• Înapoi

Nemurirea sufletului....

Construcția unei ființe umane necesită întotdeauna aceleași componente, trup, suflet și spirit. Trupul.... învelișul exterior.... îndeplinește funcțiile pe care sufletul le stabilește. Așadar, trupul este doar organul prin care se realizează voința sufletului. Odată cu momentul morții, sufletul nu mai are nevoie de un organ pe care îl slujește ca pe Pământ.... astfel în activitatea vizibilă de creație.... pentru că își schimbă locuința și trece în regiuni în care nu mai este nevoie să se facă nimic vizibil în exterior. Trupul a devenit desuet, care era doar mijlocul pentru cariera pământească în care sufletul trebuia să se transforme în purtător al spiritului divin. Spiritul, cea de-a treia componentă a ființei vii, doarme cu siguranță în fiecare om, dar intră în acțiune doar atunci când voința sufletului îi acordă mai multă atenție decât trupului, deci atunci când sufletul nu ia în serios cerințele pământești la fel de mult ca pe cele pe care i le impune spiritul, ceea ce înseamnă întotdeauna o subordonare a nevoilor pământești. Pentru că trupul, sufletul și spiritul aparțin cu siguranță unul altuia, dar pot urmări obiective separate. Sufletul își poate îndrepta voința mai mult spre cerințele trupului, dar poate și să le ignore și să facă voința sa utilă doar spiritului din el însuși, și tocmai această direcție a voinței determină viața sa în lumea de dincolo, adică starea în care sufletul locuiește după viața pământească, care îi poate aduce fericire sau suferință. Prin urmare, viața pământească, funcția trupului, este doar o etapă temporară în care se află sufletul. Sufletul este împins la orice activitate pe Pământ, dar el nu trebuie nicidecum considerat ca stins dacă trupul nu-și mai poate îndeplini funcția.... Sufletul a părăsit cu siguranță trupul, pentru că acum își are reședința în regiuni unde nu mai are nevoie de un înveliș exterior. Dar a considera că sufletul s-a sfârșit la fel ar fi o viziune complet greșită asupra naturii sale.... Căci sufletul este ceva ce nu poate pieri. El poate, într-adevăr, prin moartea trupească a ființei umane, să nu mai determine corpul pentru funcțiile sale, poate, de asemenea, prin lipsă de maturitate, adică dacă a acordat prea puțină atenție spiritului în sine, să cadă într-o stare de inactivitate; dar niciodată nu poate "să nu mai fie"..... Pentru că este ceva spiritual, care este veșnic, în timp ce trupul este format din substanță pământească, din materie, și de aceea este supus unei schimbări constante, dar în cele din urmă se dizolvă în componentele sale originale de îndată ce sufletul a părăsit trupul....

Amin

Immortality of the soul....

A construção de um ser humano requer sempre os mesmos componentes, corpo, alma e espírito. O corpo.... o invólucro exterior.... executa as funções que a alma determina. Portanto, o corpo é apenas o órgão através do qual a vontade da alma é realizada. Com o momento da morte, a alma não precisa mais de um órgão que, como na Terra.... assim no trabalho visível da criação.... porque muda de morada e passa para regiões onde nada visível externamente precisa de ser feito. O corpo tornou-se obsoleto, que era apenas o meio para a carreira terrena, onde a alma devia moldar-se ao portador do espírito divino. O espírito, o terceiro componente do ser vivo, certamente adormece em cada ser humano, mas só entra em ação quando a vontade da alma lhe presta mais atenção do que ao corpo, assim quando a alma não leva tão a sério as exigências terrenas como as exigências do espírito, que sempre significam uma subordinação das necessidades terrenas. Pois corpo, alma e espírito certamente pertencem juntos, mas podem perseguir objectivos separados. A alma pode voltar a sua vontade mais para as exigências do corpo, mas também pode desrespeitá-las e só fazer a sua vontade útil ao espírito dentro de si mesma, e precisamente esta direção da vontade determina a sua vida no além, ou seja, o estado em que a alma habita depois da vida terrena, o que lhe pode trazer felicidade ou sofrimento. Daí que a vida terrena, a função do corpo, é apenas um estágio temporário no qual a alma se encontra. A alma impulsiona-a para toda a actividade na Terra, mas não deve de modo algum ser considerada como extinta se o corpo já não puder desempenhar a sua função.... A alma certamente deixou o corpo porque agora se instala em regiões onde já não precisa de uma concha exterior. Mas considerar a alma como tendo terminado da mesma forma seria uma visão completamente errada da sua natureza.... Pois a alma é algo que não pode passar. De facto, através da morte corporal do ser humano, já não pode determinar o corpo para as suas funções, pode também, por falta de maturidade, ou seja, se prestou muito pouca atenção ao espírito em si mesmo, cair num estado de inactividade; mas nunca pode "deixar de o ser" .... Pois é algo espiritual que é imperecível, enquanto que o corpo é composto de substância terrena, de matéria, e por isso está sujeito a mudanças constantes, mas finalmente se dissolve nos seus componentes originais assim que a alma deixa o corpo....

Amém