• Înapoi

Cunoașterea de sine.... Munca sufletului.... Milă.... Umilință....

Ființa umană riscă cel mai mult atunci când se supraevaluează, când crede că este foarte avansată în dezvoltarea sa spirituală și nu se recunoaște pe sine. Pentru că atunci îi lipsește smerenia, pe care, totuși, trebuie să o dovedească lui Dumnezeu dacă vrea să primească harul Său pentru a se maturiza mai departe. Doar cei care se cred mici se străduiesc să se ridice, doar cei care se simt slabi cer putere, iar dacă se apropie de Tatăl ceresc în rugăciune cu adâncă smerenie, puterea poate veni la ei. Ființa umană ar trebui să lucreze în mod constant asupra sa și poate face acest lucru numai dacă se vede ca fiind deficitară, dacă este conștientă de defectele și slăbiciunile sale și încearcă să scape de ele. Fiecare pas spre perfecțiune trebuie luptat cu trudă, pentru că lupta împotriva defectelor și slăbiciunilor presupune lupta împotriva propriei persoane, împotriva dorințelor, înclinației spre lume, spre materie, împotriva impulsurilor rele care împiedică sufletul să elibereze spiritul. Iar această luptă nu este ușoară atâta timp cât trupul încă mai face cereri care împiedică maturizarea sufletului. Dar mai întâi, ființa umană trebuie să se recunoască pe sine; trebuie să știe ce vrea Dumnezeu și în ce măsură voința sa se opune încă voinței lui Dumnezeu; trebuie să știe că Dumnezeu cere o schimbare completă spre iubire și trebuie să se gândească la ce înseamnă o schimbare spre iubire.... că în ființa umană nu va mai apărea niciun gând rău și, astfel, niciun gând rău nu va mai putea intra în sufletul său.... ca niciun gând rău să nu se nască în ființa umană și astfel să nu se săvârșească nicio faptă rea, că orice impuls din inima omului trebuie să fie bun și blând, că toate viciile trebuie combătute și că ființa umană trebuie să se educe pentru a fi blândă, pașnică, răbdătoare, miloasă și umilă. El trebuie să se urmărească în mod constant și își va găsi întotdeauna slăbiciuni și defecte dacă este serios în ceea ce privește munca sa de perfecționare.... nu va fi mulțimit de el însuși atâta timp cât va rămâne pe Pământ, pentru că nu va deveni atât de perfect pe Pământ încât să nu mai aibă nimic de criticat la adresa sa. El trebuie să tindă spre perfecțiune atâta timp cât trăiește, și o va face doar atâta timp cât este conștient de imperfecțiunea sa prin cea mai strictă autocritică și are cea mai fermă voință de a se înălța.... Și astfel trebuie să rămână în cea mai adâncă smerenie și să se considere pe sine și lucrarea sa mici și să ceară cu atât mai sincer acordarea harului, pentru ca puterea de la Dumnezeu să ajungă la el și să-i permită să ducă la bun sfârșit lucrarea de îmbunătățire a sufletului său, căci Dumnezeu dă harul Său celor smeriți....

Amin

Autoconhecimento.... Soulwork.... Grace.... Humildade....

O maior perigo é quando uma pessoa se perde no seu próprio prazer, quando pensa estar muito avançada no seu desenvolvimento espiritual e não se reconhece a si mesma. Pois então lhe falta humildade, que ele deve provar a Deus se quiser receber a Sua graça para amadurecer ainda mais. Apenas aqueles que se acham pequenos se esforçam para cima, apenas aqueles que se sentem fracos pedem força, e se se aproximam do Pai celestial em oração com profunda humildade, a força pode chegar até eles. O ser humano deve trabalhar constantemente sobre si mesmo, e só o pode fazer se se considerar deficiente, se estiver consciente das suas falhas e fraquezas e se tentar livrar-se delas. Cada passo rumo à perfeição deve ser laboriosamente combatido, porque lutar contra as próprias faltas e fraquezas requer lutar contra si mesmo, contra os próprios desejos, contra a própria inclinação para o mundo, para a matéria, contra os próprios impulsos malignos, que impedem a libertação do espírito pela alma. E esta luta não é fácil enquanto o corpo ainda fizer exigências que impeçam a maturidade da alma. Mas primeiro o ser humano deve reconhecer-se a si mesmo; deve saber o que Deus quer e até que ponto a sua vontade ainda se opõe à vontade de Deus; deve saber que Deus exige uma mudança completa do amor, e deve pensar no que significa uma mudança do amor.... para que nenhum pensamento mau possa surgir no ser humano e, portanto, nenhuma má ação possa ser realizada, para que todo impulso no coração humano seja bom e suave, para que todos os vícios sejam combatidos e o ser humano deve educar-se para ser gentil, pacífico, paciente, misericordioso e humilde. Ele deve vigiar-se constantemente, e encontrará sempre fraquezas e falhas se for sério em relação ao seu trabalho.... ele não encontrará prazer em si mesmo enquanto permanecer na Terra, pois não se tornará tão perfeito na Terra que não terá mais nada a criticar a seu respeito. Ele deve lutar pela perfeição enquanto viver, e só o fará enquanto estiver consciente da sua imperfeição através da mais estrita autocrítica e tiver a mais firme vontade de progredir para cima.... E assim deve permanecer na mais profunda humildade e considerar-se a si mesmo e ao seu trabalho pequeno e pedir com mais sinceridade a concessão da graça, para que a força de Deus o alcance e o torne capaz de trabalhar a alma, pois Deus dá a sua graça à pessoa humilde...._>Amém