• Înapoi

Furia elementelor naturii

Marea Măreție va deveni vizibilă într-un moment în care elementele naturii se vor dezlănțui și vor provoca daune de nedescris. Atunci va veni ceasul în care declinul spiritual al oamenilor va deveni vizibil, pentru că nimic nu le va mai aminti de Dumnezeu, nimic nu-i va mai putea îndemna la rugăciune, pentru că și-au pierdut credința într-un Dumnezeu și, astfel, nu-L mai cheamă în necazuri. Prin urmare, omenirea nu mai poate fi lăsată să rămână pe Pământ, pentru că nu-și amintește scopul real al vieții pământești și contribuie doar la distrugerea credinței câtorva oameni care nu sunt încă complet înstrăinați de Dumnezeu și, de asemenea, îi face să-l renege pe Dumnezeu. Dar dragostea lui Dumnezeu previne ca și aceștia să fie răniți și, prin urmare, pune capăt cu forța vieții celor care amenință să pună în pericol sufletele.

Și va fi o mare suferință când va începe furia elementelor. Va fi ca o furtună care amenință să distrugă totul; oamenii vor fi incapabili să îi reziste, pentru că sunt ca niște tulpini slabe, îndoite de furtună. Ei vor dori să fugă, dar nu vor putea scăpa de elemente, fără ajutorul lui Dumnezeu orice rezistență va fi prea slabă, însă o chemare din inimă la Dumnezeu va alunga puterea elementelor și cine se va încredința lui Dumnezeu în această strâmtorare va fi salvat. Dar Dumnezeu va fi atât de aproape de voi în această strâmtorare, El vă va atinge fiecare gând și vă va întinde mâna pentru ultima dată, astfel încât să vă apucați de ea și să vă lăsați salvați.

Cu toate acestea, El nu vă poate forța voința, trebuie să-L mărturisiți în mod voluntar și să doriți ajutorul Său. Nu există niciun alt mijloc de a conduce omenirea din noaptea spirituală spre lumină decât un eveniment condiționat de forța naturii și care provoacă oamenilor o tulburare de care nimeni nu poate scăpa. Ei trebuie să-și recunoască neputința față de aceste elemente ale naturii; trebuie să fie lipsiți de orice alt ajutor, astfel încât să recunoască sfârșitul vieții lor trupești; numai atunci există o mică speranță că își vor aduce aminte de Domnul, Căruia îi aparține toată Puterea și Care poate stăpâni peste Cer și Pământ.

Creaturile lui Dumnezeu s-au separat de El și, pentru o perioadă infinit de lungă, au mers în această separare de Dumnezeu, însă un moment de mare necaz și pericol poate construi un pod peste această separare. Sufletul se poate întoarce la Dumnezeu și atunci îi mulțumește Creatorului său pentru suferința de nedescris care l-a adus la recunoaștere. Dar acest moment, care le îndreaptă voința spre Dumnezeu, nu poate fi indus cu forța de Dumnezeu, în ciuda celei mai mari iubiri. Această Iubire a lui Dumnezeu a încercat totul pentru a salva sufletele și pentru a le arăta calea spre înalt.

Dar voința oamenilor este puternică, iar Dumnezeu nu poate încălca această voință, ci doar să influențeze omul în așa fel încât el însuși să-și schimbe voința și să o îndrepte spre Dumnezeu.

Acum, acest eveniment natural este ultima încercare de a influența voința umană în modul cel mai favorabil. Dar acest eveniment natural va fi, de asemenea, atât de puternic, încât ai Săi vor avea nevoie de o mare putere pentru a rămâne tari în credință, iar această putere va fi dată tuturor celor care își trimit gândurile către Dumnezeu în rugăciune, pentru că Tatăl știe despre necazul copiilor Săi și le va fi alături cu dragoste dacă aceștia amenință să se clatine. Căci Împărăția Sa va trebui să persiste pe Pământ și va trebui să se facă o mare muncă pentru a vesti împărăția divină celor care L-au găsit pe Dumnezeu și doresc Cuvântul Său. Iar Domnul își amintește de acest timp și aduce Cuvântul Său mai aproape de oameni încă de acum. Sămânța trebuie să cadă pe un pământ bun și să dea roade din belșug pe câmpul pe care Domnul vrea să-l curețe dinainte de toate buruienile.

Amin

자연의 원소의 분노.

