• Înapoi

"Cel care își iubește viața o va pierde...."

Voința de a trăi înseamnă o victorie sigură asupra morții.... Pe Pământ nu puteți comanda moartea trupească, dar chiar și atunci moartea trupească poate fi trecerea la viață dacă voința din ființa umană a devenit suficient de puternică pentru a dobândi viața veșnică. Această voință de a trăi este aprobată de Mine, chiar dacă am rostit cuvintele: "Cine își iubește viața o va pierde, iar cine renunță la ea o va câștiga....". Oricine se gândește doar la viața trupului său și la modul în care o poate păstra, va afla curând că el însuși este complet neputincios și va fi luat de pe Pământ fără a se putea apăra împotriva acestui lucru. Prin urmare, această voință de a trăi nu este menită să fie victorioasă asupra morții..... Viața adevărată a sufletului trebuie să fie dorită, iar voința ființei umane trebuie să-și folosească toate forțele pentru această viață, atunci nu va mai exista moarte pentru el în veșnicie, atunci el va trăi în lumină și putere și va putea fi continuu activ pentru propria fericire. Atunci el va fi învins cu adevărat moartea, iar ieșirea sufletului din corpul său este o trezire la o viață nouă, netulburată de învelișul trupesc, eliberat de orice materie și totuși în plinătatea nesperată a puterii. Oamenii de pe Pământ ar trebui să iubească această viață și să se străduiască să o posede doar o zi, apoi vor tânji după moarte, apoi vor să renunțe la viața pământească de dragul vieții adevărate din veșnicie. Dar oamenii sunt și mai atașați de viața trupească, se tem să o piardă, iubesc viața pământească și de aceea o pierd, iar soarta lor este moartea. Și, din nou, nu este vorba de moartea trupului, ci de moartea spirituală, în care se scufundă inevitabil sufletul, care iubește viața pe Pământ. Iar această moarte este mai rea decât își poate imagina ființa umană, căci s-a pierdut pe sine, a fost lipsită de viața pământească, iar sufletul său este lipsit de lumină și de putere, complet neputincios și în cel mai adânc întuneric.... Moartea spirituală este o agonie de nedescris pentru el, deoarece este conștient de sine, deci nu se stinge odată cu momentul morții, ci continuă să vegeteze într-o stare chinuitoare. Numai cei vii vor putea vreodată să satisfacă dorința de activitate, care este plăcută, deoarece necesită forță, care este inerentă numai unei ființe vii, în timp ce o ființă fără forță este moartă. Dar ceea ce se face pe Pământ cu ajutorul forței vitale care pătrunde în ființa umană poate consta într-o activitate pur lumească, care cu siguranță sporește bunurile materiale pământești, dar nu are nicio valoare pentru împărăția spirituală, sau poate consta și într-o activitate spirituală care produce comori nepieritoare și garantează astfel și viața în eternitate. Și de aceea, voința ființei umane trebuie să se îndrepte cu seriozitate spre viața veșnică, pentru ca apoi să folosească forța vieții pentru a dobândi putere spirituală.... apoi va deveni victorios asupra morții, căci atunci este sigur de viața veșnică și nu va gusta moartea pentru veșnicie....

Amin

“Chi ama la sua vita, la perderà…”

La volontà di vivere significa una sicura vittoria sulla morte. Terrenamente non potete però comandare alla morte fisica, ma anche allora la morte del corpo può essere un passaggio alla Vita, se per questa la volontà nell’uomo è diventata così potente, che conquista la Vita eterna. Questa volontà di vivere viene da Me approvata, benché Io abbia detto le Parole: Chi ama la sua vita, la perderà, e chi vi rinuncia, la conquisterà. Chi pensa soltanto alla vita del suo corpo, come la possa conservare, sperimenterà molto presto, che lui stesso è totalmente impotente e verrà tolto dalla Terra, senza potersene difendere. Questa volontà di vita quindi non è intesa per essere vincitore sulla morte.

Dev’essere desiderata la vera Vita dell’anima e questa per la volontà dell’uomo che se ne deve adoperare con tutta la Forza, allora per lui non esiste più nessuna morte nell’Eternità, allora vivrà nella Luce e Forza e potrà essere ininterrottamente attivo per la propria felicità. Allora ha davvero vinto la morte, e l’uscita dell’anima dal suo corpo è un risveglio alla nuova Vita, non aggravata dall’involucro corporeo, libera da ogni materia e ciononostante in insospettata pienezza di Forza.

Gli uomini sulla Terra devono amare questa Vita e tendere solamente a questa, per possederla una volta, allora bramano la morte, allora vogliono dare la vita terrena per via della vera Vita nell’Eternità. Ma gli uomini sono ancora troppo attaccati alla vita del loro corpo, temono di perderla, amano la vita terrena e perciò la perdono, e la loro sorte è la morte. E nuovamente non è intesa la morte del corpo, ma la morte dello spirito, in cui l’anima sprofonda inevitabilmente per chi ha amato la vita sulla Terra. E questa morte è la peggiore di come l’uomo se la possa immaginare, perché ha perduto sé stesso, ha perduto la vita terrena e la sua anima è senza Luce e Forza, totalmente impotente e nella più profonda oscurità. La morte spirituale è per l’anima un indescrivibile tormento, perché si rende conto di sè stessa, quindi non è dissolta con il momento della morte, ma continua a vegetare nello stato tormentoso.

Il desiderio per l’attività che rende felice, potrà colmare sempre soltanto il vivente, perché per questa ci vuole la Forza, che dimora soltanto in un essere vivente, mentre un essere senza Forza è morto. Ma quello che viene fatto per mezzo della forza vitale affluita all’uomo, può consistere nell’attività puramente mondana, che aumenta bensì i beni terreni materiali, ma per il Regno spirituale sono senza valore, oppure consiste anche in un’attività spirituale, che procura dei tesori imperituri e quindi garantisce anche una Vita nell’Eternità. E perciò la volontà dell’uomo dev’essere orientata seriamente sulla Vita eterna, affinché utilizzi poi la forza vitale per la conquista della Forza spirituale, allora sarà vincitore sulla morte, perché allora gli è certa una Vita eterna e non gusterà la morte nell’Eternità.

Amen