• Înapoi

Iisus Hristos a recunoscut măreția vinovăției omului....

Voi, oamenii, nu puteți evalua magnitudinea vinovăției voastre față de Dumnezeu și, prin urmare, actul de mântuire al lui Hristos nu vă poate fi clarificat în toată semnificația sa până când nu ați pătruns în cunoașterea spirituală. Și de aceea voința de respingere este adesea atât de puternică, deoarece ideea de răscumpărare nu este compatibilă cu sentimentul puternic dezvoltat de libertate al ființei umane. Astfel, omul nu recunoaște constrângerea voinței sale atâta timp cât îi lipsește cunoașterea ei.... În consecință, el nu-L recunoaște nici pe Cel care l-a răscumpărat din robie, pentru că nu trăiește starea de robie de pe Pământ ca pe un chin, deoarece, până la urmă, are liberul arbitru. El nu știe că nu s-ar putea elibera din această stare de legare pentru veșnicii dacă Isus Hristos nu ar fi săvârșit actul de mântuire pentru el prin moartea Sa pe cruce. El nu știe despre puterea răului, care are o mare influență asupra voinței sale atâta timp cât rămâne pe Pământ, și că, în ciuda liberului său arbitru, cade pradă acestei influențe pentru că el însuși este prea slab pentru a se putea împotrivi acesteia. Și el nu știe despre efectul, despre consecințele îngrozitoare ale unui eșec al acestei voințe libere.... El nu știe că adversarul îl va pune din nou în lanțuri pentru veșnicii și că va trebui să lâncezească în chinuri insuportabile în lumea de dincolo, dacă va trebui să ispășească greșeala trecută împotriva lui Dumnezeu Însuși, căci nu cunoaște amploarea vinovăției sale.... Iisus Hristos a recunoscut însă acest lucru ca ființă umană, adică ființa umană Iisus, prin modul Său de viață în iubire, a pătruns în cea mai profundă cunoaștere a stării originare a întregii ființe, a fărădelegii extrem de mari și a efectului ei, încât a recunoscut voința slabă a ființei umane și lipsa ei de rezistență față de dușmanul sufletului său. Și a vrut să-i ajute pe oameni să-și dezvolte o voință puternică, care să reziste tentațiilor dușmanului și să poată folosi timpul schimbării sale pământești pentru eliberarea definitivă de el și de puterea sa, adică de influența sa. Și pentru a cumpăra această voință sporită pentru oameni, El și-a dat viața pe cruce. Sângele Său a fost prețul de cumpărare care trebuia să aducă răscumpărarea oamenilor din cele mai mari adversități, pe care El, în perfecțiunea Sa, le-a trecut cu vederea și, prin urmare, a vrut să le îndepărteze de fiecare ființă umană. Iubirea Sa copleșitoare a vrut să reducă suferința sufletelor neîmpăcate de dincolo, căci știa că nici o ființă umană nu se poate elibera pe Pământ de cumplita vină cu care ființa s-a împovărat din cauza apostaziei sale de la Dumnezeu. Recunoașterea acestei vinovății a împins voința Sa în cea mai mare activitate și a realizat o lucrare pe care nici o ființă umană nu a fost dispusă să o realizeze până atunci, pentru că cerea cea mai profundă iubire și pe care nici o ființă umană nu a fost capabilă să o realizeze până atunci, pentru că acest act de mântuire a necesitat o voință imensă pe care omul Iisus a adus-o la cea mai înaltă dezvoltare prin activitatea Sa de iubire și prin modul Său de viață. Și întreaga omenire urma să participe la această lucrare de răscumpărare. El nu a murit doar pentru o generație, ci pentru toți oamenii care, ca ființe neîmpăcate, trebuie să parcurgă calea vieții pământești pentru a deveni în cele din urmă liberi. Dar voința de a se lăsa răscumpărat trebuie să preceadă acest lucru pentru a putea lua parte la binecuvântările lucrării de răscumpărare. Ființa umană trebuie să recunoască actul mântuirii, precum și pe Răscumpărătorul divin Iisus Hristos, dacă vrea să facă parte dintre cei de la care a fost înlăturată cumplita vină împotriva lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, Care S-a dat pe Sine ca ispășire pentru a reduce vina păcatului tuturor ființelor și pentru a le aduce răscumpărarea....

