• Înapoi

Iisus Hristos a recunoscut măreția vinovăției omului....

Voi, oamenii, nu puteți evalua magnitudinea vinovăției voastre față de Dumnezeu și, prin urmare, actul de mântuire al lui Hristos nu vă poate fi clarificat în toată semnificația sa până când nu ați pătruns în cunoașterea spirituală. Și de aceea voința de respingere este adesea atât de puternică, deoarece ideea de răscumpărare nu este compatibilă cu sentimentul puternic dezvoltat de libertate al ființei umane. Astfel, omul nu recunoaște constrângerea voinței sale atâta timp cât îi lipsește cunoașterea ei.... În consecință, el nu-L recunoaște nici pe Cel care l-a răscumpărat din robie, pentru că nu trăiește starea de robie de pe Pământ ca pe un chin, deoarece, până la urmă, are liberul arbitru. El nu știe că nu s-ar putea elibera din această stare de legare pentru veșnicii dacă Isus Hristos nu ar fi săvârșit actul de mântuire pentru el prin moartea Sa pe cruce. El nu știe despre puterea răului, care are o mare influență asupra voinței sale atâta timp cât rămâne pe Pământ, și că, în ciuda liberului său arbitru, cade pradă acestei influențe pentru că el însuși este prea slab pentru a se putea împotrivi acesteia. Și el nu știe despre efectul, despre consecințele îngrozitoare ale unui eșec al acestei voințe libere.... El nu știe că adversarul îl va pune din nou în lanțuri pentru veșnicii și că va trebui să lâncezească în chinuri insuportabile în lumea de dincolo, dacă va trebui să ispășească greșeala trecută împotriva lui Dumnezeu Însuși, căci nu cunoaște amploarea vinovăției sale.... Iisus Hristos a recunoscut însă acest lucru ca ființă umană, adică ființa umană Iisus, prin modul Său de viață în iubire, a pătruns în cea mai profundă cunoaștere a stării originare a întregii ființe, a fărădelegii extrem de mari și a efectului ei, încât a recunoscut voința slabă a ființei umane și lipsa ei de rezistență față de dușmanul sufletului său. Și a vrut să-i ajute pe oameni să-și dezvolte o voință puternică, care să reziste tentațiilor dușmanului și să poată folosi timpul schimbării sale pământești pentru eliberarea definitivă de el și de puterea sa, adică de influența sa. Și pentru a cumpăra această voință sporită pentru oameni, El și-a dat viața pe cruce. Sângele Său a fost prețul de cumpărare care trebuia să aducă răscumpărarea oamenilor din cele mai mari adversități, pe care El, în perfecțiunea Sa, le-a trecut cu vederea și, prin urmare, a vrut să le îndepărteze de fiecare ființă umană. Iubirea Sa copleșitoare a vrut să reducă suferința sufletelor neîmpăcate de dincolo, căci știa că nici o ființă umană nu se poate elibera pe Pământ de cumplita vină cu care ființa s-a împovărat din cauza apostaziei sale de la Dumnezeu. Recunoașterea acestei vinovății a împins voința Sa în cea mai mare activitate și a realizat o lucrare pe care nici o ființă umană nu a fost dispusă să o realizeze până atunci, pentru că cerea cea mai profundă iubire și pe care nici o ființă umană nu a fost capabilă să o realizeze până atunci, pentru că acest act de mântuire a necesitat o voință imensă pe care omul Iisus a adus-o la cea mai înaltă dezvoltare prin activitatea Sa de iubire și prin modul Său de viață. Și întreaga omenire urma să participe la această lucrare de răscumpărare. El nu a murit doar pentru o generație, ci pentru toți oamenii care, ca ființe neîmpăcate, trebuie să parcurgă calea vieții pământești pentru a deveni în cele din urmă liberi. Dar voința de a se lăsa răscumpărat trebuie să preceadă acest lucru pentru a putea lua parte la binecuvântările lucrării de răscumpărare. Ființa umană trebuie să recunoască actul mântuirii, precum și pe Răscumpărătorul divin Iisus Hristos, dacă vrea să facă parte dintre cei de la care a fost înlăturată cumplita vină împotriva lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, Care S-a dat pe Sine ca ispășire pentru a reduce vina păcatului tuturor ființelor și pentru a le aduce răscumpărarea....

