• Înapoi

Furia elementelor naturii

Marea Măreție va deveni vizibilă într-un moment în care elementele naturii se vor dezlănțui și vor provoca daune de nedescris. Atunci va veni ceasul în care declinul spiritual al oamenilor va deveni vizibil, pentru că nimic nu le va mai aminti de Dumnezeu, nimic nu-i va mai putea îndemna la rugăciune, pentru că și-au pierdut credința într-un Dumnezeu și, astfel, nu-L mai cheamă în necazuri. Prin urmare, omenirea nu mai poate fi lăsată să rămână pe Pământ, pentru că nu-și amintește scopul real al vieții pământești și contribuie doar la distrugerea credinței câtorva oameni care nu sunt încă complet înstrăinați de Dumnezeu și, de asemenea, îi face să-l renege pe Dumnezeu. Dar dragostea lui Dumnezeu previne ca și aceștia să fie răniți și, prin urmare, pune capăt cu forța vieții celor care amenință să pună în pericol sufletele.

Și va fi o mare suferință când va începe furia elementelor. Va fi ca o furtună care amenință să distrugă totul; oamenii vor fi incapabili să îi reziste, pentru că sunt ca niște tulpini slabe, îndoite de furtună. Ei vor dori să fugă, dar nu vor putea scăpa de elemente, fără ajutorul lui Dumnezeu orice rezistență va fi prea slabă, însă o chemare din inimă la Dumnezeu va alunga puterea elementelor și cine se va încredința lui Dumnezeu în această strâmtorare va fi salvat. Dar Dumnezeu va fi atât de aproape de voi în această strâmtorare, El vă va atinge fiecare gând și vă va întinde mâna pentru ultima dată, astfel încât să vă apucați de ea și să vă lăsați salvați.

Cu toate acestea, El nu vă poate forța voința, trebuie să-L mărturisiți în mod voluntar și să doriți ajutorul Său. Nu există niciun alt mijloc de a conduce omenirea din noaptea spirituală spre lumină decât un eveniment condiționat de forța naturii și care provoacă oamenilor o tulburare de care nimeni nu poate scăpa. Ei trebuie să-și recunoască neputința față de aceste elemente ale naturii; trebuie să fie lipsiți de orice alt ajutor, astfel încât să recunoască sfârșitul vieții lor trupești; numai atunci există o mică speranță că își vor aduce aminte de Domnul, Căruia îi aparține toată Puterea și Care poate stăpâni peste Cer și Pământ.

Creaturile lui Dumnezeu s-au separat de El și, pentru o perioadă infinit de lungă, au mers în această separare de Dumnezeu, însă un moment de mare necaz și pericol poate construi un pod peste această separare. Sufletul se poate întoarce la Dumnezeu și atunci îi mulțumește Creatorului său pentru suferința de nedescris care l-a adus la recunoaștere. Dar acest moment, care le îndreaptă voința spre Dumnezeu, nu poate fi indus cu forța de Dumnezeu, în ciuda celei mai mari iubiri. Această Iubire a lui Dumnezeu a încercat totul pentru a salva sufletele și pentru a le arăta calea spre înalt.

Dar voința oamenilor este puternică, iar Dumnezeu nu poate încălca această voință, ci doar să influențeze omul în așa fel încât el însuși să-și schimbe voința și să o îndrepte spre Dumnezeu.

Acum, acest eveniment natural este ultima încercare de a influența voința umană în modul cel mai favorabil. Dar acest eveniment natural va fi, de asemenea, atât de puternic, încât ai Săi vor avea nevoie de o mare putere pentru a rămâne tari în credință, iar această putere va fi dată tuturor celor care își trimit gândurile către Dumnezeu în rugăciune, pentru că Tatăl știe despre necazul copiilor Săi și le va fi alături cu dragoste dacă aceștia amenință să se clatine. Căci Împărăția Sa va trebui să persiste pe Pământ și va trebui să se facă o mare muncă pentru a vesti împărăția divină celor care L-au găsit pe Dumnezeu și doresc Cuvântul Său. Iar Domnul își amintește de acest timp și aduce Cuvântul Său mai aproape de oameni încă de acum. Sămânța trebuie să cadă pe un pământ bun și să dea roade din belșug pe câmpul pe care Domnul vrea să-l curețe dinainte de toate buruienile.

Amin

Wüten der Naturelemente....

