• Înapoi

Punctul de cotitură spirituală nu este o întoarcere, ci o nouă izgonire....

Dezvoltarea ascendentă nu mai este posibilă pe acest Pământ, și chiar și la același nivel oamenii nu se opresc, ci se scufundă tot mai adânc, se îndepărtează în derivă spre țărmuri și se distanțează atât de mult de Mine încât trec prin viața pământească fără nicio putere, astfel că și aceasta este complet inutilă. Prin urmare, se plănuiește o mare schimbare pentru a opri declinul spiritual al umanității și pentru a deschide o nouă cale care să ducă din nou în sus. Planul Meu de mântuire vă este necunoscut vouă, oamenilor, în afară de cei puțini cărora Eu Mă revelez. Dar ați putea să-l observați dacă ați fi preocupați de întrebarea ce stă la baza a tot ceea ce se întâmplă în jurul vostru. Dar întrebările voastre sunt diferite, întrebările voastre se referă doar la avantajele pământești, la mijloacele de a obține un mare câștig în bunuri pământești. Nu vă extindeți cunoștințele decât în acest domeniu și ignorați tot ce este spiritual. Dar, prin urmare, veți fi surprinși și de ceea ce se va întâmpla în perioada următoare, nu veți găsi o explicație dacă veți încerca să o explicați intelectual. Dar cunoașterea planului Meu de mântuire v-ar explica totul, cunoașterea planului Meu veșnic de mântuire v-ar permite să priviți totul altfel și v-ar trezi simțul responsabilității, pentru că voi determinați soarta sufletului după moarte prin modul vostru de viață. Și atunci s-ar putea vorbi încă de o mică ascensiune, chiar dacă puțini sunt cei care iau în serios ceea ce le este oferit ca explicație de către cei care știu. Și, prin urmare, închei o perioadă de dezvoltare și las să înceapă una nouă. (7.4.1950) Acest lucru trebuie privit cu siguranță ca un punct de cotitură spirituală, dar nu ca o întoarcere sau o ascensiune bruscă în dezvoltarea spirituală, ci mai degrabă ca un eșec total, pe de o parte, și crearea de noi posibilități de dezvoltare, pe de altă parte. Căci ceea ce a eșuat în vechea perioadă de dezvoltare își începe din nou cursul de dezvoltare în cele mai profunde profunzimi; prin urmare, nu continuă un proces de purificare întrerupt. De aceea, perioada de dinaintea sfârșitului acestei epoci este atât de importantă, pentru că ea determină soarta unui număr nespus de mare de suflete, fie că trăiesc sau mor. O continuare pe acest Pământ nu ar fi în niciun caz benefică pentru aceste suflete, pentru că ele au rupt de mult legătura cu Mine, deci sunt complet lipsite de credință și, într-o astfel de stare, chiar și binecuvântările care le-ar putea asigura ascensiunea spirituală nu le sunt de niciun folos. Până la sfârșit se va încerca în continuare să se salveze sufletele individuale, adică să le facă să conștientizeze destinul lor, dar nici o revendicare nu poate avea loc împotriva voinței lor, iar această voință tinde să coboare în jos, ea se aplică exclusiv materiei care adăpostește substanța spirituală aflată încă în cea mai profundă dezvoltare. Și întotdeauna Eu țin cont de voința spirituală, ei i se va acorda ceea ce dorește.... și astfel materia dură devine învelișul a ceea ce ajunsese deja la ultimul stadiu de dezvoltare pe Pământ.... sufletele creațiilor vii complet îndepărtate de Mine vor fi din nou alungate în creațiile Noului Pământ. Și mereu și mereu această soartă îngrozitoare va fi prezentată oamenilor, mereu și mereu vor fi informați despre planul Meu etern de Mântuire, pentru că este timpul sfârșitului, când fiecare persoană va deveni conștientă de marea responsabilitate pe care o are față de sufletul său, pentru că încă mai poate folosi ultimul timp pentru salvarea sufletului său, dacă are voința de a face acest lucru. Ea trebuie să știe că vine un sfârșit și ce înseamnă acest sfârșit pentru suflet, trebuie să știe că nu mai este nici o amânare, ci că se va adeveri ceea ce văzătorii și profeții au anunțat încă de la începutul acestei epoci răscumpărătoare, că sfârșitul va veni irevocabil și odată cu el va veni și Judecata de Apoi, unde se va decide viața și moartea, lumina și întunericul, răsplata și pedeapsa...., iadul și damnarea și paradisul și fericirea.....