Amin

Jesucristo reconoció la magnitud de la culpa de los seres humanos...

Vosotros los humanos no podéis evaluar la magnitud de vuestra culpa hacia Dios, y por eso no se os puede aclarar todo el sentido de la obra Redentora de Cristo antes de haber penetrado en el conocimiento espiritual. Y es por eso que la voluntad de rechazo es a menudo tan fuerte, porque la idea de Salvación no es compatible con el sentimiento de libertad que está fuertemente desarrollado en el hombre. Así que no reconoce el estado de atadura de su voluntad mientras carece de conocimiento al respecto... por lo tanto tampoco a Aquel, Quien lo redimió de su esclavitud, porque no siente el estado de atadura en la tierra como un tormento ya que tiene libre albedrío.

No sabe que no podría librarse de este estado de atadura durante tiempos eternos si Jesucristo no hubiera realizado la obra de Redención para él a través de Su muerte en la cruz. No sabe del poder del mal que tiene una gran influencia sobre su voluntad mientras permanece en la tierra, y que sucumbe a esta influencia, aunque su voluntad es libre, porque él mismo es demasiado débil para poder ofrecer resistencia. Y no sabe del impacto, de las terribles consecuencias de un fracaso de este libre albedrío... No sabe que el adversario lo encadenará de nuevo por eternidades y que tendrá que languidecer en un tormento insoportable en el más allá si tuviera que expiar la injusticia anterior contra Dios él mismo, porque no sabe de la magnitud de su culpa.

Pero Jesucristo reconoció esta como hombre, es decir, por Su vida amorosa, el hombre Jesús había penetrado en el conocimiento más profundo del estado original de todos los seres, de su grandísimo pecado y de sus efectos, y que reconoció la débil voluntad del hombre y su falta de resistencia frente al enemigo de su alma. Y quiso ayudar a los hombres a conseguir una voluntad fuerte, que resista las tentaciones del enemigo y pueda usar el tiempo de su andar sobre la tierra para la liberación final de él y su poder, es decir, de su influencia. Y para comprar esta mayor fuerza de voluntad para los humanos, Él dio Su vida en la cruz. Su sangre fue el precio de compra, que debería traer a la gente la redención de la mayor necesidad, que reconoció en Su perfección y por eso quiso alejarla de todo ser humano individual.

Su amor sobremanera grande quiso reducir el sufrimiento de las almas no redimidas en el más allá, porque sabía que ningún ser humano en la tierra podía librarse de la terrible culpa que los seres habían cargado sobre sí mismos por su apostasía de Dios. El reconocimiento de esta culpa llevó su voluntad a una actividad extrema, y realizó una obra que ningún hombre estaba dispuesto a realizar antes, porque esto requería del amor más profundo y que tampoco un hombre era capaz de realizarla antes, porque esta obra de Redención requirió una tremenda fuerza de voluntad, que el hombre Jesús llevó al más alto desarrollo a través de Su obra en el amor y en Su forma de vida.

Y toda la humanidad debe participar en esta obra de Redención. Murió no solo por una generación, sino para todos los hombres, que como seres no redimidos, tienen que pasar por la vida terrenal para finalmente ser libres. Pero la voluntad de dejarse redimir tiene que preceder a que uno también pueda participar en las bendiciones de la obra de redención. El hombre tiene que reconocer la obra de Redención así como al divino Redentor Jesucristo si quiere pertenecer a aquellos de quienes la terrible culpa contra Dios fue quitada por medio de Jesucristo, Quien Se dio a Sí Mismo como expiación para reducir la culpa del pecado de todos los seres y para llevarles la Salvación...

amén