• Înapoi

Urmând pe Iisus....

Există o singură cale care duce la viața veșnică și la unirea cu Dumnezeu.... calea prin Iisus Hristos, iar cel care îl respinge pe Hristos nu va putea intra niciodată pe poarta raiului spre fericirea veșnică. Ființa umană trebuie să parcurgă același drum pe care l-a parcurs Iisus pe Pământ, drumul iubirii și al suferinței, pentru că nu se poate răscumpăra decât prin iubire și nu-și poate reduce vina păcatului decât prin suferință. Iar pentru a putea face acest lucru, trebuie să i se împărtășească harurile dobândite de Iisus prin moartea Sa pe cruce, pe care el, la rândul său, le poate primi doar dacă îl recunoaște pe Iisus Hristos ca Răscumpărător și Fiu al lui Dumnezeu. El trebuie să aibă credință în Răscumpărătorul divin.... El trebuie să creadă că Dumnezeu Însuși L-a trimis pe Pământ pentru a putea locui în El în toată plinătatea.... el trebuie să creadă că însăși iubirea divină a coborât la oameni, iar apoi dovedește credința în Dumnezeu doar atunci când recunoaște actul mântuirii ca fiind un act de cea mai mare iubire pentru oameni și vrea să participe la binecuvântarea actului mântuirii. Iisus spune: "Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine...." Iisus nu rostește aceste cuvinte ca o ființă umană, ci ele trebuie înțelese în mod spiritual. El Însuși a fost iubire pură și, prin urmare, ființa umană trebuie să se transforme în iubire pentru a se uni cu Tatăl, care este iubire. Dar dacă ființa umană se află în dragoste, atunci va recunoaște că Iisus Hristos este și întruchiparea divinității veșnice. El nu va mai putea să-l despartă pe Hristos de Dumnezeu și, astfel, iubirea va fi singura cale de a ajunge la Dumnezeu. Dar dacă o persoană nu-L recunoaște pe Hristos, nu poate gândi niciodată corect. Și chiar dacă vrea să-L afirme pe Dumnezeu, nu este o credință profundă, care Îl separă pe Dumnezeu și pe Hristos unul de celălalt. El face o concepție falsă despre Dumnezeirea eternă. Doctrina creștină prescrie ca fiind cele mai importante cele două porunci: Să-L iubești pe Dumnezeu mai presus de toate și pe aproapele tău ca pe tine însuți. Pentru a împlini această poruncă, el trebuie să fie el însuși iubire și, prin urmare, trebuie să parcurgă același drum pe care l-a parcurs Iisus pe Pământ; trebuie să distribuie iubire în toate modurile sale de viață și, întrucât Dumnezeu este iubirea însăși, prin orice lucrare de iubire atrage la sine divinitatea eternă, se unește cu ea și atunci are loc același lucru care l-a determinat pe Iisus să spună: "Tatăl și cu Mine suntem una". De asemenea, El s-a unit cu Dumnezeu prin iubirea Sa copleșitoare, astfel încât a fost pe deplin justificat să pronunțe aceste cuvinte, deoarece Ființa Sa era complet pătrunsă de duhul divin, astfel că Tatăl...., Dumnezeirea veșnică.... era în Fiul, în Cel care a provenit din El, și nu mai puteau fi separați veșnic unul de celălalt. Iar această contopire cu puterea primordială va fi întotdeauna rezultatul unei iubiri intime pentru Dumnezeu și pentru oameni, astfel încât iubirea este calea care duce la Dumnezeu. Opera de răscumpărare a fost cea mai mare operă de iubire a unei ființe umane pentru întreaga umanitate. Oricine nu recunoaște acest lucru trebuie să fie lipsit de orice iubire, altfel ar dori să recunoască legătura în modul cel mai clar și orice îndoială cu privire la divinitatea lui Iisus ar dispărea. Fără iubire, însă, calea de urcare nu poate fi parcursă niciodată, pentru că atunci ființa umană nu îl urmează pe Iisus, nu aparține celor care au fost răscumpărați prin moartea Sa pe cruce și, prin urmare, este pierdută pentru veșnicie.....

