• Înapoi

Urmând pe Iisus....

Există o singură cale care duce la viața veșnică și la unirea cu Dumnezeu.... calea prin Iisus Hristos, iar cel care îl respinge pe Hristos nu va putea intra niciodată pe poarta raiului spre fericirea veșnică. Ființa umană trebuie să parcurgă același drum pe care l-a parcurs Iisus pe Pământ, drumul iubirii și al suferinței, pentru că nu se poate răscumpăra decât prin iubire și nu-și poate reduce vina păcatului decât prin suferință. Iar pentru a putea face acest lucru, trebuie să i se împărtășească harurile dobândite de Iisus prin moartea Sa pe cruce, pe care el, la rândul său, le poate primi doar dacă îl recunoaște pe Iisus Hristos ca Răscumpărător și Fiu al lui Dumnezeu. El trebuie să aibă credință în Răscumpărătorul divin.... El trebuie să creadă că Dumnezeu Însuși L-a trimis pe Pământ pentru a putea locui în El în toată plinătatea.... el trebuie să creadă că însăși iubirea divină a coborât la oameni, iar apoi dovedește credința în Dumnezeu doar atunci când recunoaște actul mântuirii ca fiind un act de cea mai mare iubire pentru oameni și vrea să participe la binecuvântarea actului mântuirii. Iisus spune: "Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine...." Iisus nu rostește aceste cuvinte ca o ființă umană, ci ele trebuie înțelese în mod spiritual. El Însuși a fost iubire pură și, prin urmare, ființa umană trebuie să se transforme în iubire pentru a se uni cu Tatăl, care este iubire. Dar dacă ființa umană se află în dragoste, atunci va recunoaște că Iisus Hristos este și întruchiparea divinității veșnice. El nu va mai putea să-l despartă pe Hristos de Dumnezeu și, astfel, iubirea va fi singura cale de a ajunge la Dumnezeu. Dar dacă o persoană nu-L recunoaște pe Hristos, nu poate gândi niciodată corect. Și chiar dacă vrea să-L afirme pe Dumnezeu, nu este o credință profundă, care Îl separă pe Dumnezeu și pe Hristos unul de celălalt. El face o concepție falsă despre Dumnezeirea eternă. Doctrina creștină prescrie ca fiind cele mai importante cele două porunci: Să-L iubești pe Dumnezeu mai presus de toate și pe aproapele tău ca pe tine însuți. Pentru a împlini această poruncă, el trebuie să fie el însuși iubire și, prin urmare, trebuie să parcurgă același drum pe care l-a parcurs Iisus pe Pământ; trebuie să distribuie iubire în toate modurile sale de viață și, întrucât Dumnezeu este iubirea însăși, prin orice lucrare de iubire atrage la sine divinitatea eternă, se unește cu ea și atunci are loc același lucru care l-a determinat pe Iisus să spună: "Tatăl și cu Mine suntem una". De asemenea, El s-a unit cu Dumnezeu prin iubirea Sa copleșitoare, astfel încât a fost pe deplin justificat să pronunțe aceste cuvinte, deoarece Ființa Sa era complet pătrunsă de duhul divin, astfel că Tatăl...., Dumnezeirea veșnică.... era în Fiul, în Cel care a provenit din El, și nu mai puteau fi separați veșnic unul de celălalt. Iar această contopire cu puterea primordială va fi întotdeauna rezultatul unei iubiri intime pentru Dumnezeu și pentru oameni, astfel încât iubirea este calea care duce la Dumnezeu. Opera de răscumpărare a fost cea mai mare operă de iubire a unei ființe umane pentru întreaga umanitate. Oricine nu recunoaște acest lucru trebuie să fie lipsit de orice iubire, altfel ar dori să recunoască legătura în modul cel mai clar și orice îndoială cu privire la divinitatea lui Iisus ar dispărea. Fără iubire, însă, calea de urcare nu poate fi parcursă niciodată, pentru că atunci ființa umană nu îl urmează pe Iisus, nu aparține celor care au fost răscumpărați prin moartea Sa pe cruce și, prin urmare, este pierdută pentru veșnicie.....

