• Înapoi

Competențe.... Sarcină.... Regresie.... Noul Pământ....

Ființa umană este cea mai dezvoltată creatură de pe Pământ și, prin urmare, se confruntă cu o sarcină adaptată gradului său de maturitate. Ea poate îndeplini această sarcină dacă vrea, și tocmai voința sa va fi testată (se va dovedi), care va fi pusă în fața deciziei. Căci numai voința determină dacă ființa umană își îndeplinește această sarcină, dacă își folosește abilitățile și trăiește ultima întrupare conform scopului. Ea nu este în niciun caz obligată să facă acest lucru și, prin urmare, viața pământească îi va prezenta nenumărate sarcini pe care le îndeplinește prin activitatea sa pământească. Astfel, sarcina propriu-zisă nu este subliniată, dar în mijlocul activității sale pământești el o va îndeplini.... pentru a se educa până la cea mai înaltă maturitate pe care o poate atinge pe Pământ..... Dacă ignoră această sarcină, ea continuă totuși să-și trăiască viața pământească, doar că sufletul său rămâne într-o stare imperfectă de dezvoltare. Și trebuie să dea socoteală lui Dumnezeu pentru a aceasta, pentru că viața pământească i-a fost dată doar pentru desăvârșirea sufletului. Prin urmare, el a abuzat de ea de îndată ce a desfășurat activitatea pământească doar în folosul său, sau a ignorat-o și astfel a nesocotit un har al lui Dumnezeu. Pământul a fost locuința lui și i s-a permis să se întrupeze ca o ființă foarte dezvoltată; era deja într-o stare de maturitate în care își putea numi multe abilități proprii, totuși nu și-a trăit viața mai conștient ca oamenii din trecut, nu și-a folosit intelectul și liberul arbitru decât pentru o activitate pe pământ care nu avea nicio valoare de durată, iar în acest scop și-a folosit puterea de la Dumnezeu.... a folosit-o doar în folosul său..... a folosit-o doar în scopuri pământești, pentru creșterea confortului și într-un mod care a contribuit doar la trezirea în semenii săi a dorinței de a fi activi doar pe Pământ. Și, ca urmare, Pământul a devenit nepotrivit pentru dezvoltarea superioară a sufletului, adică Pământul predomină și captivează atât de mult ființa umană încât aceasta uită complet de sufletul său. Astfel, a apărut o etapă în care este necesară o schimbare pentru ca oamenii să învețe să recunoască și să își îndeplinească din nou sarcina reală. Pământul trebuie să sufere din nou o schimbare, trebuie să redevină ceea ce a fost odată și ar trebui să fie.... o stație de educare pentru spirit, unde lucrurile pământești nu predomină, ci sunt doar un mijloc pentru atingerea unui scop..... El trebuie să se ridice din nou, trebuie să fie remodelat. El trebuie să se nască din nou, să fie remodelat, trebuie să adăpostească oameni care se străduiesc în mod conștient să atingă maturitatea finală, care folosesc toate abilitățile primite de la Dumnezeu, și asta numai pentru maturizarea sufletelor lor, pentru că recunosc că acesta este scopul real al întrupării lor pe Pământ....

Amin

Le facoltà – I compiti – Lo sviluppo retrogrado - La nuova Terra

L’uomo è la creatura più altamente sviluppata sulla Terra e quindi viene messo anche davanti al suo compito che è adeguato al suo grado di maturità. Lui può adempiere questo compito, se vuole, ed è proprio la volontà che si deve affermare, che deve essere messa davanti alla decisione. Perché la volontà da sola è decisiva, se l’uomo adempie quel compito, se sfrutta le sue facoltà e vive l’ultima incorporazione secondo lo scopo. Lui non è per nulla costretto a questo e perciò la vita terrena gli porrà innumerevoli compiti che adempie attraverso la sua attività terrena. Non viene evidenziato il vero compito, ma in mezzo alle sue attività terrene deve compiere quello di portare sé stesso alla più alta maturità che può raggiungere sulla Terra. Se lascia inosservato questo compito, continua comunque a vivere la sua vita terrena, soltanto la sua anima rimane ferma nel suo grado imperfetto di sviluppo. E per questo deve rispondere davanti a Dio, perché la vita terrena gli è stata data solamente per il perfezionamento dell’anima. Quindi ne ha abusato, se ha eseguito soltanto delle attività terrene per il proprio vantaggio, oppure l’ha lasciata inosservata e così ha disdegnato una Grazia di Dio. La Terra gli era dimora e gli era stato concesso di incorporarsi come essere altamente sviluppato; si trovava già in uno stato di maturità nel quale poteva chiamare sue proprie molte facoltà, ma ha vissuto la sua vita non più consapevolmente, ma come gli uomini nel tempo antecedente, ha utilizzato l’intelletto e la libera volontà non diversamente che soltanto per un’attività sulla Terra che non aveva un valore permanente ed ha utilizzata la Forza di Dio per questo, l’ha utilizzata solamente per scopi terreni, per l’aumento del benessere e questo in un modo che ha soltanto contribuito a risvegliare nei prossimi pure il desiderio di essere attivi soltanto nel modo terreno. E per questo motivo la Terra è diventata inutile per lo sviluppo dell’anima verso l’ Alto, cioè il terreno è in sovrappiù e lega l’uomo così da dimenticare del tutto la sua anima. Quindi ora è subentrato uno stadio in cui è necessario un cambiamento, se gli uomini devono di nuovo imparare a riconoscere il loro vero compito ed eseguirlo. La Terra deve di nuovo subire un cambiamento, deve di nuovo diventare ciò che era una volta, deve essere una stazione d’istruzione dello spirituale, dove non prevale il terreno, ma quest’ultimo è soltanto il mezzo allo scopo. Deve risorgere di nuovo, deve essere riformata, deve ospitare degli uomini che tendono coscientemente all’ultima maturità, che utilizzano tutte le facoltà che hanno ricevuto da Dio e questo soltanto per la maturità delle loro anime perché riconoscono che questo è il vero scopo della loro incorporazione sulla Terra.

Amen