• Înapoi

Ispășirea vinovăției fără lucrarea de răscumpărare a lui Hristos....

Magnitudinea vinovăției unei persoane rămâne neschimbată dacă nu recunoaște lucrarea de răscumpărare a lui Hristos, adică trebuie să plătească vina până la capăt, trebuie să se ocupe de ea complet singur.... el trebuie să ispășească pentru eternități. Pentru că vina omului este nemăsurat de mare.... Nu numai păcatele pe care le-a comis pe Pământ sunt deja suficiente pentru a îndepărta sufletul de fața lui Dumnezeu pentru o perioadă de timp infinit de lungă, ci și revolta anterioară împotriva lui Dumnezeu este marea vinovăție care nu poate fi ispășită în timpul vieții pământești și care, prin urmare, trebuie dusă în veșnicie pentru a găsi într-o zi Răscumpărătorul. Pentru veșnicii, ființa trebuie să lâncezească în întuneric, pentru veșnicii trebuie să renunțe la libertatea sa și să suporte o stare de robie extrem de chinuitoare, pentru veșnicii pierde soarele divin al harului, este departe de Dumnezeu și suferă cele mai amare suferințe, deoarece rămâne în poziția sa defensivă față de Dumnezeu din propria voință și nu poate fi niciodată obligată să renunțe la voința sa. Astfel, ea trebuie să își ispășească vina pentru că nu s-a răscumpărat prin voința sa; dar nu poate fi răscumpărată prin voința divină, deoarece acest lucru ar contrazice complet înțelepciunea și iubirea lui Dumnezeu. Prin urmare, apostatul se pedepsește pe sine însuși de îndată ce nu acceptă răscumpărarea prin Isus Hristos, de îndată ce nu recunoaște jertfa Lui.... Toată vina păcatului va fi iertată, toată robia va fi îndepărtată și toată ispășirea va fi cruțată dacă ființa umană se va pune sub crucea lui Hristos, dacă se va lăsa răscumpărată de sângele Său, pe care Iisus Hristos l-a vărsat pentru toți oamenii și pentru vina lor. El a făcut marele sacrificiu din dragoste pentru oameni, pentru că știa despre drumul infinit de lung al suferinței în lumea de dincolo, pentru că i-a fost milă de marile greutăți ale ființelor de pe pământ și de dincolo, pentru că a vrut să le scurteze, pentru că a vrut să răscumpere vina pentru a le oferi oamenilor fericirea eternă, pentru a-i face fericiți pentru totdeauna. Moartea lui Hristos pe cruce este prețul de cumpărare pentru viața veșnică, iar toată vina a fost astfel răscumpărată.... totuși, un lucru este cerut în mod inevitabil.... ca ființa umană să recunoască acest act de mântuire, astfel încât vina sa să aparțină și ea de ceea ce Hristos a plătit prin moartea Sa pe cruce.... în caz contrar, va rămâne neschimbată și va fi preluată în împărăția spirituală după moartea pământească ca o povară căreia ființa nu va putea face față în veșnicie, deoarece nu va avea voința de a se răscumpăra. De aceea, Iisus Hristos este singura cale spre viața veșnică, fără El nu există decât ruină, dar cu El există răscumpărare.... fără El, ființa umană este neputincioasă și cu o voință îndepărtată de Dumnezeu, cu El se străduiește spre Dumnezeu și poate primi putere de la El, voința întărită pe care Iisus i-a cumpărat-o pe cruce. De aceea Iisus Hristos este Răscumpărătorul lumii, Răscumpărătorul tuturor oamenilor care își pun la picioarele Lui vina și pe ei înșiși, care se încredințează cu credință Lui și Îi cer ajutorul.... Pentru aceștia Isus Hristos a adus jertfă pe cruce, ca să fie răscumpărați de orice vină a păcatului....

Amin

L'expiation de la faute sans l'Œuvre de Libération du Christ

La grandeur de la faute de l’homme reste existante et inchangée, si celui-ci ne reconnaît pas l'Œuvre de Libération du Christ, c'est-à-dire s’il doit réparer sa faute jusqu'à la dernière virgule, mais s’il doit s’en occuper totalement tout seul il devra expier durant l'Éternité, parce que la faute de l'homme est démesurément grande. Ce ne sont pas seulement les péchés qu'il a commis sur la Terre, bien qu’ils suffiraient déjà pour repousser l'âme de la Face de Dieu pour des temps infiniment longs, mais c’est sa rébellion d’autrefois contre Dieu, c’est une faute si grande qu’elle ne peut pas être expiée pendant la vie terrestre et donc elle doit être portée durant l'Éternité, pour trouver là un jour le Rédempteur. L'être doit languir durant l'Éternité dans l'obscurité, se passer de liberté et supporter l’état atroce de l'être lié, pour l'Éternité il perd le divin Soleil de Grâce, il se trouve très loin de Dieu et souffre désespérément de la misère, parce que par sa propre volonté il reste dans une position de refus envers Dieu et l'être ne peut jamais et encore jamais être incité au renoncement de sa volonté. Donc il doit expier sa faute, parce que lui-même ne s'en rachète pas à travers sa volonté; et il ne peut pas être racheté par la Volonté divine, parce que cela irait totalement contre la Sagesse et l'Amour de Dieu. Le spirituel mort de Dieu se punit donc lui-même, s'il n'accepte pas la Libération à travers Jésus Christ, s'il ne reconnaît pas Son Sacrifice. Chaque péché est pardonné, chaque non-liberté sera enlevée et chaque expiation épargnée, si l'homme se met sous la Croix du Christ, s’il se laisse racheter par le Sang que Jésus Christ a versé pour tous les hommes et pour leur faute. Il a porté ce grand Sacrifie par Amour des hommes, parce qu'il savait la souffrance infiniment longue dans l'au-delà, parce qu'Il a été attendri par la grande misère des êtres sur la Terre et dans l'au-delà, parce qu'Il voulait la diminuer, parce qu'Il voulait éteindre la faute, pour redonner aux hommes l'éternelle Béatitude, pour les rendre heureux dans l’éternité. La mort sur la Croix du Christ est le prix du rachat pour la Vie éternelle et avec cela toute faute est éteinte, mais une chose est exigée: c’est que l'homme reconnaisse cette Œuvre de Libération, pour que sa faute fasse partie de celles dont le Christ a payé le prix sur la Croix avec Sa mort, autrement elle reste existante et inchangée après le décès terrestre et elle est apportée dans le Règne spirituel comme un poids que l'être ne réussit pas à faire disparaitre durant l'Éternité, vu qu’il ne peut pas arriver à aucune volonté de la racheter lui-même. Donc Jésus Christ est la seule voie pour l’accès à la Vie éternelle, sans Lui il y a seulement la ruine, mais avec Lui il y a la Libération, sans laquelle l'homme est sans force et sa volonté est loin de Dieu, avec Lui il tend à la rencontre de Dieu et peut recevoir de Lui la Force, une volonté renforcée que Jésus a racheté pour lui sur la Croix. Pour cela Jésus Christ est le Rédempteur du monde, le Rédempteur de tous les hommes qui mettent à Ses Pieds leur faute et qui se confient eux-mêmes à Lui en croyant et en demandant Son Aide. Pour ceux-ci Jésus Christ a porté le Sacrifice sur la Croix, pour qu'ils soient rachetés de toute faute du péché.

Amen