자연의 원소가 격노하고 말할 수 없는 피해를 입힐 때에 권세 있는 위대함을 보게 될 것이다. 그러면 사람들의 영적 쇠퇴가 눈에 띄게 나타나는 때가 왔다. 왜냐하면 어떤 것도 그들이 하나님을 생각하게 할 수 있는 것이 없기 때문이다. 아무것도 그들을 기도하도록 움직일 수 없게 될 것이다. 왜냐하면 그들이 하나님을 믿는 그들의 믿음을 잃었기 때문이다. 그러므로 위험 가운데서 하나님을 부르지 않는다. 그러므로 인류를 더 이상 이 땅에 머물게 할 수 없다. 왜냐하면 그들이 이 땅의 삶의 실제 목적을 생각하지 않고, 아직 완전히 하나님으로부터 멀어지지 않은 소수의 사람들의 믿음을 파괴하고, 동시에 그들이 하나님을 배교하게 만드는 일에 도움을 주기 때문이다. 그러나 하나님의 사랑이 소수의 사람들이 해를 입는 않도록 보호한다. 그러므로 혼이 위태롭게 되도록 위협하는 사람들의 삶을 강제로 끝낸다.

원소가 격노하기 시작하면 큰 위험이 닥치게 될 것이다. 그일은 모든 것을 파괴하려고 위협을 하는 폭풍과 같을 것이다. 사람들은 폭풍에 저항할 수 없게 될 것이다. 왜냐하면 그들은 폭풍에 의해 부서진 약한 줄기와 같기 때문이다. 그들이 도망치길 원하지만, 그러나 원소로부터 벗어날 수 없게 될 것이다. 왜냐하면 하나님의 도움 없이는 어떤 저항을 하기에는 너무 약할 것이기 때문이다. 그러나 긴밀하게 하나님께 부르짖는 일이 원소의 권세를 묶게 될 것이다. 이런 위험 속에서 자신을 하나님께 의탁하는 사람은 구원을 받게 될 것이다. 그러나 하나님은 이런 곤경 가운데 너희에게 아주 가까이 다가 갈 것이다. 그는 모든 생각과 접촉을 하고, 마지막으로 너희에게 손을 내밀 것이다. 이로써 너희가 손을 붙잡아 너희를 구원하게 할 것이다.

그러나 그는 너희의 의지를 강요할 수 없다. 너희는 자발적으로 그에게 고백을 해야만 하고, 그의 도움을 갈망해야만 한다. 어떤 사람도 피할 수 없는 큰 소란을 일으키는 자연의 힘이 일으키는 사건 외에는 인간을 영적 밤에서 빛으로 인도할 수 있는 다른 수단이 없다. 그들은 이런 자연의 원소 앞에 그들의 무력함을 깨달아야만 한다. 그들이 다른 모든 도움을 받지 못하게 해야만 한다. 이로써 그들이 자신들의 육체의 삶의 끝을 깨달아야 한다. 그러면 비로소 그들이 모든 권세를 가진, 하늘과 땅에 명령을 할 수 있는 주님을 생각할 작은 희망이 있게 된다.

하나님의 피조물들은 하나님으로부터 분리되었다. 그들은 끝없이 오랫동안 하나님과 분리된 가운데 살아왔다. 가장 큰 곤경과 위험의 순간이 이런 분리를 해결할 수 있다. 혼은 하나님께 돌아갈 수 있다. 그러면 혼은 자신을 깨닫게 해준 말할 수 없는 고통에 대해 자신의 창조주에게 감사한다. 그러나 그들의 의지를 하나님께로 인도하는 순간이 가장 큰 사랑에도 불구하고 하나님에 의해 강제로 오게 할 수 없다. 이런 하나님의 사랑이 혼들을 구원해주기 위해, 그들에게 위로 향하는 길을 보여주기 위해 모든 것을 시도했다.

그러나 인간의 의지는 강했다. 하나님은 이런 의지를 꺾을 수 없고, 단지 사람 자신이 자신의 뜻을 바꾸고 하나님께 향하게 하는 방식으로 인간에게 영향을 미칠 수 있다.

이런 자연적인 사건은 이제 인간의 의지에 가장 유리한 방식으로 영향을 미치려는 마지막 시도이다. 그러나 이 자연적인 사건은 또한 너무나 강력해서 하나님께 속한 사람들이 믿음을 강하게 유지하기 위해 큰 힘을 필요하게 될 것이다. 자신의 생각을 간청하면서 하나님께 향하게 하는 모든 사람에게 힘이 주어질 것이다. 왜냐하면 하나님은 자신의 자녀들의 위험을 알고, 그들이 흔들릴 위험에 빠지면, 사랑이 충만하게 그들을 돕기 때문이고, 그의 나라가 이 땅에 계속 존재해야 하기 때문이다. 하나님을 찾았고, 하나님의 말씀을 갈망하는 사람들에게 하나님의 나라를 선포하기 위해 큰 일들이 행해져야만 하게 될 것이다. 주님은 이 때를 기억하고, 이미 사람들이 자신의 말씀에 가까이 다가가게 한다. 씨앗이 좋은 땅에 떨어져야 하고, 주님이 이 전에 모든 잡초를 제거하기를 원하는 밭이 풍성한 열매를 맺어야 한다.

아멘