• Înapoi

Egoismul.... Intervenția lui Dumnezeu ca ultimă soluție....

În egoismul ei de neconceput, omenirea va pieri spiritual dacă Dumnezeu nu aplică un antidot eficient pentru a reduce acest egoism. Omul nu se gândește decât la propriul sine, iar soarta semenilor săi îl lasă de obicei neafectat. În consecință, gândurile și acțiunile sale sunt întotdeauna calculate doar pentru a obține cel mai mare avantaj pentru el însuși, ceea ce are un efect extrem de dăunător din punct de vedere spiritual. Prin urmare, fiecare zi este trăită în zadar dacă se urmărește obținerea de avantaje pământești. Iar în prezent, în lume există doar un număr mic de oameni care au în vedere dezvoltarea lor spirituală. Dar ei nu trec indiferenți pe lângă greutățile semenilor lor. Dimpotrivă, ei caută să le atenueze pe cât posibil și fac ei înșiși sacrificii, căci se gândesc mai mult la greutățile altora decât la propriile greutăți. Iar pentru ei, Dumnezeu ezită totuși să aplice ultima soluție, căci iubirea Sa vrea să-i scutească pe oameni de suferințe de nedescris acolo unde este posibil ca fără suferință să-i determine la o activitate iubitoare. Cu toate acestea, intervenția lui Dumnezeu are ca rezultat o mare suferință, pentru că tocmai suferința ar trebui să schimbe inima oamenilor, ei ar trebui să uite de propria lor suferință din cauza mizeriei și a greutăților aproapelui, astfel că ar trebui să lupte împotriva iubirii lor egoiste și să se străduiască mereu doar să reducă suferința semenilor lor. Numai atunci viața lor pământească le va aduce succes spiritual. Dar, din păcate, tocmai acum oamenii au o dorință lumească extraordinar de puternică, o dorință pentru bunurile acestui Pământ. Fiecare gând este preocupat doar de întrebarea cum le pot obține. Ei nu acordă nicio atenție evenimentelor mondiale și cu atât mai puțin semnelor care anunță lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu acordă nicio atenție fenomenelor care însoțesc decăderea spirituală. Ei nu văd abuzurile care sunt deja considerate permise, nu acordă atenție conceptelor greșite despre drept și dreptate și, prin urmare, nu se opun spiritului vremii, atitudinii contrare împotriva a tot ceea ce este religios. Mai degrabă, ei consideră drept corect tot ceea ce se datorează în mod vizibil influenței adversarului. Și de aceea și Dumnezeu își exercită influența, adică El lucrează atât de evident împotriva unei astfel de aplatizări spirituale, încât oricine vrea să recunoască poate recunoaște. Căci El își ia toată puterea pentru Sine.... El îi face pe oameni neputincioși, îi lasă să simtă că nu pot face nimic de unii singuri împotriva intervenției lui Dumnezeu, că trebuie să lase să li se întâmple fără să poată schimba ceva. Iar acum își pot schimba natura doar dacă sunt dispuși să facă acest lucru. Li se vor oferi în continuare ocazii de a lăsa scânteia de iubire să strălucească în ei, de a o alimenta până la flacără și apoi de a deveni activi în mod corespunzător în iubire.... Dacă nu profită de această ultimă ocazie, nu mai pot fi ajutați pe Pământ, căci egoismul lor este prea mare, chiar și atunci tot nu-și vor recunoaște adevăratul lor scop, se vor teme pentru viața lor și pentru bunurile lor și, dacă este posibil, vor încerca să înlocuiască din nou ceea ce au pierdut. Și atunci intervenția lui Dumnezeu va fi fost în zadar pentru ei, atunci vor trebui să suporte consecințele stării lor de lipsuri așa cum vor ei înșiși, căci nu pot fi eliberați cu forța de egoismul lor....

Amin

L'égoïsme – l'intervention de Dieu est le dernier recours

Dans son égoïsme inimaginable l'humanité va à la ruine spirituelle si Dieu n'emploie pas un moyen efficace pour s’y opposer afin de la diminuer. L'homme pense seulement à lui-même, et le destin du prochain le laisse presque toujours insensible. Ses pensées et ses actes sont toujours seulement calculés pour lui procurer le plus grand avantage, chose qui a un incroyable effet désavantageux du point de vue spirituel. Donc chaque journée est vécue en vain, si elle est tournée vers des avantages terrestres. Actuellement il existe dans le monde seulement un petit nombre d'hommes qui s’occupent de leur formation spirituelle. Ceux-ci ne passent pas indifférents devant la misère du prochain. Ils cherchent plutôt à la diminuer selon leur possibilité et ils font eux-mêmes des sacrifices, parce qu'ils pensent plus à la misère des autres qu'à leur propre misère. Et c’est dans leur intérêt que Dieu hésite toujours à employer le dernier moyen, parce que Son Amour voudrait épargner aux hommes ces indicibles souffrances partout où cela est possible, et les pousser à agir dans l'amour sans souffrance. Car l'Intervention de Dieu aura pour conséquence une grande souffrance, parce que vraiment cette souffrance doit faire changer l'humeur dans le cœur des hommes ; dans la pauvreté et dans le besoin du prochain ils doivent oublier leur propre misère, donc combattre leur amour égoïste et tendre toujours seulement à diminuer la misère du prochain. Seulement alors la vie terrestre leur procurera un succès spirituel. Mais malheureusement maintenant les hommes ont un extraordinaire désir mondain fortement imprimé, un désir pour les biens de cette Terre. Chaque pensée est tournée seulement vers la question de comment obtenir ces biens. À cause de cela ils ne s'occupent pas des événements du monde et encore moins des signaux qui annoncent l’Action de Dieu. Ils ne s'occupent pas des phénomènes qui accompagnent la décadence spirituelle. Ils ne voient les violations car ils les considèrent déjà comme permises, ils ne s'occupent même pas des concepts faux du droit et de la justice, et donc ils ne contestent donc même pas l'esprit du temps, la prédisposition qui s’oppose à tout ce qu'il est religieux, ils considèrent plutôt comme juste tout de ce qui est bénéfique à l'influence de l'adversaire. Donc Dieu fait valoir Son Influence, c'est-à-dire qu’Il agit avec évidence contre un pareil appauvrissement spirituel de sorte que chacun puisse Le reconnaître s’il veut Le reconnaître, parce qu'Il assume tout Pouvoir, Il rend impuissant les hommes, Il leur fait sentir qu'ils ne sont pas en mesure par eux-mêmes de faire quoi que ce soit contre l'Intervention de Dieu, et qu’ils doivent Le laisser passer sur eux sans pouvoir changer la moindre chose. Maintenant ils peuvent seulement changer leur être, s'ils y sont disposés. À eux il est donné de plus en plus d'occasions pour que l’étincelle d’amour s’allume en eux, pour la nourrir et la faire devenir une flamme qui, maintenant, doit être active dans l'amour. S'ils n’accueillent pas cette dernière possibilité, alors sur la Terre ils ne peuvent plus être aidés ; parce que leur égoïsme est trop grand, alors ils ne reconnaîtront pas leur vraie destination, ils craindront pour leur vie et leur avoir et, ce qu'ils ont perdu, ils chercheront à le remplacer le plus vite possible. Alors l'Intervention de Dieu aura été inutile pour eux, et ils devront porter les conséquences de leur état dé-spiritualisé, puisqu’ils le veulent ainsi, parce qu'ils ne peuvent pas être libéré de force de leur égoïsme.

Amen