• Înapoi

Noua izgonire....Moartea nu exclude posibilitatea ascensiunii în viața de apoi.....

Numai ființa spirituală imperfectă trebuie să parcurgă din nou calea pământească, care la sfârșitul perioadei de răscumpărare s-a dovedit a fi complet îndepărtată de Dumnezeu și, prin urmare, nu se va dezvolta niciodată, de asemenea, în sus, în lumea de dincolo. Și de aceea, mulți oameni care mai au încă posibilitatea unei dezvoltări superioare în lumea de dincolo vor muri înainte, pentru a nu face parte dintre cei care trebuie să experimenteze sfârșitul perioadei pământești și, prin urmare, noua izgonire în forma solidă a Pământului nou format. În împărăția spirituală, însă, aceștia din urmă vor aparține sferelor cele mai joase și chiar și atunci se vor îndepărta tot mai mult de Dumnezeu, astfel încât, după un timp infinit de lung, vor deveni și ei formă solidă, astfel încât substanța lor spirituală va fi luată din nou pentru crearea de noi creații materiale și numai după un timp extrem de lung vor putea acoperi cursul dezvoltării lor pe Pământ. Pe de o parte, substanța spirituală care părăsește Pământul înainte de acest moment are un avantaj prin faptul că se poate dezvolta mai repede în lumea de dincolo decât pe Pământ, cu condiția să aibă voința de a face acest lucru, să ajungă la cunoaștere fie în ultimul ceas înainte de trecerea sa, fie prin eforturile ființelor de lumină din lumea de dincolo. Dar dacă nu se străduiește să urce în sus și își păstrează ignoranța în împărăția spirituală, rămânând defensivă și rezistentă, atunci se va scufunda tot mai adânc până când Dumnezeu își va retrage complet spiritul de iubire din ea și va permite substanței spirituale să devină din nou o formă solidă, dar acest lucru necesită o perioadă de timp mult mai lungă înainte ca această substanță spirituală să poată parcurge din nou drumul pe Pământ. Oamenii nu pot măsura agonia unui progres pământesc reînnoit, altfel le-ar fi mai ușor să înțeleagă de ce trece atâta suferință pe Pământ, care poate influența în continuare atitudinea ființei umane, voința sa și atitudinea sa față de Dumnezeu. Cu toate acestea, faptul că mulți oameni își măresc distanța față de Dumnezeu prin suferință se datorează faptului că trăiesc în eroare, că sunt orbi în spirit și totuși nu vor să accepte lumina zilei atunci când aceasta li se oferă. O explicație clară a adevărului ar fi capabilă să le schimbe modul de gândire, însă în cea mai întunecată noapte ei încă închid ochii și nu observă lumina care le-ar permite să recunoască drumul pe care ar trebui să meargă. Dar ei nu pot fi ajutați în alt mod decât dacă li se aduce adevărul.... Și chiar și în lumea de dincolo trebuie să îl accepte de bunăvoie dacă vor să se înalțe. Numai în forma solidă voința lor este legată, atunci spiritualul nu este responsabil de sine, ci trebuie să se miște conform voinței lui Dumnezeu și devine oarecum mai liber numai atunci când se declară dispus să fie de folos. De aceea, oamenii de pe Pământ, în ciuda celor mai mari adversități și necazuri pământești, sunt încă mult avantajați față de substanța spirituală legată, deoarece voința lor este liberă și, prin urmare, poate crea o schimbare pentru ea însăși, de îndată ce ființa umană are doar dorința de a sta în adevăr, de a deveni conștientă și a recunoaște ceea ce este adevărat..... Atunci ea va fi scutită de o ființă reînnoită legată în forma solidă, deși acum va fi chemată prematur de pe Pământ. Căci atunci ea poate intra în împărăția spirituală, unde acest adevăr pe care îl dorește îi este acum oferit și intră pe calea dezvoltării ascensionale. Și, prin urmare, la sfârșitul acestei perioade pământești vor rămâne pe Pământ doar oameni complet îndepărtați de Dumnezeu și puțini oameni legați de Dumnezeu, iar separarea finală va avea loc.... Aceștia din urmă vor aparține lui Dumnezeu pentru eternitate, iar primii vor trebui să ia calea suferinței de nedescris în voia legată.... în creațiile Noului Pământ....

