• Înapoi

Furia elementelor naturii

Marea Măreție va deveni vizibilă într-un moment în care elementele naturii se vor dezlănțui și vor provoca daune de nedescris. Atunci va veni ceasul în care declinul spiritual al oamenilor va deveni vizibil, pentru că nimic nu le va mai aminti de Dumnezeu, nimic nu-i va mai putea îndemna la rugăciune, pentru că și-au pierdut credința într-un Dumnezeu și, astfel, nu-L mai cheamă în necazuri. Prin urmare, omenirea nu mai poate fi lăsată să rămână pe Pământ, pentru că nu-și amintește scopul real al vieții pământești și contribuie doar la distrugerea credinței câtorva oameni care nu sunt încă complet înstrăinați de Dumnezeu și, de asemenea, îi face să-l renege pe Dumnezeu. Dar dragostea lui Dumnezeu previne ca și aceștia să fie răniți și, prin urmare, pune capăt cu forța vieții celor care amenință să pună în pericol sufletele.

Și va fi o mare suferință când va începe furia elementelor. Va fi ca o furtună care amenință să distrugă totul; oamenii vor fi incapabili să îi reziste, pentru că sunt ca niște tulpini slabe, îndoite de furtună. Ei vor dori să fugă, dar nu vor putea scăpa de elemente, fără ajutorul lui Dumnezeu orice rezistență va fi prea slabă, însă o chemare din inimă la Dumnezeu va alunga puterea elementelor și cine se va încredința lui Dumnezeu în această strâmtorare va fi salvat. Dar Dumnezeu va fi atât de aproape de voi în această strâmtorare, El vă va atinge fiecare gând și vă va întinde mâna pentru ultima dată, astfel încât să vă apucați de ea și să vă lăsați salvați.

Cu toate acestea, El nu vă poate forța voința, trebuie să-L mărturisiți în mod voluntar și să doriți ajutorul Său. Nu există niciun alt mijloc de a conduce omenirea din noaptea spirituală spre lumină decât un eveniment condiționat de forța naturii și care provoacă oamenilor o tulburare de care nimeni nu poate scăpa. Ei trebuie să-și recunoască neputința față de aceste elemente ale naturii; trebuie să fie lipsiți de orice alt ajutor, astfel încât să recunoască sfârșitul vieții lor trupești; numai atunci există o mică speranță că își vor aduce aminte de Domnul, Căruia îi aparține toată Puterea și Care poate stăpâni peste Cer și Pământ.

Creaturile lui Dumnezeu s-au separat de El și, pentru o perioadă infinit de lungă, au mers în această separare de Dumnezeu, însă un moment de mare necaz și pericol poate construi un pod peste această separare. Sufletul se poate întoarce la Dumnezeu și atunci îi mulțumește Creatorului său pentru suferința de nedescris care l-a adus la recunoaștere. Dar acest moment, care le îndreaptă voința spre Dumnezeu, nu poate fi indus cu forța de Dumnezeu, în ciuda celei mai mari iubiri. Această Iubire a lui Dumnezeu a încercat totul pentru a salva sufletele și pentru a le arăta calea spre înalt.

Dar voința oamenilor este puternică, iar Dumnezeu nu poate încălca această voință, ci doar să influențeze omul în așa fel încât el însuși să-și schimbe voința și să o îndrepte spre Dumnezeu.

Acum, acest eveniment natural este ultima încercare de a influența voința umană în modul cel mai favorabil. Dar acest eveniment natural va fi, de asemenea, atât de puternic, încât ai Săi vor avea nevoie de o mare putere pentru a rămâne tari în credință, iar această putere va fi dată tuturor celor care își trimit gândurile către Dumnezeu în rugăciune, pentru că Tatăl știe despre necazul copiilor Săi și le va fi alături cu dragoste dacă aceștia amenință să se clatine. Căci Împărăția Sa va trebui să persiste pe Pământ și va trebui să se facă o mare muncă pentru a vesti împărăția divină celor care L-au găsit pe Dumnezeu și doresc Cuvântul Său. Iar Domnul își amintește de acest timp și aduce Cuvântul Său mai aproape de oameni încă de acum. Sămânța trebuie să cadă pe un pământ bun și să dea roade din belșug pe câmpul pe care Domnul vrea să-l curețe dinainte de toate buruienile.

