• Înapoi

Situație de viață schimbată. Oamenii lumii

O gândire complet orientată spre lume va empatiza cu greu cu circumstanțele schimbate de viață și se va preocupa în mod constant doar de o îmbunătățire a lor, iar acest lucru va împiedica omul de la orice lucrare sufletească. Cine lasă materia să-i devină stăpân, acela nu o va depăși niciodată, iar căruia pierderea bunurilor pământești nu i-a fost de ajutor pentru a depăși acest lucru, acela se va năpusti cu o râvnă sporită să le multiplice din nou, iar dacă trebuie să fie ajutat din nou, acest lucru nu se poate întâmpla decât prin noi pierderi, astfel încât să învețe să recunoască caracterul trecător al materiei și să atragă beneficii spirituale de pe urma ei.

Dar fiecare credință va cădea și ea victimă unor aspirații pământești sporite și din acest motiv vor apărea deja tabere separate, care sunt recunoscute în exterior. Oamenii credincioși simt situația lor de suferință pământească ca pe o misiune a lui Dumnezeu și, de aceea, nu mai sunt preocupați de multiplicarea bunurilor pământești, în timp ce cel care se străduiește pentru posesiune și-a pierdut credința într-o Putere, care vrea să i se dezvăluie prin evenimentul care i-a adus pierderi materiale. Dorința sa pentru lume este mai mare și, prin urmare, nu-L recunoaște pe Dumnezeu și nu-și organizează viața în conformitate cu voința Sa.

Astfel, va începe o activitate extrem de activă și oamenii vor dori să-și îmbunătățească situația de viață, care a devenit extraordinar de dificilă prin voia lui Dumnezeu. Și gândirea unui om va deveni acum evidentă, cel care trăiește în dragoste își va ajuta semenii pentru a-și face viața suportabilă, însă cel lipsit de dragoste va dori doar să-și remodeleze propria viață, va face totul pentru a-și crea din nou o viață de bunăstare și nu se va sfii să facă acest lucru în detrimentul aproapelui. Și în curând se va putea recunoaște clar cu sprijinul cui lucrează, cine îi dă putere pentru munca pământească și cine a pus stăpânire pe sufletul său pentru aceasta.

Dar și credinciosul va găsi ajutor în orice necaz, numai că nu este vizibil din afară, ci puterea lui Dumnezeu îl va inunda, el va deveni de asemenea stăpân pe orice situație din viață și va rămâne mereu în contact cu Dumnezeu, credința lui se va adânci, dragostea pentru materie se va îndepărta, iar acesta este un progres mult mai mare decât sporirea posesiunilor pământești ale celui dintâi. Pentru că cine își vinde sufletul de dragul vieții pământești, acela socotește doar timpul scurt al vieții pământești, care se poate sfârși pentru el în orice zi.

Și el nu se gândește la veșnicie, care este teribil de agonizantă pentru el, pentru că materia îl leagă în același fel ca pe Pământ. Și de aceea, omul trebuie să încerce să se elibereze de orice dorință pentru aceasta, el trebuie să ia asupra sa timpul dificil cu predarea în voia lui Dumnezeu și cu cât se alipește mai intim de Dumnezeu cu atât mai mult el este neajutorat pe Pământ. Pentru că Dumnezeu îl va ajuta și i se va revela și prin ajutorul adesea miraculos. Și pentru el va fi scurt doar timpul necazului, dar viața în împărăția spirituală va fi nesfârșit de lungă, unde va fi nespus de fericit, liber de orice materie, pentru că a devenit deja biruitor al materiei pe Pământ.

Amin

Veränderte Lebenslage.... Weltmenschen....

Ein völlig weltlich gerichtetes Denken wird sich schwerlich in die veränderten Lebenslagen einfühlen und nur ständig sich mit einer Verbesserung derer befassen, und dies wird den Menschen auch abhalten von jeglicher Seelenarbeit. Wer die Materie zu seinem Herrn werden läßt, der wird sie auch niemals überwinden, und wem der Verlust irdischer Güter nicht eine Hilfe war zum Überwinden dieser, der wird sich mit vermehrtem Eifer darauf stürzen, sie wieder zu vermehren, und soll ihm wieder geholfen werden, so kann dies nur durch neuen Verlust geschehen, auf daß er die Vergänglichkeit der Materie erkennen lerne und daraus seelischen Nutzen ziehe. Doch vermehrtem irdischen Streben wird auch jeglicher Glaube zum Opfer fallen, und so werden sich schon deshalb getrennte Lager ergeben, die äußerlich erkennbar sind. Gläubige Menschen empfinden ihre irdisch bedrängte Lage als Sendung Gottes und sind daher nicht mehr auf die Vermehrung irdischer Güter bedacht, während der nach Besitz Strebende den Glauben verloren hat an eine Macht, die sich ihm durch das Geschehen, das ihm materiellen Verlust brachte, offenbaren will. Sein Verlangen nach der Welt ist größer, und darum erkennt er Gott nicht und richtet auch sein Leben nicht nach Seinem Willen ein. Und so wird eine überaus rege Tätigkeit einsetzen, und die Menschen werden sich ihre Lebenslage verbessern wollen, die durch den Willen Gottes außerordentlich schwer geworden ist. Und es wird das Denken eines Menschen nun offenbar werden.... der in der Liebe Lebende wird dem Mitmenschen helfen, ihm das Leben erträglich zu machen, doch der Lieblose wird nur sein eigenes Leben sich neu gestalten wollen, er wird alles tun, um sich wieder ein Wohlleben zu schaffen, und auch nicht davor zurückschrecken, dies auf Kosten des Nebenmenschen zu tun. Und es wird bald deutlich erkennbar sein, mit wessen Unterstützung er arbeitet, wer ihm Kraft zu irdischem Schaffen verleiht und seine Seele dafür in Besitz genommen hat. Der Gläubige aber wird auch Hilfe finden in jeder Not, nur nicht nach außen ersichtlich, sondern die Kraft Gottes wird ihn überfluten, er wird auch jeder Lebenslage Herr werden und stets mit Gott in Verbindung bleiben, sein Glaube wird vertieft werden, die Liebe zur Materie zurückgehen, und es ist dies ein weit größerer Fortschritt als der vermehrte irdische Besitz des ersteren. Denn wer seine Seele verkauft um des irdischen Lebens willen, der rechnet nur mit der kurzen Erdenzeit, die jeden Tag für ihn zu Ende sein kann. Und er denkt nicht an die Ewigkeit, die für ihn entsetzlich qualvoll ist, weil die Materie ihn in gleicher Weise fesselt wie auf Erden. Und darum soll sich der Mensch frei zu machen suchen von jeglichem Verlangen danach, er soll die schwere Zeit mit Ergebung in Gottes Willen auf sich nehmen und desto inniger sich Gott anschließen, je mehr er irdisch hilflos ist.... Denn Gott wird ihm helfen und Sich ihm durch die oft wunderbare Hilfe auch offenbaren.... Und kurz wird für ihn nur die Zeit der Trübsal sein, endlos lange aber das Leben im geistigen Reich, wo er ledig jeder Materie unsagbar selig sein wird, weil er auf Erden schon zum Überwinder der Materie geworden ist....

Amen