Amin

Neubannung.... Tod zuvor noch Aufstiegsmöglichkeit im Jenseits....

Nur das unvollkommene Geistige muß den Erdenweg noch einmal zurücklegen, das sich am Ende der Erlösungsperiode als völlig Gott-fern erwiesen hat und also auch im Jenseits sich nimmermehr aufwärtsentwickeln würde. Und darum werden zuvor schon viele Menschen den Tod erleiden, bei denen noch die Möglichkeit einer Höherentwicklung im Jenseits besteht, auf daß sie nicht zu denen gehören, die das Ende der Erdperiode erleben müssen und also die Neubannung in der festen Form der neugestalteten Erde. Im geistigen Reich jedoch würden letztere in die untersten Sphären gehören und sich auch dann noch immer weiter von Gott entfernen, so daß sie nach undenklich langer Zeit gleichfalls zur festen Form würden, also zur Erschaffung neuer materieller Schöpfungen wieder ihre geistige Substanz genommen wird, und erst nach überaus langer Zeit ihren Entwicklungsgang auf Erden zurücklegen könnten. Einerseits ist das Geistige, das noch vorher von der Erde scheidet, im Vorteil, indem es im Jenseits sich rascher zur Höhe entwickeln kann wie auf der Erde, vorausgesetzt, daß es dazu den Willen aufbringt, daß es zum Erkennen kommt entweder in der letzten Stunde vor dem Ableben oder durch die Bemühungen der Lichtwesen im Jenseits. Strebt es aber nicht zur Höhe und behält es im geistigen Reich seine Unkenntnis und verharrt in Abwehr und im Widerstand, dann sinkt es immer tiefer, bis Gott Seinen Liebegeist ganz von ihm zurückzieht und das Geistige wieder zur festen Form werden läßt, was aber eine um vieles längere Zeitdauer erfordert, ehe dieses Geistige wieder den Weg auf der Erde zurücklegen darf. Die Qualen eines erneuten Erdenganges sind von den Menschen nicht zu ermessen, sonst würde es ihnen leichter begreiflich sein, warum soviel Leid über die Erde geht, das immer noch Einfluß haben kann auf die Gesinnung des Menschen, auf seinen Willen und auf seine Einstellung zu Gott. Daß aber viele Menschen durch das Leid die Entfernung von Gott noch vergrößern, liegt daran, daß sie im Irrtum dahingehen, daß sie blind sind im Geiste und doch nicht das Licht des Tages annehmen wollen, so es ihnen geboten wird. Eine klare Darlegung der Wahrheit würde ihr Denken ändern können, doch in der finstersten Nacht schließen sie auch noch die Augen und bemerken den Lichtschein nicht, der sie den Weg erkennen ließe, den sie wandeln sollen. In keiner anderen Weise aber kann ihnen geholfen werden, als daß ihnen die Wahrheit nahegebracht wird.... Und auch im Jenseits müssen sie diese willig entgegennehmen, wollen sie zur Höhe schreiten. Nur in der festen Form ist ihr Wille gebunden, dann ist das Geistige nicht selbst verantwortlich, sondern es muß sich bewegen nach dem Willen Gottes und wird erst etwas freier, wenn es sich zum Dienen bereit erklärt. Darum sind die Menschen auf Erden trotz größter irdischer Not und Trübsal noch weit im Vorteil gegenüber dem gebundenen Geistigen, denn ihr Wille ist frei und kann sich daher selbst eine Änderung schaffen, sowie der Mensch nur das Verlangen hat, in der Wahrheit zu stehen, das Wahre zu erkennen und wissend zu werden.... Dann ist ihm ein erneutes Gebundensein in der festen Form erspart, wenngleich er nun vorzeitig abgerufen wird von der Erde. Denn dann kann er in das geistige Reich eingehen, wo ihm diese von ihm begehrte Wahrheit nun geboten wird und er den Weg der Aufwärtsentwicklung betritt. Und daher werden am Ende dieser Erdperiode nur noch gänzlich Gott-ferne und wenige Gott-verbundene Menschen auf der Erde sein, und es wird die endgültige Scheidung stattfinden.... Letztere werden Gott angehören auf ewig und erstere den Weg unsäglichen Leides gehen müssen im gebundenen Willen.... in den Schöpfungen der neuen Erde....

Amen