Amin

Gesù Cristo ha riconosciuto la grandezza della colpa degli uomini

Voi uomini non potete misurare la grandezza della vostra colpa verso Dio e perciò anche l’Opera di Redenzione di Cristo non può esservi chiarita in tutto il suo Significato, finché non siete penetrati nel sapere spirituale. Perciò è anche così grande la volontà di rifiuto, perché il pensiero della Redenzione non è conciliabile con il sentimento di libertà, che è fortemente sviluppato nell’uomo. Quindi non conosce lo stato legato della sua volontà, finché gli manca il sapere di questo, di conseguenza anche il sapere su Colui, il Quale lo libera dal suo stato legato, perché sulla Terra non percepisce lo stato legato come tormento, dato che ha appunto la libera volontà. Lui non sa che da questo stato legato non potrebbe liberarsi per dei tempi eterni, se Gesù Cristo attraverso la Sua morte sulla Croce non avesse compiuto per lui l’Opera di Redenzione. Egli non conosce il potere del maligno, che ha una grande influenza sulla sua volontà finché dimora sulla Terra e che, malgrado la sua volontà sia libera, cade sotto quest’influenza, perché egli stesso è troppo debole per poter prestare resistenza. Non conosce l’effetto sulle terribili conseguenze di un fallimento di questa libera volontà. Egli non sa che l’avversario lo mette di nuovo in catene per delle Eternità e che deve languire con insopportabile tormento nell’aldilà, se lui stesso dovesse espiare l’ingiustizia di un tempo contro Dio, perché non conosce la grandezza della sua colpa. Gesù Cristo però la riconosceva come Uomo, cioè l’Uomo Gesù attraverso il Suo cammino di Vita nell’Amore era penetrato nel sapere più profondo sullo stato ur di tutto l’essenziale, sul suo ultragrande errore ed il suo effetto, che Egli riconosceva la debole volontà dell’uomo e la sua assenza di resistenza verso il nemico della sua anima. Egli voleva aiutare gli uomini ad avere una forte volontà che resista alle tentazioni del nemico e che potesse utilizzare il tempo del suo cammino terreno per la definitiva liberazione da lui e dal suo potere, cioè dalla sua influenza. Per riscattare per gli uomini questa forza di volontà rafforzata, Egli ha dato la sua Vita sulla Croce. Il Prezzo di Riscatto era il Suo Sangue, che doveva portare la Redenzione agli uomini dalla più grande miseria, che Egli vedeva bensì nella Sua Perfezione e perciò la voleva allontanare da ogni singolo uomo. Il Suo ultragrande Amore voleva diminuire la sofferenza delle anime non redenti nell’aldilà, perché sapeva che nessun uomo si poteva liberare con la propria forza sulla Terra dalla terribile colpa che l’essere aveva caricato su di sè attraverso la sua caduta da Dio. Il riconoscere questa colpa spingeva la Sua Volontà all’estrema Attività ed Egli compiva un’Opera, che mai nessun uomo prima era pronto a compiere, perché esigeva il più profondo amore, e che nemmeno nessun uomo prima era capace di eseguire, perché questa Opera di Redenzione richiedeva una immane Forza di Volontà, che l’Uomo Gesù ha portato al più sublime Sviluppo attraverso il Suo Agire nell’Amore e del Suo cammino di Vita. Tutta l’umanità doveva partecipare a questa Opera di Redenzione. Egli non morì solamente per una generazione, ma per tutti gli uomini, che devono passare attraverso la vita terrena come esseri non redenti, per diventare liberi definitivamente. Ma la volontarietà di lasciarsi redimere deve precedere, per poter anche partecipare alle Benedizioni dell’Opera di Redenzione. L’uomo deve riconoscere l’Opera di Redenzione come anche il divino Redentore Gesù Cristo, se vuole far parte di coloro dai quali veniva tolta la terribile colpa verso Dio attraverso Gesù Cristo, il Quale ha dato Sé Stesso come Espiazione, per diminuire la colpa di peccato di tutti gli esseri e di portar loro la Redenzione.

Amen