• Înapoi

Cunoașterea de sine.... Munca sufletului.... Milă.... Umilință....

Ființa umană riscă cel mai mult atunci când se supraevaluează, când crede că este foarte avansată în dezvoltarea sa spirituală și nu se recunoaște pe sine. Pentru că atunci îi lipsește smerenia, pe care, totuși, trebuie să o dovedească lui Dumnezeu dacă vrea să primească harul Său pentru a se maturiza mai departe. Doar cei care se cred mici se străduiesc să se ridice, doar cei care se simt slabi cer putere, iar dacă se apropie de Tatăl ceresc în rugăciune cu adâncă smerenie, puterea poate veni la ei. Ființa umană ar trebui să lucreze în mod constant asupra sa și poate face acest lucru numai dacă se vede ca fiind deficitară, dacă este conștientă de defectele și slăbiciunile sale și încearcă să scape de ele. Fiecare pas spre perfecțiune trebuie luptat cu trudă, pentru că lupta împotriva defectelor și slăbiciunilor presupune lupta împotriva propriei persoane, împotriva dorințelor, înclinației spre lume, spre materie, împotriva impulsurilor rele care împiedică sufletul să elibereze spiritul. Iar această luptă nu este ușoară atâta timp cât trupul încă mai face cereri care împiedică maturizarea sufletului. Dar mai întâi, ființa umană trebuie să se recunoască pe sine; trebuie să știe ce vrea Dumnezeu și în ce măsură voința sa se opune încă voinței lui Dumnezeu; trebuie să știe că Dumnezeu cere o schimbare completă spre iubire și trebuie să se gândească la ce înseamnă o schimbare spre iubire.... că în ființa umană nu va mai apărea niciun gând rău și, astfel, niciun gând rău nu va mai putea intra în sufletul său.... ca niciun gând rău să nu se nască în ființa umană și astfel să nu se săvârșească nicio faptă rea, că orice impuls din inima omului trebuie să fie bun și blând, că toate viciile trebuie combătute și că ființa umană trebuie să se educe pentru a fi blândă, pașnică, răbdătoare, miloasă și umilă. El trebuie să se urmărească în mod constant și își va găsi întotdeauna slăbiciuni și defecte dacă este serios în ceea ce privește munca sa de perfecționare.... nu va fi mulțimit de el însuși atâta timp cât va rămâne pe Pământ, pentru că nu va deveni atât de perfect pe Pământ încât să nu mai aibă nimic de criticat la adresa sa. El trebuie să tindă spre perfecțiune atâta timp cât trăiește, și o va face doar atâta timp cât este conștient de imperfecțiunea sa prin cea mai strictă autocritică și are cea mai fermă voință de a se înălța.... Și astfel trebuie să rămână în cea mai adâncă smerenie și să se considere pe sine și lucrarea sa mici și să ceară cu atât mai sincer acordarea harului, pentru ca puterea de la Dumnezeu să ajungă la el și să-i permită să ducă la bun sfârșit lucrarea de îmbunătățire a sufletului său, căci Dumnezeu dă harul Său celor smeriți....

Amin

Auto reconnaissance – Travail sur l'âme – Grâce - Humilité

Le plus grand danger survient lorsque homme se livre à la fatuité, lorsqu’il se croit bien avancé dans son développement animique et ne se connaît pas lui-même, parce qu'alors il lui manque l'humilité, que cependant il doit montrer vis-à-vis de Dieu s'il veut recevoir Sa Grâce, pour pouvoir continuer à mûrir. Seulement celui qui se croit petit, tend vers le Haut, seulement celui qui se sent faible demande la Force et lorsqu’il va à la rencontre du Père céleste profondément humble dans la prière, alors la Force peut lui arriver. L'homme doit toujours travailler sur lui et il peut le faire seulement, lorsqu’il se considère lui-même imparfait, lorsqu’il se rend compte de ses erreurs et de ses faiblesses et cherche à les déposer. Chaque marche pour le perfectionnement doit être conquise avec fatigue, parce que combattre contre ses erreurs et faiblesses demande une lutte contre lui-même, contre son désir, contre sa tendance vers le monde, vers la matière, contre ses mauvais instincts qui rendent difficile à l'âme la libération de l'esprit. Et cette lutte n'est pas facile tant que le corps impose encore des prétentions qui sont un empêchement à la maturité animique. Mais auparavant l'homme doit se reconnaître lui-même ; il doit savoir ce que Dieu veut et combien sa volonté est encore tournée contre la Volonté de Dieu ; il doit savoir que Dieu exige un total changement dans amour et il doit réfléchir à ce que signifie un changement dans l'amour pour que dans l'homme il ne puisse se lever aucune mauvaise pensée et qu’il ne soit exécuté aucune mauvaise action, pour que chaque mouvement dans le cœur humain soit bon et souple, pour que tous les charmes soient combattus et pour que l'homme s'éduque en douceur de caractère, pacifisme, patience, miséricorde et humilité. Il doit toujours s’examiner lui-même et il trouvera toujours de nouvelles faiblesses et des erreurs lorsqu’il fait sérieusement son travail sur lui, il ne trouvera aucune complaisance en lui tant qu’il demeure sur la Terre, parce que sur la Terre il ne deviendra pas assez parfait pour n’avoir plus rien à critiquer en lui. Il doit tendre à la perfection tant qu’il vit, et il le fera seulement tant qu’il se rendra compte de son imperfection à travers la plus sévère autocritique et qu’il aura la volonté la plus ferme de marcher vers le Haut. Ainsi il doit rester dans la plus profonde humilité et se considérer petit lui et son œuvre et demander plus intimement l'apport de Grâce, pour que lui arrive la Force de Dieu et qu’elle le rende capable pour le travail sur l'âme, parce que Dieu donne Sa Grâce aux humbles.

Amen