• Înapoi

Noua izgonire....Moartea nu exclude posibilitatea ascensiunii în viața de apoi.....

Numai ființa spirituală imperfectă trebuie să parcurgă din nou calea pământească, care la sfârșitul perioadei de răscumpărare s-a dovedit a fi complet îndepărtată de Dumnezeu și, prin urmare, nu se va dezvolta niciodată, de asemenea, în sus, în lumea de dincolo. Și de aceea, mulți oameni care mai au încă posibilitatea unei dezvoltări superioare în lumea de dincolo vor muri înainte, pentru a nu face parte dintre cei care trebuie să experimenteze sfârșitul perioadei pământești și, prin urmare, noua izgonire în forma solidă a Pământului nou format. În împărăția spirituală, însă, aceștia din urmă vor aparține sferelor cele mai joase și chiar și atunci se vor îndepărta tot mai mult de Dumnezeu, astfel încât, după un timp infinit de lung, vor deveni și ei formă solidă, astfel încât substanța lor spirituală va fi luată din nou pentru crearea de noi creații materiale și numai după un timp extrem de lung vor putea acoperi cursul dezvoltării lor pe Pământ. Pe de o parte, substanța spirituală care părăsește Pământul înainte de acest moment are un avantaj prin faptul că se poate dezvolta mai repede în lumea de dincolo decât pe Pământ, cu condiția să aibă voința de a face acest lucru, să ajungă la cunoaștere fie în ultimul ceas înainte de trecerea sa, fie prin eforturile ființelor de lumină din lumea de dincolo. Dar dacă nu se străduiește să urce în sus și își păstrează ignoranța în împărăția spirituală, rămânând defensivă și rezistentă, atunci se va scufunda tot mai adânc până când Dumnezeu își va retrage complet spiritul de iubire din ea și va permite substanței spirituale să devină din nou o formă solidă, dar acest lucru necesită o perioadă de timp mult mai lungă înainte ca această substanță spirituală să poată parcurge din nou drumul pe Pământ. Oamenii nu pot măsura agonia unui progres pământesc reînnoit, altfel le-ar fi mai ușor să înțeleagă de ce trece atâta suferință pe Pământ, care poate influența în continuare atitudinea ființei umane, voința sa și atitudinea sa față de Dumnezeu. Cu toate acestea, faptul că mulți oameni își măresc distanța față de Dumnezeu prin suferință se datorează faptului că trăiesc în eroare, că sunt orbi în spirit și totuși nu vor să accepte lumina zilei atunci când aceasta li se oferă. O explicație clară a adevărului ar fi capabilă să le schimbe modul de gândire, însă în cea mai întunecată noapte ei încă închid ochii și nu observă lumina care le-ar permite să recunoască drumul pe care ar trebui să meargă. Dar ei nu pot fi ajutați în alt mod decât dacă li se aduce adevărul.... Și chiar și în lumea de dincolo trebuie să îl accepte de bunăvoie dacă vor să se înalțe. Numai în forma solidă voința lor este legată, atunci spiritualul nu este responsabil de sine, ci trebuie să se miște conform voinței lui Dumnezeu și devine oarecum mai liber numai atunci când se declară dispus să fie de folos. De aceea, oamenii de pe Pământ, în ciuda celor mai mari adversități și necazuri pământești, sunt încă mult avantajați față de substanța spirituală legată, deoarece voința lor este liberă și, prin urmare, poate crea o schimbare pentru ea însăși, de îndată ce ființa umană are doar dorința de a sta în adevăr, de a deveni conștientă și a recunoaște ceea ce este adevărat..... Atunci ea va fi scutită de o ființă reînnoită legată în forma solidă, deși acum va fi chemată prematur de pe Pământ. Căci atunci ea poate intra în împărăția spirituală, unde acest adevăr pe care îl dorește îi este acum oferit și intră pe calea dezvoltării ascensionale. Și, prin urmare, la sfârșitul acestei perioade pământești vor rămâne pe Pământ doar oameni complet îndepărtați de Dumnezeu și puțini oameni legați de Dumnezeu, iar separarea finală va avea loc.... Aceștia din urmă vor aparține lui Dumnezeu pentru eternitate, iar primii vor trebui să ia calea suferinței de nedescris în voia legată.... în creațiile Noului Pământ....

