• Înapoi

Urmând pe Iisus....

Există o singură cale care duce la viața veșnică și la unirea cu Dumnezeu.... calea prin Iisus Hristos, iar cel care îl respinge pe Hristos nu va putea intra niciodată pe poarta raiului spre fericirea veșnică. Ființa umană trebuie să parcurgă același drum pe care l-a parcurs Iisus pe Pământ, drumul iubirii și al suferinței, pentru că nu se poate răscumpăra decât prin iubire și nu-și poate reduce vina păcatului decât prin suferință. Iar pentru a putea face acest lucru, trebuie să i se împărtășească harurile dobândite de Iisus prin moartea Sa pe cruce, pe care el, la rândul său, le poate primi doar dacă îl recunoaște pe Iisus Hristos ca Răscumpărător și Fiu al lui Dumnezeu. El trebuie să aibă credință în Răscumpărătorul divin.... El trebuie să creadă că Dumnezeu Însuși L-a trimis pe Pământ pentru a putea locui în El în toată plinătatea.... el trebuie să creadă că însăși iubirea divină a coborât la oameni, iar apoi dovedește credința în Dumnezeu doar atunci când recunoaște actul mântuirii ca fiind un act de cea mai mare iubire pentru oameni și vrea să participe la binecuvântarea actului mântuirii. Iisus spune: "Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine...." Iisus nu rostește aceste cuvinte ca o ființă umană, ci ele trebuie înțelese în mod spiritual. El Însuși a fost iubire pură și, prin urmare, ființa umană trebuie să se transforme în iubire pentru a se uni cu Tatăl, care este iubire. Dar dacă ființa umană se află în dragoste, atunci va recunoaște că Iisus Hristos este și întruchiparea divinității veșnice. El nu va mai putea să-l despartă pe Hristos de Dumnezeu și, astfel, iubirea va fi singura cale de a ajunge la Dumnezeu. Dar dacă o persoană nu-L recunoaște pe Hristos, nu poate gândi niciodată corect. Și chiar dacă vrea să-L afirme pe Dumnezeu, nu este o credință profundă, care Îl separă pe Dumnezeu și pe Hristos unul de celălalt. El face o concepție falsă despre Dumnezeirea eternă. Doctrina creștină prescrie ca fiind cele mai importante cele două porunci: Să-L iubești pe Dumnezeu mai presus de toate și pe aproapele tău ca pe tine însuți. Pentru a împlini această poruncă, el trebuie să fie el însuși iubire și, prin urmare, trebuie să parcurgă același drum pe care l-a parcurs Iisus pe Pământ; trebuie să distribuie iubire în toate modurile sale de viață și, întrucât Dumnezeu este iubirea însăși, prin orice lucrare de iubire atrage la sine divinitatea eternă, se unește cu ea și atunci are loc același lucru care l-a determinat pe Iisus să spună: "Tatăl și cu Mine suntem una". De asemenea, El s-a unit cu Dumnezeu prin iubirea Sa copleșitoare, astfel încât a fost pe deplin justificat să pronunțe aceste cuvinte, deoarece Ființa Sa era complet pătrunsă de duhul divin, astfel că Tatăl...., Dumnezeirea veșnică.... era în Fiul, în Cel care a provenit din El, și nu mai puteau fi separați veșnic unul de celălalt. Iar această contopire cu puterea primordială va fi întotdeauna rezultatul unei iubiri intime pentru Dumnezeu și pentru oameni, astfel încât iubirea este calea care duce la Dumnezeu. Opera de răscumpărare a fost cea mai mare operă de iubire a unei ființe umane pentru întreaga umanitate. Oricine nu recunoaște acest lucru trebuie să fie lipsit de orice iubire, altfel ar dori să recunoască legătura în modul cel mai clar și orice îndoială cu privire la divinitatea lui Iisus ar dispărea. Fără iubire, însă, calea de urcare nu poate fi parcursă niciodată, pentru că atunci ființa umană nu îl urmează pe Iisus, nu aparține celor care au fost răscumpărați prin moartea Sa pe cruce și, prin urmare, este pierdută pentru veșnicie.....

Amin

Seguindo Jesusu....

Há apenas um caminho que leva à vida eterna e à união com Deus.... o caminho via Jesus Cristo, e quem rejeitar Cristo nunca poderá entrar pelo portão do céu para a bem-aventurança eterna. O ser humano deve tomar o mesmo caminho que Jesus tomou na terra, o caminho do amor e do sofrimento, pois ele só pode redimir-se por amor e reduzir a sua culpa de pecado através do sofrimento. E para poder fazer isso, as graças adquiridas pela morte de Jesus na cruz devem ser-lhe transmitidas, as quais, por sua vez, ele só pode receber se reconhecer Jesus Cristo como Redentor e Filho de Deus. Ele deve ter fé no divino Redentor.... Ele deve acreditar que o próprio Deus O enviou à Terra para poder habitar n'Ele em toda a plenitude.... ele deve acreditar que o próprio amor divino desceu às pessoas, e então ele só prova fé em Deus quando reconhece o ato de Salvação como um ato de maior amor pelas pessoas e quer participar da bênção do ato de Salvação. Jesus diz: "Ninguém vem ao Pai senão através de Mim....". Jesus não fala estas palavras como um ser humano, mas elas devem ser entendidas espiritualmente. Ele próprio era puro amor, e assim o ser humano deve moldar-se em amor para estar unido ao Pai, que é o próprio amor. Mas, se o ser humano está em amor, então ele também reconhecerá que Jesus Cristo é também a encarnação da Deidade eterna. Ele não será mais capaz de separar Cristo de Deus, e assim o amor será a única maneira de chegar a Deus. Mas se uma pessoa não reconhece Cristo, ela nunca pode pensar corretamente. E mesmo que ele queira afirmar Deus, esta não é uma fé profunda que separe Deus e Cristo um do outro. Ele faz um falso conceito da eterna divindade. A doutrina cristã prescreve como mais importantes os dois mandamentos: Amarás a Deus acima de todas as coisas e ao teu próximo como a ti mesmo. Para poder cumprir este mandamento, ele próprio deve ser amor, e por isso deve seguir o mesmo caminho que Jesus seguiu na terra; deve distribuir amor por todos os seus caminhos de vida, e como Deus é amor a si mesmo, ele atrai a Deidade eterna para si mesmo através de cada obra de amor, assim ele se une a ela, e então acontece a mesma coisa que levou Jesus a dizer: "O Pai e eu somos Um". Ele também se uniu a Deus por meio do Seu amor excessivo, de modo que Ele foi plenamente justificado ao pronunciar estas palavras, pois o Seu ser foi completamente permeado pelo Espírito divino, assim o Pai.... foi a Deidade eterna.... no Filho, naquilo que d'Ele procedera, e não podiam mais ser separados eternamente um do outro. E esta fusão com o poder elementar será sempre o resultado do amor íntimo por Deus e pelas pessoas, assim o amor é o caminho que conduz a Deus. A obra de redenção foi a maior obra de amor de um ser humano por toda a humanidade. Quem não reconhece isso deve ser desprovido de todo amor, caso contrário quereria reconhecer a ligação mais claramente e toda dúvida sobre a divindade de Jesus desapareceria. Sem amor, porém, o caminho da ascensão nunca pode ser percorrido, pois então o ser humano não segue Jesus; ele não pertence àqueles que foram redimidos através de Sua morte na cruz e, portanto, está perdido por eternidades....

Amém