• Înapoi

Progresul spiritual - luptă permanentă....

Pentru orice progres spiritual trebuie să se lupte.... trebuie întotdeauna să fie precedat de o luptă de sine, dacă se dorește ca sufletul să se maturizeze și să atingă succesul spiritual. Și de aceea voința trebuie să devină întotdeauna activă, omul nu este forțat să facă acest lucru, ci trebuie să gândească și să acționeze în deplină libertate de voință.... Și de aceea, de multe ori i se creează dificultăți, astfel încât voința sa este pusă la încercare, i se pun obstacole în cale, se apropie de el tentații de tot felul, cărora nu poate rezista decât cu cea mai mare voință, iar dacă face acest lucru, atunci va urca și el inevitabil. Prin urmare, soarta omului pe Pământ este de a lupta și de a se învinge în mod constant, pentru că altfel nu va putea să se înalțe. Viața terestră este un test în care omul trebuie să se dovedească pe sine, iar el va eșua dacă nu luptă și nu se străduiește în mod constant. Căci Dumnezeu vrea să aprindă în om dorința pentru Sine, vrea să-l întărească prin orice rezistență, astfel încât omul să se străduiască tot mai mult și astfel să se apropie tot mai mult de El. Nu există ascensiune fără luptă, căci chiar și omul care iubește de bunăvoie trebuie să lupte împotriva lui însuși, trebuie să își reprime orice iubire de sine, trebuie să își refuze ceea ce vrea să facă semenilor săi, iar aceasta este întotdeauna o luptă interioară înainte de a ajunge la acel grad de perfecțiune care îi permite să uite de sine. Atâta timp cât materia pământească îl înconjoară pe om, el trebuie să lupte împotriva ei și este nevoie de multă voință pentru a se elibera complet de dorința pentru ea, deoarece trupul este încă prea strâns legat de ea. Dar persoana care se străduiește spre Dumnezeu lasă din ce în ce mai mult materia deoparte, iar atunci când este pusă în fața alegerii, renunță cu ușurință la ea, deoarece Dumnezeu o ajută în această luptă imediat ce îi vede voința, astfel că lupta va fi cu atât mai ușoară cu cât persoana se străduiește mai mult spre Dumnezeu cu dorință. Pentru că atunci se va trezi în ea și dragostea, iar aceasta se va dezbrăca mult mai repede de tot ceea ce împiedică ascensiunea ființei umane. Oricine are iubire a parcurs deja calea bătăliei și a ieșit victorios, a progresat spiritual și acum viața lui va fi mai ușoară, căci acum este în slujba sa și, prin urmare, nu mai are nevoie să lupte.... Și orice slujire în iubire este un progres spiritual, orice slujire în iubire este o depășire de sine de bună voie, care a fost precedată de o luptă de îndată ce omul se afla într-un grad scăzut de maturitate.... El nu trebuie să se descurajeze, căci un țel înalt încununează strădania sa entuziastă. El trebuie să fie mereu conștient de faptul că pentru acest țel parcurge drumul pe Pământ și că i se cere un singur lucru.... Supunerea față de voința divină.... căreia i-a rezistat până acum.... Acest lucru necesită depășire și luptă până când el a devenit iubire și îndeplinește voința divină fără rezistență.... până când are aceeași voință și astfel s-a apropiat de Dumnezeu....

Amin

El avance espiritual - constante forcejeo y lucha....

Hay que luchar por cada avance espiritual.... cada vez se tiene que superar a sí mismo de antemano si el alma quiere madurar y contar con un éxito espiritual. Y tiene que activarse por esto la voluntad, el hombre no va a ser forzado para hacerlo, sino tiene que pensar y actuar bajo voluntad completamente libre.... Y por esto se le hace bastante difícil, porque hay que aprobar su voluntad, se le ponen obstáculos en el camino, tentaciones de todo tipo se le acercan, a las cuales solo se puede resistir con la máxima fuerza de voluntad, y si lo hace va a ascender a la altura sin remedio. Por esto un forcejeo constante y la superación de sí mismo es el destino del hombre en la tierra, porque de otro modo no puede llegar a la altura. La vida terrestre es una prueba, en la cual el hombre debe acreditarse, y va a fracasar si no lucha y busca constantemente. Porque Dios quiere encender la búsqueda de Sí Mismo en el hombre, Él quiere fortalecerla a pesar de cualquier rechazo, para que el hombre intente buscar a Él para acercarse cada vez más. Un ascenso sin lucha no existe, porque también el hombre dispuesto a amar tiene que luchar contra sí mismo, tiene que ahogar cualquier egoísmo, tiene que negarse a sí mismo lo que quiere dar al semejante, y esto significa siempre una lucha interna antes de llegar al grado de la perfección que impone de olvidarse a sí mismo. Mientras la materia terrestre os rodea tiene que seguir luchando contra sí mismo, y requiere mucha fuerza de voluntad para liberarse por completo del anhelo por la cual, porque el cuerpo está todavía muy atado con ella. Pero el hombre buscando a Dios aplaza a la materia siempre, y se pone ante la elección la regala con corazón ligero, porque Dios le ayuda en esta lucha, en cuanto vea a su voluntad, entonces la lucha se hace bastante más fácil, más fuerte el hombre busca a Dios. Porque entonces el amor se activa en él, y el amor se libera mucho más fácil de lo que le frena a llegar a la altura. Aquel que tiene el amor, ya ha pasado por el camino de la lucha, y ha salido como ganador de la cual, ha avanzado espiritualmente, y su vida se hace más ligera, porque ahora está sirviendo y no hace falta luchas más.... Y este servicio con amor es un avance espiritual, cualquier servicio en amor es la superación de sí mismo a través de la voluntad libre, a la cual se ha precedido una lucha, porque el hombre ha estado antes en un grado más bajo.... No debe perder el ánimo, porque un reto major corona su búsqueda anhelosa. Tiene que pretender cuidadosamente qué hay que pasar el camino por la tierra y que se le pide de él solamente una cosa.... someterse bajo la voluntad divina.... a la cual se ha resistido hasta ahora.... Esto requiere superación y lucha hasta que se ha convertido en amor y cumple con esto sin rechazar la voluntad divina.... hasta que se ha adaptado a la misma voluntad y se ha acercado con esto a Dios....

amén