• Înapoi

Urmând pe Iisus....

Există o singură cale care duce la viața veșnică și la unirea cu Dumnezeu.... calea prin Iisus Hristos, iar cel care îl respinge pe Hristos nu va putea intra niciodată pe poarta raiului spre fericirea veșnică. Ființa umană trebuie să parcurgă același drum pe care l-a parcurs Iisus pe Pământ, drumul iubirii și al suferinței, pentru că nu se poate răscumpăra decât prin iubire și nu-și poate reduce vina păcatului decât prin suferință. Iar pentru a putea face acest lucru, trebuie să i se împărtășească harurile dobândite de Iisus prin moartea Sa pe cruce, pe care el, la rândul său, le poate primi doar dacă îl recunoaște pe Iisus Hristos ca Răscumpărător și Fiu al lui Dumnezeu. El trebuie să aibă credință în Răscumpărătorul divin.... El trebuie să creadă că Dumnezeu Însuși L-a trimis pe Pământ pentru a putea locui în El în toată plinătatea.... el trebuie să creadă că însăși iubirea divină a coborât la oameni, iar apoi dovedește credința în Dumnezeu doar atunci când recunoaște actul mântuirii ca fiind un act de cea mai mare iubire pentru oameni și vrea să participe la binecuvântarea actului mântuirii. Iisus spune: "Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine...." Iisus nu rostește aceste cuvinte ca o ființă umană, ci ele trebuie înțelese în mod spiritual. El Însuși a fost iubire pură și, prin urmare, ființa umană trebuie să se transforme în iubire pentru a se uni cu Tatăl, care este iubire. Dar dacă ființa umană se află în dragoste, atunci va recunoaște că Iisus Hristos este și întruchiparea divinității veșnice. El nu va mai putea să-l despartă pe Hristos de Dumnezeu și, astfel, iubirea va fi singura cale de a ajunge la Dumnezeu. Dar dacă o persoană nu-L recunoaște pe Hristos, nu poate gândi niciodată corect. Și chiar dacă vrea să-L afirme pe Dumnezeu, nu este o credință profundă, care Îl separă pe Dumnezeu și pe Hristos unul de celălalt. El face o concepție falsă despre Dumnezeirea eternă. Doctrina creștină prescrie ca fiind cele mai importante cele două porunci: Să-L iubești pe Dumnezeu mai presus de toate și pe aproapele tău ca pe tine însuți. Pentru a împlini această poruncă, el trebuie să fie el însuși iubire și, prin urmare, trebuie să parcurgă același drum pe care l-a parcurs Iisus pe Pământ; trebuie să distribuie iubire în toate modurile sale de viață și, întrucât Dumnezeu este iubirea însăși, prin orice lucrare de iubire atrage la sine divinitatea eternă, se unește cu ea și atunci are loc același lucru care l-a determinat pe Iisus să spună: "Tatăl și cu Mine suntem una". De asemenea, El s-a unit cu Dumnezeu prin iubirea Sa copleșitoare, astfel încât a fost pe deplin justificat să pronunțe aceste cuvinte, deoarece Ființa Sa era complet pătrunsă de duhul divin, astfel că Tatăl...., Dumnezeirea veșnică.... era în Fiul, în Cel care a provenit din El, și nu mai puteau fi separați veșnic unul de celălalt. Iar această contopire cu puterea primordială va fi întotdeauna rezultatul unei iubiri intime pentru Dumnezeu și pentru oameni, astfel încât iubirea este calea care duce la Dumnezeu. Opera de răscumpărare a fost cea mai mare operă de iubire a unei ființe umane pentru întreaga umanitate. Oricine nu recunoaște acest lucru trebuie să fie lipsit de orice iubire, altfel ar dori să recunoască legătura în modul cel mai clar și orice îndoială cu privire la divinitatea lui Iisus ar dispărea. Fără iubire, însă, calea de urcare nu poate fi parcursă niciodată, pentru că atunci ființa umană nu îl urmează pe Iisus, nu aparține celor care au fost răscumpărați prin moartea Sa pe cruce și, prin urmare, este pierdută pentru veșnicie.....

Amin

예수님을 따르라.

