• Înapoi

Iisus Hristos a recunoscut măreția vinovăției omului....

Voi, oamenii, nu puteți evalua magnitudinea vinovăției voastre față de Dumnezeu și, prin urmare, actul de mântuire al lui Hristos nu vă poate fi clarificat în toată semnificația sa până când nu ați pătruns în cunoașterea spirituală. Și de aceea voința de respingere este adesea atât de puternică, deoarece ideea de răscumpărare nu este compatibilă cu sentimentul puternic dezvoltat de libertate al ființei umane. Astfel, omul nu recunoaște constrângerea voinței sale atâta timp cât îi lipsește cunoașterea ei.... În consecință, el nu-L recunoaște nici pe Cel care l-a răscumpărat din robie, pentru că nu trăiește starea de robie de pe Pământ ca pe un chin, deoarece, până la urmă, are liberul arbitru. El nu știe că nu s-ar putea elibera din această stare de legare pentru veșnicii dacă Isus Hristos nu ar fi săvârșit actul de mântuire pentru el prin moartea Sa pe cruce. El nu știe despre puterea răului, care are o mare influență asupra voinței sale atâta timp cât rămâne pe Pământ, și că, în ciuda liberului său arbitru, cade pradă acestei influențe pentru că el însuși este prea slab pentru a se putea împotrivi acesteia. Și el nu știe despre efectul, despre consecințele îngrozitoare ale unui eșec al acestei voințe libere.... El nu știe că adversarul îl va pune din nou în lanțuri pentru veșnicii și că va trebui să lâncezească în chinuri insuportabile în lumea de dincolo, dacă va trebui să ispășească greșeala trecută împotriva lui Dumnezeu Însuși, căci nu cunoaște amploarea vinovăției sale.... Iisus Hristos a recunoscut însă acest lucru ca ființă umană, adică ființa umană Iisus, prin modul Său de viață în iubire, a pătruns în cea mai profundă cunoaștere a stării originare a întregii ființe, a fărădelegii extrem de mari și a efectului ei, încât a recunoscut voința slabă a ființei umane și lipsa ei de rezistență față de dușmanul sufletului său. Și a vrut să-i ajute pe oameni să-și dezvolte o voință puternică, care să reziste tentațiilor dușmanului și să poată folosi timpul schimbării sale pământești pentru eliberarea definitivă de el și de puterea sa, adică de influența sa. Și pentru a cumpăra această voință sporită pentru oameni, El și-a dat viața pe cruce. Sângele Său a fost prețul de cumpărare care trebuia să aducă răscumpărarea oamenilor din cele mai mari adversități, pe care El, în perfecțiunea Sa, le-a trecut cu vederea și, prin urmare, a vrut să le îndepărteze de fiecare ființă umană. Iubirea Sa copleșitoare a vrut să reducă suferința sufletelor neîmpăcate de dincolo, căci știa că nici o ființă umană nu se poate elibera pe Pământ de cumplita vină cu care ființa s-a împovărat din cauza apostaziei sale de la Dumnezeu. Recunoașterea acestei vinovății a împins voința Sa în cea mai mare activitate și a realizat o lucrare pe care nici o ființă umană nu a fost dispusă să o realizeze până atunci, pentru că cerea cea mai profundă iubire și pe care nici o ființă umană nu a fost capabilă să o realizeze până atunci, pentru că acest act de mântuire a necesitat o voință imensă pe care omul Iisus a adus-o la cea mai înaltă dezvoltare prin activitatea Sa de iubire și prin modul Său de viață. Și întreaga omenire urma să participe la această lucrare de răscumpărare. El nu a murit doar pentru o generație, ci pentru toți oamenii care, ca ființe neîmpăcate, trebuie să parcurgă calea vieții pământești pentru a deveni în cele din urmă liberi. Dar voința de a se lăsa răscumpărat trebuie să preceadă acest lucru pentru a putea lua parte la binecuvântările lucrării de răscumpărare. Ființa umană trebuie să recunoască actul mântuirii, precum și pe Răscumpărătorul divin Iisus Hristos, dacă vrea să facă parte dintre cei de la care a fost înlăturată cumplita vină împotriva lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, Care S-a dat pe Sine ca ispășire pentru a reduce vina păcatului tuturor ființelor și pentru a le aduce răscumpărarea....