Amin

Het woeden van de elementen der natuur

De Grootheid van de Almachtige zal zichtbaar worden in een tijd, dat de elementen der natuur woeden en onnoemelijke schade aanrichten. Dan is het uur gekomen, waarin het geestelijke verval der mensen duidelijk aan het licht komt. Want niets zal ze aan God doen denken. Niets zal ze kunnen bewegen te bidden, want hun geloof in een God is verloren gegaan en dus roepen ze Hem niet aan in de nood. De mensheid kan daarom niet langer op de aarde gehandhaafd blijven, want ze denkt niet aan het eigenlijke doel van het aardse bestaan en draagt er alleen maar toe bij, de weinige mensen die nog niet geheel van God vervreemd zijn, het geloof de grond in te boren en ze eveneens van God afvallig te maken. Maar de Liefde Gods verhindert, dat ook dezen nog hun geloof verliezen en Hij beëindigt daarom met geweld het leven van diegenen, die de zielen in gevaar dreigen te brengen.

En er zal een grote nood zijn, wanneer het razen van de elementen begint. Het zal zijn als een storm, die alles dreigt te vernietigen. De mensen zullen hem geen tegenstand kunnen bieden, want ze zijn als zwakke halmen, die door de storm worden geknakt. Ze zullen willen vluchten, maar de elementen niet kunnen ontvluchten. Zonder Gods hulp zal elke tegenstand te zwak zijn, maar een innige roep tot God zal het geweld van de elementen bezweren. En gered zal zijn, wie zich aan God toevertrouwt in deze nood.

Maar God zal u in deze nood heel nabij zijn. Hij zal ieders gedachten aanraken en u voor de laatste keer de Hand reiken, opdat u Deze pakt en u laat redden. Maar dwingen kan Hij uw wil niet. U moet vrijwillig aan Zijn kant gaan staan en Zijn hulp verlangen.

Er is geen ander middel om de mensheid vanuit de geestelijke nacht naar het licht te brengen, dan een in de kracht der natuur vastgelegd gebeuren, dat de mensen in een beroering brengt, die niemand kan ontvluchten. Ze moeten hun onmacht inzien tegenover de elementen der natuur. Elke verdere hulp moet hen ontnomen zijn, zodat ze het einde van hun lichamelijke leven beseffen. Pas dan is er een geringe hoop, dat ze aan de Heer denken, Die alle macht toekomt en Die kan gebieden over hemel en aarde.

De schepselen Gods hebben zich van Hem losgemaakt. En in deze scheiding zijn ze in eindeloos lange tijden veranderd. Maar een moment van grootste nood en gevaar kan deze scheiding overbruggen. De ziel kan naar God terugkeren en dan is ze haar Schepper nog dankbaar voor het onuitsprekelijke leed, dat haar tot inzicht heeft gebracht. Maar dit moment, dat haar wil zich op God richt, kan niet door middel van dwang door God worden bewerkstelligd, ondanks overgrote Liefde. Deze Liefde Gods heeft alles geprobeerd om de zielen redding te brengen en hen de weg naar boven te wijzen. Doch de wil van de mensen was sterk en deze wil kan God niet breken, maar Hij kan alleen zo op de mens inwerken, dat hij zelf zijn wil verandert en hem op God richt.

Dit natuurgebeuren is nu de laatste poging om de menselijke wil op een gunstige manier te beïnvloeden. Maar dit natuurgebeuren zal ook zo geweldig zijn, dat de zijnen grote kracht nodig zullen hebben om sterk te blijven in het geloof. En deze kracht zal eenieder toekomen, die zijn gedachten smekend naar God opzendt. Want de Vader is op de hoogte van de nood van Zijn kinderen en zal hen liefdevol bijstaan als ze dreigen te gaan wankelen. Want Zijn rijk op aarde moet blijven bestaan. En er zal veel arbeid moeten worden verricht om diegenen het goddelijke rijk te verkondigen, die de weg naar God vonden en Zijn Woord begeren.

En aan deze tijd denkt de Heer en Hij brengt Zijn Woord nu al nader tot de mensen. Het zaad moet op goede bodem vallen en rijke vrucht dragen op de akker, die de Heer tevoren wil reinigen van alle onkruid.

Amen