영원한 생명과 하나님과의 연합으로 이끄는 길은 단 하나이다. 이 길은 예수 그리스도를 통하는 길이다. 그리스도를 거부하는 사람은 하늘나라 문을 통해 영원한 행복에 들어갈 수 없게 될 것이다. 인간은 사랑과 고통의 길인 예수님이 이 땅에서 걸은 길과 똑같은 길을 걸어야만 한다. 왜냐하면 사람은 사랑을 통해서만 자신을 구속할 수 있고, 고난을 통해 죄짐을 줄일 수 있기 때문이다.

그렇게 되기 위해서는 예수님이 십자가의 죽음을 통해 얻은 은혜가 그에게 전해져야만 한다. 다른 한편으로 그가 예수 그리스도를 구세주와 하나님의 아들로 인정한다면, 그는 단지 이 은혜를 받을 수 있다. 그는 하나님 자신이 모든 충만함으로 구세주 안에서 거할 수 있기 위해, 구세주를 이 땅에 보냈음을 믿어야만 한다. 그는 하나님의 사랑 자체가 사람들에게 내려왔다는 것을 믿어야만 한다. 그가 구속 사역을 사람들을 향한 가장 큰 사랑의 역사로 깨닫고, 구속 사역의 축복에 동참하기를 원하게 되면, 그는 비로소 하나님을 믿는 믿음을 증명한 것이다.

예수는 말했다: “아무도 나를 통하지 않고서는 아버지께 갈 수 없다.“ 예수는 이 말을 사람으로써 말하지 않았고, 이 말을 영적으로 이해해야만 한다. 예수 자신이 순수한 사랑이었다. 그러므로 인간은 사랑 자체인 아버지와 하나가 되기 위해 자신을 사랑으로 만들어야만 한다. 그러나 사람이 사랑 안에 거하면, 그는 또한 예수 그리스도가 영원한 신성의 본질임을 깨닫게 될 것이다. 그는 더 이상 그리스도를 하나님과 분리시킬 수 없게 될 것이다. 다시 말해 사랑이 단지 하나님께 나아가는 유일한 길이 될 것이다.

그러나 사람이 그리스도를 인정하지 않는다면, 그는 결코 올바른 생각을 가질 수 없다. 그가 하나님을 인정하기를 원할지라도, 하나님과 그리스도를 서로 분리시키는 일은 깊은 믿음이 아니다. 그는 영원한 신성에 대한 잘못된 개념을 만든다. 기독교의 가르침은 가장 중요한 두 계명을 규정하고 있다: "너는 무엇보다 하나님을 사랑하고, 이웃을 자신처럼 사랑해야 한다."

이 계명을 성취하기 위해서는 사람 자신이 사랑이 되어야만 한다. 그러므로 그는 예수님이 이 땅에서 가신 길과 같은 길을 가야만 한다. 그는 자신의 모든 삶의 길에서 사랑을 나눠줘야만 한다. 하나님이 사랑 자체이기 때문에, 그는 모든 사랑의 역사를 통해, 영원한 신성을 자신에게 끌어드린다. 이로써 그는 영원한 신성과 연합한다. 그러면 예수가 말씀한 것과 같은 일이 일어난다: “아버지와 나는 하나이다.“ 예수는 마찬가지로 그의 큰 사랑을 통해 하나님과 하나가 되고, 이로써 그는 온전한 권리로 이 말을 할 수 있었다. 왜냐하면 그의 성품이 하나님의 영에 의해 전적으로 충만하게 되었고, 그러므로 영원한 신성인 아버지가 자신으로부터 나온 아들 안에 거했고, 영원히 더 이상 서로 분리될 수 없게 되었다.

이런 원초적 힘과의 연합은 항상 하나님과 사람을 향한 진실된 사랑으로 표현될 것이다. 그러므로 사랑이 하나님께 인도하는 길이다. 구속역사는 모든 인류를 위한 한 사람의 가장 위대한 사랑의 역사였다. 이를 깨닫지 못하는 사람은 어떤 사랑도 없어야만 한다. 그렇지 않다면, 그는 연관관계를 선명하게 깨닫기를 원하게 되었을 것이고, 예수의 신성에 대한 모든 의심이 사라졌을 것이다. 그러나 사랑이 없이는, 높은 곳을 향한 길은 결코 갈 수 없게 될 것이다. 왜냐하면 사람이 예수를 따르지 않기 때문이다. 그는 예수의 십자가의 죽음으로 구속받은 사람들의 무리에 속하지 못하고, 이로써 영원히 멸망을 받기 때문이다.

아멘