• Înapoi

"Cel care își iubește viața o va pierde...."

Voința de a trăi înseamnă o victorie sigură asupra morții.... Pe Pământ nu puteți comanda moartea trupească, dar chiar și atunci moartea trupească poate fi trecerea la viață dacă voința din ființa umană a devenit suficient de puternică pentru a dobândi viața veșnică. Această voință de a trăi este aprobată de Mine, chiar dacă am rostit cuvintele: "Cine își iubește viața o va pierde, iar cine renunță la ea o va câștiga....". Oricine se gândește doar la viața trupului său și la modul în care o poate păstra, va afla curând că el însuși este complet neputincios și va fi luat de pe Pământ fără a se putea apăra împotriva acestui lucru. Prin urmare, această voință de a trăi nu este menită să fie victorioasă asupra morții..... Viața adevărată a sufletului trebuie să fie dorită, iar voința ființei umane trebuie să-și folosească toate forțele pentru această viață, atunci nu va mai exista moarte pentru el în veșnicie, atunci el va trăi în lumină și putere și va putea fi continuu activ pentru propria fericire. Atunci el va fi învins cu adevărat moartea, iar ieșirea sufletului din corpul său este o trezire la o viață nouă, netulburată de învelișul trupesc, eliberat de orice materie și totuși în plinătatea nesperată a puterii. Oamenii de pe Pământ ar trebui să iubească această viață și să se străduiască să o posede doar o zi, apoi vor tânji după moarte, apoi vor să renunțe la viața pământească de dragul vieții adevărate din veșnicie. Dar oamenii sunt și mai atașați de viața trupească, se tem să o piardă, iubesc viața pământească și de aceea o pierd, iar soarta lor este moartea. Și, din nou, nu este vorba de moartea trupului, ci de moartea spirituală, în care se scufundă inevitabil sufletul, care iubește viața pe Pământ. Iar această moarte este mai rea decât își poate imagina ființa umană, căci s-a pierdut pe sine, a fost lipsită de viața pământească, iar sufletul său este lipsit de lumină și de putere, complet neputincios și în cel mai adânc întuneric.... Moartea spirituală este o agonie de nedescris pentru el, deoarece este conștient de sine, deci nu se stinge odată cu momentul morții, ci continuă să vegeteze într-o stare chinuitoare. Numai cei vii vor putea vreodată să satisfacă dorința de activitate, care este plăcută, deoarece necesită forță, care este inerentă numai unei ființe vii, în timp ce o ființă fără forță este moartă. Dar ceea ce se face pe Pământ cu ajutorul forței vitale care pătrunde în ființa umană poate consta într-o activitate pur lumească, care cu siguranță sporește bunurile materiale pământești, dar nu are nicio valoare pentru împărăția spirituală, sau poate consta și într-o activitate spirituală care produce comori nepieritoare și garantează astfel și viața în eternitate. Și de aceea, voința ființei umane trebuie să se îndrepte cu seriozitate spre viața veșnică, pentru ca apoi să folosească forța vieții pentru a dobândi putere spirituală.... apoi va deveni victorios asupra morții, căci atunci este sigur de viața veșnică și nu va gusta moartea pentru veșnicie....

Amin

"Quem ama a sua vida perdê-la-á...."

A vontade de viver significa uma vitória certa sobre a morte.... Embora não se possa comandar a morte corporal terrestre, mesmo assim a morte corporal pode ainda ser a transição para a vida se a vontade do ser humano se tiver tornado suficientemente poderosa para adquirir a vida eterna. Esta vontade de viver é aprovada por Mim, apesar de ter dito as palavras: 'Quem ama a sua vida perdê-la-á, e quem a desistir ganhá-la-á.... Qualquer pessoa que só pensa na vida do seu corpo e na forma como o pode preservar, depressa descobrirá que ele próprio é completamente impotente e será levado da terra sem se poder defender contra ela. Esta vontade de viver não é, portanto, para ser vitoriosa sobre a morte..... A vida certa da alma deve ser desejada, e a vontade do ser humano deve usar toda a sua força para esta vida, então não haverá mais morte para ele na eternidade, então ele viverá em luz e força e será capaz de ser continuamente activo para a sua própria felicidade. Então terá verdadeiramente superado a morte e a saída da alma do seu corpo será um despertar para uma nova vida, livre da cobertura física, livre de toda a matéria e ainda com uma abundância inimaginável de força. As pessoas na terra devem afeiçoar-se a esta vida e só um dia a tentarem possuir, depois anseiam pela morte, depois querem desistir da vida terrena em prol da vida certa na eternidade. Mas as pessoas estão muito mais apegadas à sua vida física, têm medo de a perder, amam a vida terrena e é por isso que a perdem, e o seu destino é a morte. E mais uma vez, não é a morte do corpo que se pretende, mas a morte do espírito, em que a alma inevitavelmente se afunda, que ama a vida na terra. E esta morte é pior do que o ser humano pode imaginar, pois perdeu-se, foi privado da vida terrena, e a sua alma está sem luz e força, completamente impotente e na mais profunda escuridão.... A morte espiritual é uma agonia indescritível para ela porque está consciente de si mesma, pelo que não se extingue com o momento da morte mas continua a vegetar num estado agonizante. Só os vivos serão capazes de satisfazer o desejo de actividade que é agradável, porque requer força que só é inerente a um ser vivo, enquanto que um ser sem força está morto. Mas o que é feito na terra através do influxo de vitalidade do ser humano pode consistir numa actividade puramente mundana que certamente aumenta os bens materiais terrenos mas não tem qualquer valor para o reino espiritual, ou pode também consistir numa actividade espiritual que produz tesouros imperecíveis e assim também garante a vida na eternidade. E, portanto, a vontade do ser humano deve ser seriamente orientada para a vida eterna, para que depois use a força da vida para ganhar força espiritual.... e depois se torne vitorioso sobre a morte, pois assim terá a certeza da vida eterna e não provará a morte para a eternidade...._>Ámen