• Înapoi

Ispășirea vinovăției fără lucrarea de răscumpărare a lui Hristos....

Magnitudinea vinovăției unei persoane rămâne neschimbată dacă nu recunoaște lucrarea de răscumpărare a lui Hristos, adică trebuie să plătească vina până la capăt, trebuie să se ocupe de ea complet singur.... el trebuie să ispășească pentru eternități. Pentru că vina omului este nemăsurat de mare.... Nu numai păcatele pe care le-a comis pe Pământ sunt deja suficiente pentru a îndepărta sufletul de fața lui Dumnezeu pentru o perioadă de timp infinit de lungă, ci și revolta anterioară împotriva lui Dumnezeu este marea vinovăție care nu poate fi ispășită în timpul vieții pământești și care, prin urmare, trebuie dusă în veșnicie pentru a găsi într-o zi Răscumpărătorul. Pentru veșnicii, ființa trebuie să lâncezească în întuneric, pentru veșnicii trebuie să renunțe la libertatea sa și să suporte o stare de robie extrem de chinuitoare, pentru veșnicii pierde soarele divin al harului, este departe de Dumnezeu și suferă cele mai amare suferințe, deoarece rămâne în poziția sa defensivă față de Dumnezeu din propria voință și nu poate fi niciodată obligată să renunțe la voința sa. Astfel, ea trebuie să își ispășească vina pentru că nu s-a răscumpărat prin voința sa; dar nu poate fi răscumpărată prin voința divină, deoarece acest lucru ar contrazice complet înțelepciunea și iubirea lui Dumnezeu. Prin urmare, apostatul se pedepsește pe sine însuși de îndată ce nu acceptă răscumpărarea prin Isus Hristos, de îndată ce nu recunoaște jertfa Lui.... Toată vina păcatului va fi iertată, toată robia va fi îndepărtată și toată ispășirea va fi cruțată dacă ființa umană se va pune sub crucea lui Hristos, dacă se va lăsa răscumpărată de sângele Său, pe care Iisus Hristos l-a vărsat pentru toți oamenii și pentru vina lor. El a făcut marele sacrificiu din dragoste pentru oameni, pentru că știa despre drumul infinit de lung al suferinței în lumea de dincolo, pentru că i-a fost milă de marile greutăți ale ființelor de pe pământ și de dincolo, pentru că a vrut să le scurteze, pentru că a vrut să răscumpere vina pentru a le oferi oamenilor fericirea eternă, pentru a-i face fericiți pentru totdeauna. Moartea lui Hristos pe cruce este prețul de cumpărare pentru viața veșnică, iar toată vina a fost astfel răscumpărată.... totuși, un lucru este cerut în mod inevitabil.... ca ființa umană să recunoască acest act de mântuire, astfel încât vina sa să aparțină și ea de ceea ce Hristos a plătit prin moartea Sa pe cruce.... în caz contrar, va rămâne neschimbată și va fi preluată în împărăția spirituală după moartea pământească ca o povară căreia ființa nu va putea face față în veșnicie, deoarece nu va avea voința de a se răscumpăra. De aceea, Iisus Hristos este singura cale spre viața veșnică, fără El nu există decât ruină, dar cu El există răscumpărare.... fără El, ființa umană este neputincioasă și cu o voință îndepărtată de Dumnezeu, cu El se străduiește spre Dumnezeu și poate primi putere de la El, voința întărită pe care Iisus i-a cumpărat-o pe cruce. De aceea Iisus Hristos este Răscumpărătorul lumii, Răscumpărătorul tuturor oamenilor care își pun la picioarele Lui vina și pe ei înșiși, care se încredințează cu credință Lui și Îi cer ajutorul.... Pentru aceștia Isus Hristos a adus jertfă pe cruce, ca să fie răscumpărați de orice vină a păcatului....

Amin

Abbüßen der Schuld ohne Erlösungswerk Christi....