Amin

Jésus Christ a reconnu la grandeur de la faute des hommes

Vous les hommes vous ne pouvez pas mesurer la grandeur de votre faute envers Dieu et donc aussi l'Œuvre de Libération du Christ ne peut pas être éclaircie dans toute sa Signification tant que vous n'avez pas pénétré dans le savoir spirituel. Donc c’est aussi une grande volonté de refus, parce que la pensée de la Libération n'est pas conciliable avec le sentiment de liberté qui est fortement développé dans l'homme. Donc il ne reconnaît pas l'état lié de sa volonté tant qu’il lui manque le savoir sur cela, par conséquent aussi le savoir sur Celui qui peut le libérer de son état lié, parce que sur la Terre il ne perçoit pas l'état lié comme un tourment, vu qu’il a justement la libre volonté. Il ne sait pas que de cet état lié pourrait ne pas être libéré pour des temps éternels, si Jésus Christ à travers Sa mort sur la Croix n'avait pas accompli pour lui l'Œuvre de Libération. Il ne reconnaît pas le pouvoir du malin qui a une grande influence sur sa volonté tant qu’il demeure sur la Terre et qui, malgré que sa volonté soit libre, tombe sous cette influence, parce qu'elle-même est trop faible pour pouvoir prêter résistance. Il ne connaît pas l'effet des terribles conséquences d'une faillite de cette libre volonté. Il ne sait pas que l'adversaire lui met de nouveau des chaînes pour l'Éternité et qu'il devrait languir dans d’insupportables tourments dans l'au-delà, si lui-même devait expier la faute d'autrefois contre Dieu, parce qu'il ne reconnaît pas la grandeur de sa faute. Mais l’Homme Jésus Christ la reconnaissait, c'est-à-dire que l'Homme Jésus à travers Son chemin de Vie dans l'Amour était pénétré dans le savoir le plus profond sur l'état d’Ur de toute la substance animique, sur sa très grande erreur et son effet, Il reconnaissait la faible volonté de l'homme et son absence de résistance envers l'ennemi de son âme. Il voulait aider les hommes à avoir une forte volonté qui résiste aux tentations de l'ennemi et qu'il pourrait utiliser le temps de son chemin terrestre pour la libération définitive de lui et de son pouvoir, c'est-à-dire de son influence. Pour racheter pour les hommes cette force de volonté renforcée, Il a donné sa Vie sur la Croix. Le prix du rachat était Son Sang, qui devait apporter aux hommes la Libération de leur plus grande misère, qu'Il voyait au travers de Sa Perfection et donc Il voulait l'éloigner de chaque homme. Son très grand Amour voulait diminuer la souffrance des âmes non rachetées dans l'au-delà, parce qu'il savait qu'aucun homme ne pouvait se libérer avec sa propre force sur la Terre de la terrible faute que l'être avait chargé sur lui à travers sa chute de Dieu. Reconnaître cette faute poussait Sa Volonté à une extrême Activité et Il a réalisé une Œuvre que jamais aucun homme auparavant n’était prêt à accomplir, parce qu'elle exigeait le plus profond amour, et aucun homme auparavant n'était capable de l'exécuter, parce que cette Œuvre de Libération demandait une immense Force de Volonté que l'Homme Jésus a porté au plus sublime Développement à travers Son Action dans l'Amour et Son chemin de Vie. Toute l'humanité devait avoir une part de cette Œuvre de Libération. Il ne mourut pas seulement pour une génération, mais pour tous les hommes qui doivent passer à travers la vie terrestre comme êtres non rachetés, pour devenir libre définitivement. Mais la bonne volonté de se laisser racheter doit précéder, pour pouvoir participer aux Bénédictions de l'Œuvre de Libération. L'homme doit reconnaître l'Œuvre de Libération comme aussi le divin Rédempteur Jésus Christ, s'il veut faire partie de ceux à qui il a été enlevé la terrible faute envers Dieu à travers Jésus Christ, lequel S’est donné Lui-Même en Expiation pour diminuer la faute du péché de tous les êtres et leur apporter la Libération.

Amen