Amin

SLIJEDITI ISUSA....

Postoji samo jedan put koji vodi u vječni život i u sjedinjenje s Bogom.... put kroz Isusa Krista, a tko odbija Krista, neće nikada moći ući kroz vrata neba u vječno blaženstvo. Čovjek mora hodati istim putem kojim je hodao Isus na Zemlji, putem Ljubavi i patnje, budući se jedino kroz Ljubav on može iskupiti, i kroz patnju smanjiti krivnju grijeha. A, da bi to mogao, mora mu biti prenesena milost koju je Isus stekao kroz smrt na Križu, koju on opet može primiti tek kada on prizna Isusa Krista kao Otkupitelja i Sina Božjeg. On mora stajati u vjeri u Božanskog Otkupitelja.... mora vjerovati da Ga je Sam Bog poslao na Zemlju, kako bi onda mogao u svoj punini uzeti prebivalište u Njemu.... on mora vjerovati da je Sama Božanska Ljubav sišla dole ljudima, i on jedino onda pokazuje vjeru u Boga, kada priznaje djelo otkupljenja kao čin najveće Ljubavi za ljude, i želi imati udio u blagoslovu djela otkupljenja. Isus je rekao: „Nitko ne dolazi Ocu, osim kroz Mene....“ Isus ove Riječi nije izgovorio kao čovjek, nego te Riječi treba razumjeti duhovno. On Osobno je bio čista Ljubav, i stoga čovjek treba sebe oblikovati u Ljubav, da bi bio sjedinjen s Ocem, Koji je Ljubav Osobno. Ali, ako čovjek stoji u Ljubavi, onda će on također prepoznati da je Isus Krist utjelovljenje (pojam, suština, cjelokupnost, oličenje, sadržaj) vječnog Božanstva. On više neće moći odijeliti Krista od Boga, i stoga će Ljubav biti jedini put (način) da dođe do Boga. Ali, ako čovjek ne priznaje Krista, on nikada ne može biti u ispravnom razmišljanju. A, ako on također želi ustvrditi Boga, to nije duboka vjera, koja odvaja Boga i Krista jednog od drugoga. On sebi stvara obmanjujući pojam za vječno Božanstvo. Kršćanska doktrina propisuje kao najvažniju stvar dvije zapovijedi: ljubi Boga iznad svega, i bližnjega kao samoga sebe. Da bi mogao ispuniti ovu zapovijed, on sam mora biti Ljubav, i stoga mora hodati istim putem kojim je hodao Isus na Zemlji; on mora razdjeljivati Ljubav na svim svojim životnim putevima, a budući je Bog Sama Ljubav, on kroz svako djelo Ljubavi privlači sebi vječno Božanstvo, tako se sjedinjuje s njim, i onda se odvija isto što je Isus naveo riječima: „Otac i Ja smo ('smo' je napisano preko 'jest', opaska urednika) jedno....“ On je jednako tako Sebe sjedinio s Bogom kroz Njegovu ogromnu Ljubav, tako da je s punim pravom mogao izgovoriti ove Riječi, budući je Njegovo biće bilo u potpunosti prožeto Božanskim Duhom, stoga je Otac.... vječno Božanstvo.... bio u Sinu, u Onomu, Koji je proizašao iz Njega, i više za vječnost nisu mogli biti razdvojeni jedan od drugoga. A ovo stapanje sa izvornom snagom će uvijek biti posljedica iskrene Ljubavi prema Bogu i prema ljudima, stoga je Ljubav put koji vodi Bogu. Djelo Otkupljenja je bilo najveće djelo Ljubavi jednog čovjeka za cijelo čovječanstvo. Tko to ne prepoznaje (priznaje), mora biti lišen svake Ljubavi, inače bi on jasno mogao prepoznati vezu, i nestalo bi bilo kakve sumnje o Božanstvenosti Isusa. Bez Ljubavi, međutim, put uvis neće nikada moći biti prevaljen, jer onda čovjek ne slijedi Isusa; on ne pripada onima koji su kroz Njegovu smrt na Križu bili otkupljeni, i time je izgubljen za vječnosti.

AMEN