Amin

La nuova relegazione - La morte, ancora prima come possibilità di risalita nell’aldilà

Solo lo spirituale più imperfetto deve ancora una volta ripercorrere la via terrena, che alla fine del periodo di Redenzione si è dimostrato totalmente lontano da Dio e quindi non si svilupperebbe verso l’Alto mai più nemmeno nell’aldilà. E perciò già prima cadranno alla morte molti uomini nei quali esiste ancora la possibilità di uno sviluppo verso l’Alto nell’aldilà, affinché non facciano parte di coloro che devono sperimentare la fine di un periodo terreno e quindi la nuova relegazione nella solida forma nella Terra formata nuovamente. Nel Regno spirituale però questi ultimi farebbero parte delle sfere più basse ed allora si troverebbero sempre ancora molto lontani da Dio, in modo che dopo un tempo inimmaginabilmente lungo diventerebbero pure forma solida, alla quale quindi per la creazione di nuove Creazioni materiali viene di nuovo tolta la loro sostanza spirituale e solo dopo un tempo oltremodo lungo potrebbero ripercorrere il loro cammino di sviluppo sulla Terra. Da un lato lo spirituale che decede ancora prima dalla Terra, è in vantaggio, mentre nell’aldilà si può sviluppare più rapidamente verso l’Alto come sulla Terra, premesso che per questo abbia la volontà di giungere alla conoscenza o nell’ultima ora prima del decesso oppure attraverso gli sforzi degli esseri di Luce nell’aldilà. Ma se non tende verso l’Alto e conserva la sua ignoranza nel Regno spirituale e rimane nel rifiuto e nella resistenza, allora sprofonda sempre più in basso finché Dio ritira del tutto da lui il Suo Spirito d’Amore e fa diventare lo spirituale di nuovo forma solida, cosa che però richiede una durata di tempo molto più lunga prima che questo spirituale possa di nuovo ripercorrere la via sulla Terra. I tormenti di un nuovo percorso terreno non possono essere misurati dall’uomo, altrimenti gli sarebbe più facilmente comprensibile del perché sulla Terra passi così tanta sofferenza che può sempre avere l’influenza sulla mentalità dell’uomo, sulla sua volontà e la sua predisposizione verso Dio. Ma che molti uomini attraverso la sofferenza ingrandiscono ancora la lontananza da Dio, dipende dal fatto che camminano nell’errore, che sono ciechi nello spirito e non vogliono comunque accettare la Luce del giorno quando viene offerta loro. Una chiara rappresentazione della Verità potrebbe cambiare il loro pensare, ma nella notte più oscura chiudono ancora gli occhi e non notano il bagliore di Luce che li farebbe riconoscere la via che devono percorrere. Ma non possono essere aiutati in nessun altro modo che a loro venga portata vicina la Verità. Ed anche nell’aldilà la devono accettare volontariamente, se vogliono procedere verso l’Alto. La loro volontà è legata solo nella forma solida, allora lo spirituale stesso non è responsabile, ma deve muoversi secondo la Volontà di Dio e diventa un poco più libero solamente quando si dichiara pronto a servire. Perciò gli uomini sulla Terra, malgrado la più grande miseria ed afflizione terrena, sono ancora molto in vantaggio di fronte allo spirituale legato, perché la loro volontà è libera e perciò può creare da sé stessa un cambiamento appena l’uomo ha soltanto il desiderio di stare nella Verità, di riconoscere il vero e di diventare sapiente. Allora gli è risparmiato un rinnovato essere legato nella solida forma, benché ora venga richiamato anzitempo dalla Terra, perché allora può entrare nel Regno spirituale dove gli viene offerta la Verità desiderata da lui e comincia la via dello sviluppo verso l’Alto. E perciò alla fine di questo periodo terreno ci saranno sulla Terra solo ancora degli uomini totalmente lontani da Dio e pochi di coloro che sono uniti con Dio ed avrà luogo la definitiva separazione. Questi ultimi apparterranno a Dio in eterno ed i primi dovranno percorrere la via dell’indicibile sofferenza nella volontà legata, nelle Creazioni della nuova Terra.

Amen