Des Mächtigen Größe wird sichtbar werden in einer Zeit, da die Naturelemente wüten und unsagbaren Schaden anrichten. Dann ist die Stunde gekommen, wo der geistige Verfall der Menschen sichtlich zutage tritt, denn nichts wird sie an Gott gemahnen, nichts wird sie zum Gebet bewegen können, denn ihr Glaube an einen Gott ist verlorengegangen, und also rufen sie Ihn nicht an in der Not. Es kann die Menschheit daher nicht länger auf der Erde belassen bleiben, denn sie gedenket nicht des eigentlichen Erdenlebenszweckes und trägt nur dazu bei, den wenigen Gott-noch-nicht-ganz-entfremdeten Menschen den Glauben zu zerstören und sie gleichfalls Gott abtrünnig zu machen. Die Liebe Gottes aber verhütet, daß auch diese noch zu Schaden kommen und beendet daher gewaltsam das Leben derer, die die Seelen zu gefährden drohen. Und eine große Not wird sein, wenn das Toben der Elemente beginnt. Es wird sein wie ein Sturm, der alles zu vernichten droht; es werden die Menschen ihm keinen Widerstand entgegensetzen können, denn sie sind schwachen Halmen gleich, die vom Sturm geknickt werden.... Sie werden flüchten wollen, doch den Elementen nicht entfliehen können, ohne Gottes Hilfe wird jeglicher Widerstand zu schwach sein, doch ein inniger Ruf zu Gott wird die Gewalt der Elemente bannen, und es wird errettet sein, wer sich Gott anvertraut in dieser Not. Gott aber wird euch in dieser Not so nahe sein, Er wird eines jeden Gedanken berühren und euch zum letzten Mal die Hand reichen, auf daß ihr sie ergreifet und euch retten lasset.... Doch zwingen kann Er euren Willen nicht, ihr müßt euch freiwillig zu Ihm bekennen und Seine Hilfe begehren. Es gibt kein anderes Mittel, die Menschheit aus der geistigen Nacht zum Licht zu führen, als ein in der Naturkraft bedingtes Geschehen, das die Menschen in einen Aufruhr bringt, dem keiner entfliehen kann. Sie müssen ihre Ohnmacht erkennen diesen Naturelementen gegenüber; es muß ihnen jegliche anderweitige Hilfe entzogen sein, so daß sie das Ende ihres leiblichen Lebens erkennen, dann erst ist geringe Hoffnung, daß sie des Herrn gedenken, Dem alle Macht zusteht und Der gebieten kann über Himmel und Erde. Die Geschöpfe Gottes haben sich von Ihm getrennt, und endlos lange Zeiten sind sie in dieser Trennung von Gott gewandelt, doch ein Moment größter Not und Gefahr kann diese Trennung überbrücken. Es kann die Seele zu Gott zurückkehren, und dann dankt sie ihrem Schöpfer noch das unsägliche Leid, das sie zum Erkennen gebracht hat. Doch dieser Moment, der ihren Willen zu Gott lenkt, kann nicht zwangsweise von Gott herbeigeführt werden trotz größter Liebe. Diese Liebe Gottes hat alles versucht, den Seelen Rettung zu bringen und ihnen den Weg nach oben zu weisen. Doch der Wille der Menschen war stark, und diesen Willen kann Gott nicht brechen, sondern nur so auf den Menschen einwirken, daß er selbst seinen Willen ändert und ihn Gott zuwendet. Es ist nun dieses Naturgeschehen der letzte Versuch, den menschlichen Willen in günstigster Weise zu beeinflussen. Aber es wird dieses Naturgeschehen auch so gewaltig sein, daß die Seinen große Kraft benötigen werden, um im Glauben stark zu bleiben, und es wird diese Kraft einem jeden zugehen, der seine Gedanken bittend zu Gott emporsendet, denn der Vater weiß um die Not Seiner Kinder und wird ihnen liebreich beistehen, so sie wankend zu werden drohen. Denn es soll Sein Reich auf Erden bestehenbleiben, und es wird große Arbeit geleistet werden müssen, um denen das göttliche Reich zu verkünden, die zu Gott fanden und Sein Wort begehren. Und dieser Zeit gedenket der Herr und bringt Sein Wort schon jetzt den Menschen näher.... es soll der Samen auf guten Boden fallen und reiche Frucht tragen auf dem Acker, den der Herr zuvor reinigen will von allem Unkraut....

Amen