• Înapoi

Egoismul.... Intervenția lui Dumnezeu ca ultimă soluție....

În egoismul ei de neconceput, omenirea va pieri spiritual dacă Dumnezeu nu aplică un antidot eficient pentru a reduce acest egoism. Omul nu se gândește decât la propriul sine, iar soarta semenilor săi îl lasă de obicei neafectat. În consecință, gândurile și acțiunile sale sunt întotdeauna calculate doar pentru a obține cel mai mare avantaj pentru el însuși, ceea ce are un efect extrem de dăunător din punct de vedere spiritual. Prin urmare, fiecare zi este trăită în zadar dacă se urmărește obținerea de avantaje pământești. Iar în prezent, în lume există doar un număr mic de oameni care au în vedere dezvoltarea lor spirituală. Dar ei nu trec indiferenți pe lângă greutățile semenilor lor. Dimpotrivă, ei caută să le atenueze pe cât posibil și fac ei înșiși sacrificii, căci se gândesc mai mult la greutățile altora decât la propriile greutăți. Iar pentru ei, Dumnezeu ezită totuși să aplice ultima soluție, căci iubirea Sa vrea să-i scutească pe oameni de suferințe de nedescris acolo unde este posibil ca fără suferință să-i determine la o activitate iubitoare. Cu toate acestea, intervenția lui Dumnezeu are ca rezultat o mare suferință, pentru că tocmai suferința ar trebui să schimbe inima oamenilor, ei ar trebui să uite de propria lor suferință din cauza mizeriei și a greutăților aproapelui, astfel că ar trebui să lupte împotriva iubirii lor egoiste și să se străduiască mereu doar să reducă suferința semenilor lor. Numai atunci viața lor pământească le va aduce succes spiritual. Dar, din păcate, tocmai acum oamenii au o dorință lumească extraordinar de puternică, o dorință pentru bunurile acestui Pământ. Fiecare gând este preocupat doar de întrebarea cum le pot obține. Ei nu acordă nicio atenție evenimentelor mondiale și cu atât mai puțin semnelor care anunță lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu acordă nicio atenție fenomenelor care însoțesc decăderea spirituală. Ei nu văd abuzurile care sunt deja considerate permise, nu acordă atenție conceptelor greșite despre drept și dreptate și, prin urmare, nu se opun spiritului vremii, atitudinii contrare împotriva a tot ceea ce este religios. Mai degrabă, ei consideră drept corect tot ceea ce se datorează în mod vizibil influenței adversarului. Și de aceea și Dumnezeu își exercită influența, adică El lucrează atât de evident împotriva unei astfel de aplatizări spirituale, încât oricine vrea să recunoască poate recunoaște. Căci El își ia toată puterea pentru Sine.... El îi face pe oameni neputincioși, îi lasă să simtă că nu pot face nimic de unii singuri împotriva intervenției lui Dumnezeu, că trebuie să lase să li se întâmple fără să poată schimba ceva. Iar acum își pot schimba natura doar dacă sunt dispuși să facă acest lucru. Li se vor oferi în continuare ocazii de a lăsa scânteia de iubire să strălucească în ei, de a o alimenta până la flacără și apoi de a deveni activi în mod corespunzător în iubire.... Dacă nu profită de această ultimă ocazie, nu mai pot fi ajutați pe Pământ, căci egoismul lor este prea mare, chiar și atunci tot nu-și vor recunoaște adevăratul lor scop, se vor teme pentru viața lor și pentru bunurile lor și, dacă este posibil, vor încerca să înlocuiască din nou ceea ce au pierdut. Și atunci intervenția lui Dumnezeu va fi fost în zadar pentru ei, atunci vor trebui să suporte consecințele stării lor de lipsuri așa cum vor ei înșiși, căci nu pot fi eliberați cu forța de egoismul lor....

Amin

Egoísmo.... God's last resort intervention....

Em seu incompreensível egoísmo, a humanidade perecerá espiritualmente se Deus não aplicar um antídoto eficaz para reduzir esse egoísmo. O homem pensa apenas em seu próprio ego, e o destino de seus semelhantes geralmente o deixa intocado. Assim, seus pensamentos e ações são sempre calculados apenas para obter a maior vantagem para si mesmo, o que tem um efeito imensamente prejudicial do ponto de vista espiritual. Cada dia é, portanto, vivido em vão, se as vantagens terrenas forem buscadas. E no momento há apenas um pequeno número de pessoas no mundo que têm em mente o seu desenvolvimento espiritual. Mas eles não passam indiferentes pelas dificuldades dos seus semelhantes. Pelo contrário, eles procuram aliviá-lo o mais possível e fazer sacrifícios a si mesmos, pois pensam mais nas dificuldades dos outros do que nas suas próprias dificuldades. E por causa disso Deus ainda hesita em aplicar o último recurso, pois Seu amor quer poupar as pessoas de sofrimentos indescritíveis onde é possível sem sofrimento induzi-los em atividade amorosa. Contudo, a intervenção de Deus resulta em grande sofrimento, pois é precisamente o sofrimento que deve mudar o coração das pessoas, elas devem esquecer as suas próprias privações por causa da miséria e do sofrimento do próximo, assim devem lutar contra o seu amor egoísta e só devem esforçar-se sempre por reduzir a miséria dos seus semelhantes. Só então a sua vida terrena lhes trará sucesso espiritual. Mas infelizmente, há pouco as pessoas têm um desejo mundano extraordinariamente forte, um desejo pelos bens desta terra. Todo pensamento se preocupa apenas com a questão de como eles podem alcançá-los. Eles não prestam atenção aos acontecimentos mundiais e muito menos aos sinais que anunciam a obra de Deus. Eles não prestam atenção aos fenômenos que acompanham a decadência espiritual. Eles não vêem os abusos que já são considerados admissíveis, não prestam atenção aos conceitos errados de direito e justiça e, portanto, não se opõem ao espírito da época, à contra-attitude contra tudo o que é religioso. Pelo contrário, eles consideram tudo certo, o que se deve visivelmente à influência do adversário. E por isso Deus também exerce a Sua influência, ou seja, Ele trabalha tão obviamente contra tal achatamento espiritual que qualquer um que queira reconhecer pode reconhecer. Pois Ele leva todo o poder a Si mesmo.... Ele torna as pessoas impotentes, Ele deixa-as sentir que são incapazes de fazer algo por si mesmas contra a intervenção de Deus, que têm que deixar que isso aconteça com elas sem poder mudar nada sobre isso. E agora eles só podem mudar a sua natureza se estiverem dispostos a fazê-lo. Eles ainda terão a oportunidade de deixar a centelha do amor brilhar dentro deles, de alimentá-la em uma chama e, em seguida, de se tornarem correspondentemente ativos no amor.... Se não aproveitarem essa última oportunidade, não poderão mais ser ajudados na Terra, porque o seu egoísmo é grande demais, mesmo assim ainda não reconhecerão o seu verdadeiro propósito, temerão pela sua vida e pelos seus bens e, se possível, tentarão substituir o que perderam novamente. E então a intervenção de Deus terá sido em vão para eles, então eles terão que suportar as consequências do seu estado privado como eles próprios querem, pois eles não podem ser libertados à força do seu egoísmo...._>Amém