• Înapoi

Iisus Hristos a recunoscut măreția vinovăției omului....

Voi, oamenii, nu puteți evalua magnitudinea vinovăției voastre față de Dumnezeu și, prin urmare, actul de mântuire al lui Hristos nu vă poate fi clarificat în toată semnificația sa până când nu ați pătruns în cunoașterea spirituală. Și de aceea voința de respingere este adesea atât de puternică, deoarece ideea de răscumpărare nu este compatibilă cu sentimentul puternic dezvoltat de libertate al ființei umane. Astfel, omul nu recunoaște constrângerea voinței sale atâta timp cât îi lipsește cunoașterea ei.... În consecință, el nu-L recunoaște nici pe Cel care l-a răscumpărat din robie, pentru că nu trăiește starea de robie de pe Pământ ca pe un chin, deoarece, până la urmă, are liberul arbitru. El nu știe că nu s-ar putea elibera din această stare de legare pentru veșnicii dacă Isus Hristos nu ar fi săvârșit actul de mântuire pentru el prin moartea Sa pe cruce. El nu știe despre puterea răului, care are o mare influență asupra voinței sale atâta timp cât rămâne pe Pământ, și că, în ciuda liberului său arbitru, cade pradă acestei influențe pentru că el însuși este prea slab pentru a se putea împotrivi acesteia. Și el nu știe despre efectul, despre consecințele îngrozitoare ale unui eșec al acestei voințe libere.... El nu știe că adversarul îl va pune din nou în lanțuri pentru veșnicii și că va trebui să lâncezească în chinuri insuportabile în lumea de dincolo, dacă va trebui să ispășească greșeala trecută împotriva lui Dumnezeu Însuși, căci nu cunoaște amploarea vinovăției sale.... Iisus Hristos a recunoscut însă acest lucru ca ființă umană, adică ființa umană Iisus, prin modul Său de viață în iubire, a pătruns în cea mai profundă cunoaștere a stării originare a întregii ființe, a fărădelegii extrem de mari și a efectului ei, încât a recunoscut voința slabă a ființei umane și lipsa ei de rezistență față de dușmanul sufletului său. Și a vrut să-i ajute pe oameni să-și dezvolte o voință puternică, care să reziste tentațiilor dușmanului și să poată folosi timpul schimbării sale pământești pentru eliberarea definitivă de el și de puterea sa, adică de influența sa. Și pentru a cumpăra această voință sporită pentru oameni, El și-a dat viața pe cruce. Sângele Său a fost prețul de cumpărare care trebuia să aducă răscumpărarea oamenilor din cele mai mari adversități, pe care El, în perfecțiunea Sa, le-a trecut cu vederea și, prin urmare, a vrut să le îndepărteze de fiecare ființă umană. Iubirea Sa copleșitoare a vrut să reducă suferința sufletelor neîmpăcate de dincolo, căci știa că nici o ființă umană nu se poate elibera pe Pământ de cumplita vină cu care ființa s-a împovărat din cauza apostaziei sale de la Dumnezeu. Recunoașterea acestei vinovății a împins voința Sa în cea mai mare activitate și a realizat o lucrare pe care nici o ființă umană nu a fost dispusă să o realizeze până atunci, pentru că cerea cea mai profundă iubire și pe care nici o ființă umană nu a fost capabilă să o realizeze până atunci, pentru că acest act de mântuire a necesitat o voință imensă pe care omul Iisus a adus-o la cea mai înaltă dezvoltare prin activitatea Sa de iubire și prin modul Său de viață. Și întreaga omenire urma să participe la această lucrare de răscumpărare. El nu a murit doar pentru o generație, ci pentru toți oamenii care, ca ființe neîmpăcate, trebuie să parcurgă calea vieții pământești pentru a deveni în cele din urmă liberi. Dar voința de a se lăsa răscumpărat trebuie să preceadă acest lucru pentru a putea lua parte la binecuvântările lucrării de răscumpărare. Ființa umană trebuie să recunoască actul mântuirii, precum și pe Răscumpărătorul divin Iisus Hristos, dacă vrea să facă parte dintre cei de la care a fost înlăturată cumplita vină împotriva lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, Care S-a dat pe Sine ca ispășire pentru a reduce vina păcatului tuturor ființelor și pentru a le aduce răscumpărarea....

Amin

Größe der Schuld der Menschen erkannte Jesus Christus....

