• Înapoi

Ispășirea vinovăției fără lucrarea de răscumpărare a lui Hristos....

Magnitudinea vinovăției unei persoane rămâne neschimbată dacă nu recunoaște lucrarea de răscumpărare a lui Hristos, adică trebuie să plătească vina până la capăt, trebuie să se ocupe de ea complet singur.... el trebuie să ispășească pentru eternități. Pentru că vina omului este nemăsurat de mare.... Nu numai păcatele pe care le-a comis pe Pământ sunt deja suficiente pentru a îndepărta sufletul de fața lui Dumnezeu pentru o perioadă de timp infinit de lungă, ci și revolta anterioară împotriva lui Dumnezeu este marea vinovăție care nu poate fi ispășită în timpul vieții pământești și care, prin urmare, trebuie dusă în veșnicie pentru a găsi într-o zi Răscumpărătorul. Pentru veșnicii, ființa trebuie să lâncezească în întuneric, pentru veșnicii trebuie să renunțe la libertatea sa și să suporte o stare de robie extrem de chinuitoare, pentru veșnicii pierde soarele divin al harului, este departe de Dumnezeu și suferă cele mai amare suferințe, deoarece rămâne în poziția sa defensivă față de Dumnezeu din propria voință și nu poate fi niciodată obligată să renunțe la voința sa. Astfel, ea trebuie să își ispășească vina pentru că nu s-a răscumpărat prin voința sa; dar nu poate fi răscumpărată prin voința divină, deoarece acest lucru ar contrazice complet înțelepciunea și iubirea lui Dumnezeu. Prin urmare, apostatul se pedepsește pe sine însuși de îndată ce nu acceptă răscumpărarea prin Isus Hristos, de îndată ce nu recunoaște jertfa Lui.... Toată vina păcatului va fi iertată, toată robia va fi îndepărtată și toată ispășirea va fi cruțată dacă ființa umană se va pune sub crucea lui Hristos, dacă se va lăsa răscumpărată de sângele Său, pe care Iisus Hristos l-a vărsat pentru toți oamenii și pentru vina lor. El a făcut marele sacrificiu din dragoste pentru oameni, pentru că știa despre drumul infinit de lung al suferinței în lumea de dincolo, pentru că i-a fost milă de marile greutăți ale ființelor de pe pământ și de dincolo, pentru că a vrut să le scurteze, pentru că a vrut să răscumpere vina pentru a le oferi oamenilor fericirea eternă, pentru a-i face fericiți pentru totdeauna. Moartea lui Hristos pe cruce este prețul de cumpărare pentru viața veșnică, iar toată vina a fost astfel răscumpărată.... totuși, un lucru este cerut în mod inevitabil.... ca ființa umană să recunoască acest act de mântuire, astfel încât vina sa să aparțină și ea de ceea ce Hristos a plătit prin moartea Sa pe cruce.... în caz contrar, va rămâne neschimbată și va fi preluată în împărăția spirituală după moartea pământească ca o povară căreia ființa nu va putea face față în veșnicie, deoarece nu va avea voința de a se răscumpăra. De aceea, Iisus Hristos este singura cale spre viața veșnică, fără El nu există decât ruină, dar cu El există răscumpărare.... fără El, ființa umană este neputincioasă și cu o voință îndepărtată de Dumnezeu, cu El se străduiește spre Dumnezeu și poate primi putere de la El, voința întărită pe care Iisus i-a cumpărat-o pe cruce. De aceea Iisus Hristos este Răscumpărătorul lumii, Răscumpărătorul tuturor oamenilor care își pun la picioarele Lui vina și pe ei înșiși, care se încredințează cu credință Lui și Îi cer ajutorul.... Pentru aceștia Isus Hristos a adus jertfă pe cruce, ca să fie răscumpărați de orice vină a păcatului....

Amin

Expiación de la culpa del pecado sin la Obra redentora de Cristo...

La magnitud de la culpa de una persona permanece invariable si ésta no reconoce la obra de Redención de Cristo, es decir, tiene que pagar la culpa hasta lo último, tiene que lidiar con ella completamente solo... tiene que expiar por eternidades. Porque la culpa del hombre es inmensamente grande... No son sólo los pecados que ha cometido en la tierra, pero los que ya son suficientes para desterrar el alma de la faz de Dios por un tiempo interminablemente largo, sino que es la rebelión anterior contra Dios la gran culpa, que no puede ser expiado durante la vida en la tierra y que, por lo tanto, tiene que ser llevado a la eternidad para encontrar allí el Redentor un día.

Por eternidades el ser tiene que languidecer en las tinieblas, por eternidades carece de su libertad y aguantar un estado de agonizante esclavitud, por eternidades pierde el sol de la gracia, está en la distancia más alejada de Dios y sufre la más amarga miseria... porque por su propia voluntad persiste en su actitud defensiva hacia Dios y nunca puede ser movido forzosamente a renunciar a su voluntad. Debe, pues, expiar su culpa, porque no se remedió de ella por su voluntad; pero no puede ser redimido por la voluntad divina porque esto contradiría completamente la sabiduría y el amor de Dios.

De modo que lo que se apartó de Dios se castiga a sí mismo si no acepta la redención por medio de Jesucristo y si no reconoce su sacrifico... Cualquier culpa de pecado le será perdonada, cualquier falta de libertad quitada y cualquier expiación perdonada cuando el hombre se pone bajo la cruz de Cristo, cuando se deja redimir por Su sangre, que Jesucristo derramó por todos los hombres y sus culpas. Hizo el gran sacrificio por amor por amor a los hombres, porque sabía de largo e interminable camino del sufrimiento en el más allá, porque la gran miseria de los seres en la tierra y en el más allá se compadecía de Él, porque quería acortarla, porque quería redimir la culpa, dar a los hombres la felicidad eterna, para hacerlos felices para siempre.

La muerte de cristo en la cruz es el precio de compra de la vida eterna, y toda culpa ha sido redimida por eso... pero una cosa se exige inevitablemente... que el hombre reconozca esta obra de Redención para que su culpa pertenezca también a aquella que cristo pagó a través de su muerte en la cruz... de lo contrario se mantiene sin cambios y después de la muerte terrenal es llevada como una carga al reino espiritual con la cual el ser no puede lidiar en la eternidad porque no puede reunir la voluntad de redimirse a sí mismo.

Y por eso Jesucristo es el único camino a la vida eterna, sin Él solo hay ruina, pero con Él la redención... sin Él el ser humano es impotente y con una voluntad que se aparta de Dios, pero con ella se esfuerza hacia Dios y puede recibir la fuerza de Él, la voluntad fortalecida que Jesús compró para él. Y por eso Jesucristo es el Redentor del mundo, el Redentor de todos los hombres que Le ponen su culpa y sí mismos a Sus pies, los que se encomiendan a Él en la fe pidiendo Su ayuda... Para estos Jesucristo trajo el sacrificio en la cruz, para que sean redimidos de toda culpa del pecado...

amén