• Înapoi

Izgonirea spirituală.... Răscumpărare într-o singură perioadă....

A fi concepută în cea mai dură materie este cea mai grea pedeapsă care se poate abate asupra unei ființe spirituale care a fost deja întruchipată ca ființă umană pe Pământ. Nenumăratele creații sunt acum dovada că nenumăratele entități trebuie să înceapă din nou cursul dezvoltării lor, căci atâta timp cât există substanță spirituală care are nevoie de dezvoltare, vor exista și creații materiale terestre care servesc substanței spirituale ca purtătoare și permit dezvoltarea acesteia prin versatilitatea și diversitatea formei lor exterioare, în funcție de forma și substanța lor mai tare sau mai moale. Atâta timp cât aceste creații nu se termină, nici spiritualul nu este răscumpărat. În timpul unei perioade de răscumpărare, spiritualul poate să se fi dezvoltat de la materia cea mai dură la ființa umană. Această posibilitate există.... Dar acest lucru presupune renunțarea la rezistență într-un timp fix, ceea ce este de asemenea posibil, dar de foarte multe ori eșuează din cauza încăpățânării spiritualului, care inițial este atât de rezistent la Dumnezeu încât pot trece eternități până când rezistența este frântă sau a devenit mai slabă. Iar această rezistență este dovedită de creațiile care, pentru ochiul uman, par să rămână neschimbate, adesea pentru o perioadă de timp nesfârșit de lungă..... Creațiile care, ca să spunem așa, formează scoarța Pământului, care, de asemenea, cunosc o disoluție violentă prin voința divină, vor avea posibilitatea unei dezvoltări ascendente pentru spiritualitate. Așadar, pentru acest spiritual nu este suficientă o singură epocă de răscumpărare, însă, la sfârșitul acestei epoci, el simte agitația din univers și se împinge acum spre o nouă transformare. Rezistența împotriva lui Dumnezeu scade pentru că simte forța și puterea Sa imensă, iar Dumnezeu ține cont de dorința sa și dizolvă toate creațiile la sfârșitul epocii, ceea ce înseamnă acum un punct de cotitură pentru spiritualitate, care a fost legată în mod inactiv în Pământ timp de veacuri. Spiritualul este acum gata să servească și este conceput în forma exterioară, care permite o activitate, chiar dacă la început este minimă, iar cursul dezvoltării deasupra Pământului începe și este garantat că va duce la întruchiparea ca ființă umană, chiar dacă din nou după mult timp. Aceasta este o explicație în plus pentru distrugerea Pământului care va avea loc în perioada următoare, care este prevăzută în planul veșnic al mântuirii și, deși multe vieți omenești vor cădea victime, este totuși o răscumpărare pentru ființa spirituală, care așteaptă cu nerăbdare o nouă transformare....

Amin

De zwaarste straf

Hernieuwd gekluisterd te worden in de hardste materie is de zwaarste straf die een geestelijk wezen treffen kan, dat alreeds als mens belichaamd was op de aarde. De talloze scheppingen zijn het bewijs dat ontelbare wezens hun ontwikkelingsweg weer beginnen moeten. En zolang er nog iets geestelijks is dat ontwikkeling nodig heeft - zullen er ook aardse materiële scheppingen bestaan die als dragers dienen voor dit geestelijke en hiervoor de ontwikkeling mogelijk maken door hun veelzijdigheid en verscheidenheid van vormen al naar gelang voorkomenen hardere- of zachtere substanties. Zolang deze scheppingen geen einde hebben, is ook het geestelijke nog niet verlost.

In het tijdsbestek van een verlossingsperiode kan het geestelijke zich opwaarts ontwikkeld hebben tot mens van uit de hardste materie, deze mogelijkheid bestaat. Maar daartoe is het opgeven van alle weerstand tegen GOD in een bepaalde tijd nodig. Dit is wel mogelijk, maar mislukt meestal door de hardnekkigheid van het geestelijke dat in het begin zo weerspannig is tegen GOD - dat het eeuwigheden kan duren tot die weerstand gebroken is of verzwakt. Deze weerstand is te zien in scheppingen die voor het menselijke oog schijnbaar onveranderd blijven voor een eindeloze tijd. Het geestelijke in de scheppingen die in zekere zin de korsten van de aarde vormen en een gewelddadige ontbinding door GOD's wil ondergaan, moet ook de mogelijkheid van een opwaartse ontwikkeling gegeven worden.

Voor dit geestelijke is een verlossingsperiode niet voldoende. Toch bespeurt het in het einde van deze periode de opstand in het heelal, en streeft nu ook zelf naar een nieuwe omvorming. De weerstand tegen GOD wordt nu zwakker omdat het Zijn enorme Kracht en Macht bij zichzelf ondervondt. En GOD houdt rekening met dit verlangen en lost op het einde van deze periode alle scheppingen op, wat dan ook een keerpunt betekent voor het geestelijke dat werkeloos en gekluisterd was al sinds eeuwigheden - in het binnenste van de aarde.

Het geestelijke is nu tot dienen bereid en wordt in die uiterlijke vorm ingelijfd die een, zij het in het begin slechts minimale, werkzaamheid toelaat. En zo begint bovenop de aarde de weg naar hogere ontwikkeling en voert ook zeker tot belichaming als mens al is het ook pas na een zeer lange tijd. Dit is een nadere verklaring voor de verwoesting van de aarde die binnenkort zal plaats vinden, en in het eeuwige verlossingsplan al is voorzien. Want ofschoon veel mensenlevens aan deze vernietiging ten offer vallen, zal het verlossing betekenen voor het geestelijke dat een nieuwe omvorming uiterst verlangend tegemoet ziet.

Amen