Die Größe eurer Schuld Gott gegenüber könnt ihr Menschen nicht ermessen, und daher ist euch auch das Erlösungswerk Christi nicht in seiner ganzen Bedeutung klarzumachen, bevor ihr nicht in geistiges Wissen eingedrungen seid. Und deshalb ist auch der Ablehnungswille oft so stark, weil der Erlösungsgedanke nicht vereinbar ist mit dem Freiheitsgefühl, das im Menschen stark entwickelt ist. Also er kennt die Gebundenheit seines Willens nicht an, solange ihm das Wissen darüber fehlt.... folglich auch nicht Den, Der ihn aus der Gebundenheit erlöste, weil er den gebundenen Zustand auf Erden nicht als Qual empfindet, da er doch freien Willen hat. Er weiß es nicht, daß er sich aus diesem gebundenen Zustand ewige Zeiten hindurch nicht befreien könnte, wenn Jesus Christus durch Seinen Tod am Kreuze nicht das Erlösungswerk für ihn vollbracht hätte. Er weiß nicht um die Macht des Bösen, der großen Einfluß hat auf seinen Willen, solange er auf Erden weilt, und daß er, trotzdem sein Wille frei ist, diesem Einfluß verfällt, weil er selbst zu schwach ist, um Widerstand entgegensetzen zu können. Und er weiß nicht um die Auswirkung, um die entsetzlichen Folgen eines Versagens dieses freien Willens.... Er weiß es nicht, daß der Widersacher ihn wieder in Ketten schlägt Ewigkeiten hindurch und daß er in unerträglicher Qual schmachten muß im Jenseits, wenn er das einstige Unrecht gegen Gott selbst abbüßen müßte, denn er weiß nicht um die Größe seiner Schuld.... Jesus Christus aber erkannte diese als Mensch, d.h., der Mensch Jesus war durch Seinen Lebenswandel in Liebe eingedrungen in das tiefste Wissen um den Urzustand alles Wesenhaften, um seine übergroße Verfehlung und dessen Auswirkung, daß Er erkannte den schwachen Willen des Menschen und dessen Widerstandslosigkeit dem Feind seiner Seele gegenüber. Und Er wollte den Menschen verhelfen zu einem starken Willen, der den Versuchungen des Feindes standhält und die Zeit seines Erdenwandels nützen kann zur endgültigen Freiwerdung von ihm und seiner Gewalt, d.h. seinem Einfluß. Und um diese verstärkte Willenskraft für die Menschen zu erkaufen, gab Er Sein Leben hin am Kreuz. Sein Blut war der Kaufpreis, der den Menschen Erlösung bringen sollte aus größter Not, die Er in Seiner Vollkommenheit wohl übersah und daher von jedem einzelnen Menschen abwenden wollte. Seine übergroße Liebe wollte das Leid der unerlösten Seelen im Jenseits verringern, denn Er wußte, daß kein Mensch aus eigener Kraft sich auf Erden frei machen konnte von der entsetzlichen Schuld, die das Wesen auf sich geladen hatte durch seinen Abfall von Gott. Das Erkennen dieser Schuld trieb Seinen Willen zu äußerster Betätigung an, und Er vollbrachte ein Werk, das nie ein Mensch zuvor auszuführen bereit war, weil dies tiefste Liebe erforderte, und das auch nie ein Mensch zuvor auszuführen fähig war, denn es setzte dieses Erlösungswerk eine ungeheure Willenskraft voraus, die der Mensch Jesus durch Sein Wirken in Liebe und Seinen Lebenswandel zur höchsten Entfaltung brachte. Und an diesem Erlösungswerk sollte die ganze Menschheit Anteil haben. Er starb nicht nur für eine Generation, sondern für alle Menschen, die als unerlöste Wesen den Gang durch das Erdenleben gehen müssen, um endgültig frei zu werden. Doch die Bereitwilligkeit, sich erlösen zu lassen, muß vorausgehen, um auch der Segnungen des Erlösungswerkes teilhaftig werden zu können. Es muß der Mensch das Erlösungswerk sowohl als auch den göttlichen Erlöser Jesus Christus anerkennen, will er zu denen gehören, von denen die entsetzliche Schuld gegen Gott genommen wurde durch Jesus Christus, Der Sich Selbst als Sühne hingab, um die Sündenschuld aller Wesen zu verringern und ihnen Erlösung zu bringen....

Amen