• Înapoi

Egoismul.... Intervenția lui Dumnezeu ca ultimă soluție....

În egoismul ei de neconceput, omenirea va pieri spiritual dacă Dumnezeu nu aplică un antidot eficient pentru a reduce acest egoism. Omul nu se gândește decât la propriul sine, iar soarta semenilor săi îl lasă de obicei neafectat. În consecință, gândurile și acțiunile sale sunt întotdeauna calculate doar pentru a obține cel mai mare avantaj pentru el însuși, ceea ce are un efect extrem de dăunător din punct de vedere spiritual. Prin urmare, fiecare zi este trăită în zadar dacă se urmărește obținerea de avantaje pământești. Iar în prezent, în lume există doar un număr mic de oameni care au în vedere dezvoltarea lor spirituală. Dar ei nu trec indiferenți pe lângă greutățile semenilor lor. Dimpotrivă, ei caută să le atenueze pe cât posibil și fac ei înșiși sacrificii, căci se gândesc mai mult la greutățile altora decât la propriile greutăți. Iar pentru ei, Dumnezeu ezită totuși să aplice ultima soluție, căci iubirea Sa vrea să-i scutească pe oameni de suferințe de nedescris acolo unde este posibil ca fără suferință să-i determine la o activitate iubitoare. Cu toate acestea, intervenția lui Dumnezeu are ca rezultat o mare suferință, pentru că tocmai suferința ar trebui să schimbe inima oamenilor, ei ar trebui să uite de propria lor suferință din cauza mizeriei și a greutăților aproapelui, astfel că ar trebui să lupte împotriva iubirii lor egoiste și să se străduiască mereu doar să reducă suferința semenilor lor. Numai atunci viața lor pământească le va aduce succes spiritual. Dar, din păcate, tocmai acum oamenii au o dorință lumească extraordinar de puternică, o dorință pentru bunurile acestui Pământ. Fiecare gând este preocupat doar de întrebarea cum le pot obține. Ei nu acordă nicio atenție evenimentelor mondiale și cu atât mai puțin semnelor care anunță lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu acordă nicio atenție fenomenelor care însoțesc decăderea spirituală. Ei nu văd abuzurile care sunt deja considerate permise, nu acordă atenție conceptelor greșite despre drept și dreptate și, prin urmare, nu se opun spiritului vremii, atitudinii contrare împotriva a tot ceea ce este religios. Mai degrabă, ei consideră drept corect tot ceea ce se datorează în mod vizibil influenței adversarului. Și de aceea și Dumnezeu își exercită influența, adică El lucrează atât de evident împotriva unei astfel de aplatizări spirituale, încât oricine vrea să recunoască poate recunoaște. Căci El își ia toată puterea pentru Sine.... El îi face pe oameni neputincioși, îi lasă să simtă că nu pot face nimic de unii singuri împotriva intervenției lui Dumnezeu, că trebuie să lase să li se întâmple fără să poată schimba ceva. Iar acum își pot schimba natura doar dacă sunt dispuși să facă acest lucru. Li se vor oferi în continuare ocazii de a lăsa scânteia de iubire să strălucească în ei, de a o alimenta până la flacără și apoi de a deveni activi în mod corespunzător în iubire.... Dacă nu profită de această ultimă ocazie, nu mai pot fi ajutați pe Pământ, căci egoismul lor este prea mare, chiar și atunci tot nu-și vor recunoaște adevăratul lor scop, se vor teme pentru viața lor și pentru bunurile lor și, dacă este posibil, vor încerca să înlocuiască din nou ceea ce au pierdut. Și atunci intervenția lui Dumnezeu va fi fost în zadar pentru ei, atunci vor trebui să suporte consecințele stării lor de lipsuri așa cum vor ei înșiși, căci nu pot fi eliberați cu forța de egoismul lor....

Amin

L’egoismo – L’intervento di Dio come ultimo mezzo

Nel suo inafferrabile egoismo l’umanità sta naufragando spiritualmente, se Dio non impiega un efficace mezzo opposto, per diminuirlo. L’uomo pensa soltanto al suo proprio io, ed il destino del prossimo lo lascia quasi sempre intoccato. Il suo pensare ed agire è di conseguenza sempre soltanto calcolato per procurare a sé stesso il massimo vantaggio, cosa che ha un incredibile effetto svantaggioso in vista spirituale. Perciò ogni giorno è vissuto invano, se viene teso ai vantaggi terreni. Attualmente esiste nel mondo solo una piccola parte di uomini che puntano sulla loro formazione spirituale. Ma costoro non passano indifferenti alla miseria dei prossimi. Cercano piuttosto di diminuirla secondo la possibilità e loro stessi portano dei sacrifici, perché pensano più alla miseria degli altri che alla loro propria miseria. Per via di loro Dio indugia sempre ancora di impiegare l’ultimo mezzo, perché il Suo Amore vorrebbe risparmiare agli uomini l’indicibile sofferenza, dovunque questo sia possibile, ad indurli all’attività nell’amore senza sofferenza. Ma l’Intervento di Dio avrà per conseguenza una grande sofferenza, perché proprio questa sofferenza deve far cambiare l’umore ai cuori degli uomini, nella misera e nel bisogno del prossimo devono dimenticare la loro propria miseria, quindi combattere il loro amore dell’io e tendere sempre soltanto a diminuire il bisogno dei prossimi. Solo allora la vita terrena procura loro il successo spirituale. Ma disgraziatamente proprio ora gli uomini hanno uno straordinario desiderio mondano fortemente impresso, un desiderio per i beni di questa Terra. Ogni pensiero è rivolto solo alla questione, in quale modo possano ottenere questi beni. A causa di questo non badano nemmeno all’avvenimento del mondo ed ancora meno ai segnali, che annunciano l’Agire di Dio. Non badano ai fenomeni, che accompagnano la decadenza spirituale. Non vedono le violazioni che valgono già come permesse, non badano nemmeno ai concetti invertiti del diritto e della giustizia, e perciò non contestano perciò nemmeno lo spirito del tempo, la predisposizione opposta contro tutto ciò che è religioso, considerano piuttosto come giusto tutto di ciò che è visibilmente da ricondurre all’influenza dell’avversario. Perciò Dio fa valere la Sua Influenza, cioè Egli agisce con tale evidenza contro un siffatto appiattimento spirituale, che ognuno può riconoscere chi vuole riconoscere, perché Egli assume ogni Potere, Egli rende impotenti gli uomini, li fa sentire che da sé non sono in grado di fare nulla contro l’Intervento di Dio, che devono lasciarlo passare su di loro senza poter cambiare la minima cosa. Ora possono solo cambiare il loro essere, se ne sono disposti. A loro verranno date più e più occasioni, a far balenare la scintilla dell’amore in sé, di nutrirla a farla diventare una fiamma ed ora diventare rispettivamente attivi nell’amore. Se non colgono quest’ultima possibilità, allora sulla Terra non possono più essere aiutati; perché il loro egoismo è troppo grande, nemmeno allora riconosceranno la loro vera destinazione, temeranno per la loro vita ed il loro avere e, ciò che hanno perduto, cercheranno di sostituirlo il più presto possibile. Allora l’Intervento di Dio era inutile per loro, allora devono portare le conseguenze del loro stato despiritualizzato, come lo vogliono loro stessi, perché non possono essere liberati per forza dal loro egoismo.

Amen