Die Größe der Schuld eines Menschen bleibt unverändert bestehen, so dieser das Erlösungswerk Christi nicht anerkennt, d.h., er muß die Schuld abtragen bis aufs letzte, er muß vollkommen allein sich mit ihr auseinandersetzen.... er muß büßen Ewigkeiten hindurch. Denn die Schuld des Menschen ist maßlos groß.... Es sind nicht die Sünden allein, die er auf Erden getan hat, die aber schon genügen, die Seele vom Angesicht Gottes zu verdrängen auf endlos lange Zeiten, sondern es ist die einstige Auflehnung gegen Gott die große Schuld, die nicht gesühnt werden kann während des Erdenlebens und die darum in die Ewigkeit hinübergenommen werden muß, um dort einmal den Erlöser zu finden. Ewigkeiten hindurch muß das Wesen schmachten in der Finsternis, Ewigkeiten seine Freiheit entbehren und einen Zustand qualvollster Gebundenheit ertragen, Ewigkeiten hindurch geht es der göttlichen Gnadensonne verlustig, es ist in weitester Gottferne und leidet bitterste Not.... weil es aus eigenem Willen in seiner Abwehrstellung zu Gott verharrt und nimmermehr zwangsmäßig zur Aufgabe seines Willens bewogen werden kann. Es muß seine Schuld also büßen, weil es sich nicht selbst davon erlöste durch seinen Willen; es kann aber nicht durch göttlichen Willen erlöst werden, weil dies der Weisheit und Liebe Gottes völlig widersprechen würde. Also straft sich das von Gott Abgefallene selbst, sowie es nicht die Erlösung durch Jesus Christus annimmt, sowie es nicht Sein Opfer anerkennt.... Jegliche Sündenschuld wird ihm vergeben, jegliche Unfreiheit genommen und jegliche Sühne erspart, wenn sich der Mensch unter das Kreuz Christi stellt, wenn er sich von Seinem Blut erlösen läßt, das Jesus Christus für alle Menschen und deren Schuld vergossen hat. Er hat das große Opfer dargebracht aus Liebe zu den Menschen, weil Er um den endlos langen Leidensweg im Jenseits wußte, weil Ihn die große Not der Wesen auf Erden und im Jenseits erbarmte, weil Er sie verkürzen wollte, weil Er die Schuld tilgen wollte, um den Menschen die ewige Seligkeit zuzuwenden, um sie zu beglücken auf ewig. Es ist der Kreuzestod Christi der Kaufpreis für das ewige Leben, und alle Schuld ist dadurch getilgt worden.... doch eines wird unweigerlich gefordert.... daß der Mensch dieses Erlösungswerk anerkenne, auf daß auch seine Schuld zu jener gehört, die Christus durch Seinen Tod am Kreuze bezahlt hat.... ansonsten sie unverändert bestehenbleibt und nach dem irdischen Ableben mit hinübergenommen wird in das geistige Reich als eine Last, mit welcher das Wesen in Ewigkeit nicht fertig wird, da es keinen Willen aufbringen kann, sich selbst zu erlösen. Und darum ist Jesus Christus der einzige Weg zum ewigen Leben, ohne Ihn gibt es nur noch Verderben, mit Ihm aber Erlösung.... ohne Ihn ist der Mensch kraftlos und Gott-abgewandten Willens, mit Ihm strebt er Gott entgegen und kann die Kraft von Ihm empfangen, den verstärkten Willen, den Jesus am Kreuz für ihn erkauft hat. Und darum ist Jesus Christus der Erlöser der Welt, der Erlöser aller Menschen, die Ihm ihre Schuld und sich selbst zu Füßen legen, die sich Ihm gläubig anvertrauen und Seine Hilfe erbitten.... Für diese hat Jesus Christus das Opfer am Kreuze gebracht, auf daß sie von aller Sündenschuld erlöst werden....

Amen