. Omul este într-adevăr plasat în lume și trebuie să-și îndeplinească sarcina pământească, iar acest lucru îl obligă să păstreze legătura cu lumea. Dar este vorba despre dorința inimii, despre atitudinea lăuntrică față de comorile lumii, a căror splendoare va dispărea complet dacă lupta pentru împărăția spirituală și comorile ei va umple ființa umană. Atunci va continua cu siguranță să fie în lume, dar numai pentru a îndeplini îndatoririle pe care i le impune viața pământească. Dar lumea nu-l mai ispitește, iar acesta este un semn că a învins lumea și, prin urmare, și pe stăpânul ei, că s-a desprins de adversarul lui Dumnezeu pentru a păstra legătura cu lumea. Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, iar ce stăpân slujește o persoană este clar evidențiat din dorința sa.... Lumea pământească și împărăția spirituală sunt atât de îndepărtate încât este ușor de distins ceea ce dorește inima unei persoane. Iar Satana nu poate domni niciodată într-o persoană pe care Dumnezeu a luat-o deja în stăpânire prin voia Lui....

Amin

Weltliebe - Satans Anhänger.... Gottesliebe - Überwinder der Materie....

Ein geistiges Leben führet nur der Mensch, der zu Gott verlangt, während der Anhänger des Satans ein rein weltliches Leben lebt auf dieser Erde, selbst wenn er ein scheinbarer Vertreter Gottes ist. Die Welt überwinden heißt auch den Satan überwinden, der Herr der materiellen Welt ist insofern, als ihm noch das unreife Geistige gehört, das in der Materie gebunden ist, obwohl ihm die Macht über das Geistige entzogen ist. Es ist wohl noch sein Anteil, weil es gleichen Geistes ist, doch seinem Einfluß nicht zugänglich, solange es in der Form gebunden ist. Dennoch ist es sein Mittel, um die Menschen.... das Geistige, das in der Entscheidung steht zwischen Gott und ihm.... zu sich hinüberzuziehen. Denn der Mensch, als anfänglich unreifes Geistiges, verlangt nach dem, was die Welt ihm vor Augen stellt. Doch er soll es überwinden.... Dann gehört er dem Vater von Ewigkeit an, Dessen Reich aber geistig ist. Wer also die Welt liebt und ihre Freuden, wer nach der Materie trachtet und nur für die Gewinnung dieser lebt, der gehört dem Gegner Gottes an und räumt ihm auch die Macht ein über sich selbst. Wer aber zu Gott verlangt, den reizt die Welt nicht mehr, er hat die Welt überwunden, ansonsten das Verlangen nach Gott nicht in ihm erwacht wäre. Folglich ist das Abwenden von der Welt auch ein Zeichen der Gott-Zugehörigkeit, im freien Willen angestrebt. Der Satan locket mit der Welt und hat sonach ein Zugmittel, dem die meisten Menschen verfallen, weil sie die Welt lieben. Weltliebe und Gottesliebe zusammen ist nicht möglich, und Weltliebe und Nächstenliebe wird auch nur selten zusammen anzutreffen sein oder letztere schon ein Abnehmen der ersteren bedeuten, und daran erkennet ihr die Anhänger Gottes und die Anhänger des Gegners von Gott.... Und es wird auch der Mensch so lange nicht den inneren Frieden finden, den Frieden der Seele, wie er den Gütern der Welt Beachtung schenkt, wie er sie noch begehret. Denn der Frieden der Seele kommt aus Gott, und Gott ist nur bei dem, der der Welt den Rücken zeigt. Der Mensch ist zwar in die Welt hineingestellt und muß seiner Erdenaufgabe nachkommen, und das zwingt ihn auch, Fühlung zu behalten mit der Welt. Doch es geht um das Begehren des Herzens, es geht um die innerste Gesinnung den Schätzen der Welt gegenüber, die völlig an Glanz verblassen werden, so das Streben nach dem geistigen Reich und seinen Schätzen den Menschen erfüllt. Dann steht er wohl gleichfort in der Welt, doch nur zur Erfüllung der Pflichten, die ihm das irdische Leben auferlegt. Die Welt aber reizt ihn nicht mehr, und das ist ein Zeichen, daß er die Welt überwunden hat und folglich auch ihren Herrn, daß er sich gelöst hat von dem Gegner Gottes, um die Verbindung mit Gott herstellen zu können. Niemand kann zweien Herren dienen, und welchem Herrn der Mensch dienet, ist klar ersichtlich an seinem Verlangen.... Die irdische Welt und das geistige Reich sind so weit voneinander entfernt, daß es wohl zu unterscheiden ist, wonach das Herz des Menschen verlangt. Und niemals kann der Satan herrschen in einem Menschen, von dem Gott schon Besitz ergriffen hat durch dessen Willen....

Amen