• Înapoi

Progresul spiritual - luptă permanentă....

Pentru orice progres spiritual trebuie să se lupte.... trebuie întotdeauna să fie precedat de o luptă de sine, dacă se dorește ca sufletul să se maturizeze și să atingă succesul spiritual. Și de aceea voința trebuie să devină întotdeauna activă, omul nu este forțat să facă acest lucru, ci trebuie să gândească și să acționeze în deplină libertate de voință.... Și de aceea, de multe ori i se creează dificultăți, astfel încât voința sa este pusă la încercare, i se pun obstacole în cale, se apropie de el tentații de tot felul, cărora nu poate rezista decât cu cea mai mare voință, iar dacă face acest lucru, atunci va urca și el inevitabil. Prin urmare, soarta omului pe Pământ este de a lupta și de a se învinge în mod constant, pentru că altfel nu va putea să se înalțe. Viața terestră este un test în care omul trebuie să se dovedească pe sine, iar el va eșua dacă nu luptă și nu se străduiește în mod constant. Căci Dumnezeu vrea să aprindă în om dorința pentru Sine, vrea să-l întărească prin orice rezistență, astfel încât omul să se străduiască tot mai mult și astfel să se apropie tot mai mult de El. Nu există ascensiune fără luptă, căci chiar și omul care iubește de bunăvoie trebuie să lupte împotriva lui însuși, trebuie să își reprime orice iubire de sine, trebuie să își refuze ceea ce vrea să facă semenilor săi, iar aceasta este întotdeauna o luptă interioară înainte de a ajunge la acel grad de perfecțiune care îi permite să uite de sine. Atâta timp cât materia pământească îl înconjoară pe om, el trebuie să lupte împotriva ei și este nevoie de multă voință pentru a se elibera complet de dorința pentru ea, deoarece trupul este încă prea strâns legat de ea. Dar persoana care se străduiește spre Dumnezeu lasă din ce în ce mai mult materia deoparte, iar atunci când este pusă în fața alegerii, renunță cu ușurință la ea, deoarece Dumnezeu o ajută în această luptă imediat ce îi vede voința, astfel că lupta va fi cu atât mai ușoară cu cât persoana se străduiește mai mult spre Dumnezeu cu dorință. Pentru că atunci se va trezi în ea și dragostea, iar aceasta se va dezbrăca mult mai repede de tot ceea ce împiedică ascensiunea ființei umane. Oricine are iubire a parcurs deja calea bătăliei și a ieșit victorios, a progresat spiritual și acum viața lui va fi mai ușoară, căci acum este în slujba sa și, prin urmare, nu mai are nevoie să lupte.... Și orice slujire în iubire este un progres spiritual, orice slujire în iubire este o depășire de sine de bună voie, care a fost precedată de o luptă de îndată ce omul se afla într-un grad scăzut de maturitate.... El nu trebuie să se descurajeze, căci un țel înalt încununează strădania sa entuziastă. El trebuie să fie mereu conștient de faptul că pentru acest țel parcurge drumul pe Pământ și că i se cere un singur lucru.... Supunerea față de voința divină.... căreia i-a rezistat până acum.... Acest lucru necesită depășire și luptă până când el a devenit iubire și îndeplinește voința divină fără rezistență.... până când are aceeași voință și astfel s-a apropiat de Dumnezeu....

Amin

Progrès spirituel – une lutte constante et un combat

Tout progrès spirituel doit être conquis en luttant, il doit toujours être précédé d’un dépassement de soi-même si l'âme doit mûrir et pouvoir enregistrer un succès spirituel. Donc la volonté doit toujours être active, l'homme n'y est pas forcé, il doit seulement penser et agir dans une totale liberté de volonté. Donc tout est souvent rendu difficile pour lui, car pour que sa volonté soit mise à l'épreuve il doit être mis des obstacles sur sa voie, des tentations de toutes sortes doivent s'approcher et auxquelles il peut opposer résistance seulement avec la plus extrême force de volonté et s'il le fait, alors il marche inévitablement vers le Haut. Le sort de l'homme sur la Terre est donc une lutte continue et un dépassement de lui-même, parce qu’autrement il ne peut pas arriver en haut. La vie terrestre est une épreuve, dans laquelle l'homme doit s’affirmer et il échouera s’il ne lutte pas et ne tend pas constamment vers le Haut, parce que Dieu veut réveiller dans l'homme le désir de Lui, Il veut le fortifier à travers chaque résistance, pour que l'homme tende toujours plus vers Lui et qu’avec cela il s'approche toujours davantage de Lui. Il n'existe pour personne une remontée sans lutte, parce que même l'homme de bonne volonté pour aimer doit combattre contre lui-même, il doit supprimer tout amour-propre, il doit se priver lui même de ce qu’il veut donner au prochain et cela est toujours une lutte intérieure qui le fait s'oublier lui-même. Tant que la matière terrestre entoure l'homme, il doit mener une lutte contre celle-ci et cela demande beaucoup de force de volonté pour se libérer entièrement du désir pour la matière, parce que le corps est encore trop uni avec elle. Mais l'homme qui tend vers Dieu, repousse toujours davantage la matière et lorsqu’il est mis devant le choix, il doit y renoncer avec un cœur léger, parce que Dieu l'aide dans cette lutte, dès qu'il voit sa volonté, donc la lutte sera d’autant plus facile que l'homme désire Dieu, parce que maintenant l’amour s’éveille en lui-même et cela l’incite à se priver de tout ce qui entrave l'homme dans sa remontée vers le Haut. Celui qui a l'amour a déjà dû lutter et il en est sorti victorieux, il a progressé spirituellement et maintenant sa vie sera plus facile, parce que maintenant il sert et n'aura plus besoin de lutter. Chaque service dans l'amour est un progrès spirituel, chaque service dans l'amour est un dépassement de soi-même dans la libre volonté, qui a dû être précédé d’une lutte et d’un combat que l'homme a mené lorsqu’il était dans un bas degré de maturité. Il ne doit pas se décourager, parce qu’un haut but couronne sa fervente tendance. Il doit toujours s’occuper de parcourir la voie terrestre pour ce but et il est exigé de lui seulement ceci: la soumission à la Volonté divine, à laquelle jusqu'à présent il a résisté. Cela demande dépassement et lutte, tant qu’il n’est pas devenu amour et s’est soumis sans résistance à la Volonté divine jusqu'à ce qu’il soit de la même volonté et que Dieu lui soit devenu très proche.

Amen