Amin

Suivre Jésus

Il n’existe qu’une seule voie qui mène à la Vie éternelle et à l’unification avec Dieu : cette voie c’est Jésus-Christ, et celui qui rejète le Christ ne pourra jamais passer à travers la Porte du Ciel à l’éternelle Béatitude. L’homme doit parcourir la même voie qu’a parcourue Jésus sur la Terre, celle de l’Amour et de la souffrance, parce que seulement à travers l’amour il peut se racheter et à travers la souffrance diminuer la faute du péché. Et pour cela, il faut lui transmettre les Grâces acquises par la mort sur la Croix de Jésus, qu’il ne peut recevoir à son tour que s’il reconnaît Jésus-Christ comme Sauveur et Fils de Dieu. Il doit avoir foi en le divin Rédempteur, il doit croire que Dieu Lui-Même L’a envoyé sur la Terre pour pouvoir maintenant prendre demeure en Lui dans toute la Plénitude ; il doit croire que l’Amour divin Lui-Même est descendu parmi les hommes, et alors seulement il montre sa foi en Dieu, lorsqu’il reconnaît l’Œuvre de Rédemption comme un acte du plus grand Amour pour les hommes et désire prendre part à la Bénédiction de l’Œuvre de Rédemption.

Jésus dit : «Personne ne vient au Père sinon par Moi.» Jésus ne dit pas ces Mots en tant qu’homme, mais ces Mots sont à entendre spirituellement. Lui-Même est pur Amour et donc l’homme doit se former dans l’amour pour être uni avec le Père, Qui est l’Amour Même. Mais si l’homme est dans l’amour, alors il reconnaîtra aussi que Jésus-Christ est l’incarnation de l’éternelle Divinité, il ne pourra plus séparer le Christ de Dieu, et donc l’amour sera l’unique voie pour arriver à Dieu. Mais si l’homme ne reconnaît pas le Christ, il ne peut jamais être dans une juste manière de penser. Même s’il veut affirmer Dieu, ce n’est pas une foi profonde qui sépare Dieu du Christ. Il s’est créé un faux concept de l’éternelle Divinité.

La doctrine chrétienne prescrit comme principaux les deux commandements : tu dois aimer Dieu par-dessus tout et ton prochain comme toi-même. Pour accomplir ce commandement, il doit être lui-même amour et donc parcourir le même chemin que Jésus a parcouru sur la terre ; il doit distribuer l’amour sur tous les chemins de sa vie, et comme Dieu est l’Amour Lui-même, par toute œuvre d’amour il attire vers lui la Divinité éternelle, donc il s’unit à Elle, et se produit alors ce que Jésus a dit avec ces mots : «Le Père et Moi sommes Un.» Il s’est uni à Dieu par Son amour suprême, de sorte qu’Il pouvait prononcer ces paroles avec tout droit, car Son Être était entièrement imprégné de l’Esprit divin, donc le Père – la Divinité éternelle – était dans le Fils, dans ce Qui était sorti de Lui, et Ils ne pouvaient plus être séparés l’Un de l’Autre éternellement.

Et cette fusion avec la Force originelle sera toujours le résultat d’un amour profond pour Dieu et pour les hommes, donc l’amour est le chemin qui mène à Dieu. L’Œuvre de Rédemption était la plus grande Œuvre d’Amour d’un Homme pour toute l’humanité. Celui qui ne la reconnaît pas est certainement dépourvu d’amour, autrement il reconnaîtrait le plus clairement possible le rapport, et cela ferait disparaître tout doute sur la Divinité de Jésus. Mais sans amour la voie vers le Haut ne pourra jamais être parcourue, parce qu’alors l’homme ne suit pas Jésus ; il ne fait pas partie de ceux qui ont été rachetés au travers de Sa mort sur la Croix, et avec cela il est perdu pour des éternités.

Amen