Amin

Het geestelijke keerpunt is geen onmekeer maar een hernieuwde kluistering

Een ontwikkeling omhoog is op deze aarde niet meer mogelijk. Zelfs op dezelfde hoogte blijven de mensen niet staan maar zinken steeds dieper naar beneden. Zij drijven oeverloos af en verwijderen zich zo ver van MIJ dat zij krachteloos door het aardse leven gaan, waardoor dit ook geheel nutteloos is. En daarom is er ook een grote verandering nodig om het wegzinken van het geestelijke in de mensheid te stoppen, om een nieuwe weg te banen die weer omhoog voert.

U, mensen bent niet bekend met Mijn heilsplan, behalve de weinige aan wie IK MIJ openbaar. Maar u zou daarvan kennis kunnen verkrijgen als de vraag u zou bezig houden, wat er aan het hele gebeuren om u heen ten grondslag ligt. Uw vragen luiden echter anders. Uw vragen hebben alleen betrekking op aardse voordelen, op de middelen grote winst te behalen aan aardse goederen. U breidt uw kennis alleen uit op dat gebied en laat al het geestelijke buiten beschouwing. U zult daarom echter ook verrast zijn over wat er in de komende tijd gaat gebeuren, u zult er geen verklaring voor vinden als u ze verstandelijk zoekt op te lossen.

De kennis van Mijn heilsplan echter zou alles voor u verklaren. De kennis van Mijn heilsplan van eeuwigheid laat u alles met een ander gezicht zien en uw verantwoordelijkheidsgevoel zou gewekt worden, omdat u het lot van uw ziel na de dood bepaalt door uw levenswandel. Er zou dan nog van een kleine opleving gesproken kunnen worden, ofschoon ook maar weinigen het ernstig nemen wat hun door de wetenden als verklaring aangeboden wordt. En daarom beëindig IK een ontwikkelingsperiode en laat een nieuwe beginnen.

Dit is wel als een keerpunt te bezien maar niet als een ommekeer, of als een plotselinge opbloei in de ontwikkeling van het geestelijke. Het is veelmeer een totaal falen enerzijds en het scheppen van geheel nieuwe ontwikkelingsmogelijkheden anderzijds. Wat in de oude ontwikkelingsperiode gefaald heeft begint weer in de diepste diepte zijn ontwikkelingsgang, het zet dus niet een afgebroken louteringsproces voort. Juist daarom is ook de tijd vóór het einde van deze periode zo uitermate belangrijk, want zij bepaalt het lot van onuitsprekelijk veel zielen ten leven of dood. Een voortbestaan van deze aarde zou in geen geval voor deze zielen bevordelijk zijn, omdat zij de verbinding met MIJ al lang verbroken hebben. Zij zijn dus geheel zonder geloof, en in zo'n toestand kunnen zij ook de genade niet benutten die hun een geestelijke vooruitgang zou kunnen verzekeren.

En toch wordt tot aan het einde nog elke poging aangewend de afzonderlijke zielen te redden, d.w.z. hen op hun bestemming opmerkzaam te maken. Maar zij kunnen tegen hun wil in geen ondersteuning verkrijgen en hun wil stevent op de diepte af, hij laat zich uitsluitend leiden door de materie, waarin het nog op het laagste niveau van ontwikkeling staande geestelijke zich bevindt. Maar IK houd steeds rekening met de wil van het geestelijke, aan dit valt ten deel wat het begeert.

Zodoende wordt de harde materie weer het omhulsel van datgene wat al het laatste stadium van ontwikkeling bereikt had, en de zielen van de van MIJ geheel verwijderde schepselen worden opnieuw gekluisterd in de scheppingen van de nieuwe aarde. En altijd moet de mensen dit ontzettende lot voorgehouden worden, steeds weer moeten ze in kennis gesteld worden van Mijn eeuwig heilsplan, omdat het de tijd van het einde is, daar ieder mens zich van de grote verantwoording bewust moet worden die hij tegenover zijn ziel heeft - omdat hij de laatste tijd nog kan benutten tot redding van zijn ziel als hij daartoe de wil heeft.

Hij moet weten dat het einde komt en wat dit einde voor zijn ziel betekent. Hij moet weten dat er geen uitstel meer is, maar dat vervuld wordt wat zieners en profeten aangekondigd hebben sinds het begin van deze verlossingsperiode. Dat onherroepelijk het einde komt en daarmee ook het laatste gericht waar beslist wordt over leven en dood, over licht en duisternis, over loon en straf, over hel en verdoemenis, Paradijs en zaligheid.

Amen