• Înapoi

Furia elementelor naturii

Marea Măreție va deveni vizibilă într-un moment în care elementele naturii se vor dezlănțui și vor provoca daune de nedescris. Atunci va veni ceasul în care declinul spiritual al oamenilor va deveni vizibil, pentru că nimic nu le va mai aminti de Dumnezeu, nimic nu-i va mai putea îndemna la rugăciune, pentru că și-au pierdut credința într-un Dumnezeu și, astfel, nu-L mai cheamă în necazuri. Prin urmare, omenirea nu mai poate fi lăsată să rămână pe Pământ, pentru că nu-și amintește scopul real al vieții pământești și contribuie doar la distrugerea credinței câtorva oameni care nu sunt încă complet înstrăinați de Dumnezeu și, de asemenea, îi face să-l renege pe Dumnezeu. Dar dragostea lui Dumnezeu previne ca și aceștia să fie răniți și, prin urmare, pune capăt cu forța vieții celor care amenință să pună în pericol sufletele.

Și va fi o mare suferință când va începe furia elementelor. Va fi ca o furtună care amenință să distrugă totul; oamenii vor fi incapabili să îi reziste, pentru că sunt ca niște tulpini slabe, îndoite de furtună. Ei vor dori să fugă, dar nu vor putea scăpa de elemente, fără ajutorul lui Dumnezeu orice rezistență va fi prea slabă, însă o chemare din inimă la Dumnezeu va alunga puterea elementelor și cine se va încredința lui Dumnezeu în această strâmtorare va fi salvat. Dar Dumnezeu va fi atât de aproape de voi în această strâmtorare, El vă va atinge fiecare gând și vă va întinde mâna pentru ultima dată, astfel încât să vă apucați de ea și să vă lăsați salvați.

Cu toate acestea, El nu vă poate forța voința, trebuie să-L mărturisiți în mod voluntar și să doriți ajutorul Său. Nu există niciun alt mijloc de a conduce omenirea din noaptea spirituală spre lumină decât un eveniment condiționat de forța naturii și care provoacă oamenilor o tulburare de care nimeni nu poate scăpa. Ei trebuie să-și recunoască neputința față de aceste elemente ale naturii; trebuie să fie lipsiți de orice alt ajutor, astfel încât să recunoască sfârșitul vieții lor trupești; numai atunci există o mică speranță că își vor aduce aminte de Domnul, Căruia îi aparține toată Puterea și Care poate stăpâni peste Cer și Pământ.

Creaturile lui Dumnezeu s-au separat de El și, pentru o perioadă infinit de lungă, au mers în această separare de Dumnezeu, însă un moment de mare necaz și pericol poate construi un pod peste această separare. Sufletul se poate întoarce la Dumnezeu și atunci îi mulțumește Creatorului său pentru suferința de nedescris care l-a adus la recunoaștere. Dar acest moment, care le îndreaptă voința spre Dumnezeu, nu poate fi indus cu forța de Dumnezeu, în ciuda celei mai mari iubiri. Această Iubire a lui Dumnezeu a încercat totul pentru a salva sufletele și pentru a le arăta calea spre înalt.

Dar voința oamenilor este puternică, iar Dumnezeu nu poate încălca această voință, ci doar să influențeze omul în așa fel încât el însuși să-și schimbe voința și să o îndrepte spre Dumnezeu.

Acum, acest eveniment natural este ultima încercare de a influența voința umană în modul cel mai favorabil. Dar acest eveniment natural va fi, de asemenea, atât de puternic, încât ai Săi vor avea nevoie de o mare putere pentru a rămâne tari în credință, iar această putere va fi dată tuturor celor care își trimit gândurile către Dumnezeu în rugăciune, pentru că Tatăl știe despre necazul copiilor Săi și le va fi alături cu dragoste dacă aceștia amenință să se clatine. Căci Împărăția Sa va trebui să persiste pe Pământ și va trebui să se facă o mare muncă pentru a vesti împărăția divină celor care L-au găsit pe Dumnezeu și doresc Cuvântul Său. Iar Domnul își amintește de acest timp și aduce Cuvântul Său mai aproape de oameni încă de acum. Sămânța trebuie să cadă pe un pământ bun și să dea roade din belșug pe câmpul pe care Domnul vrea să-l curețe dinainte de toate buruienile.

Amin

Furie des éléments de la nature

La Grandeur de la Puissance deviendra visible au temps où feront rage les éléments de la nature et où ils causeront d’indicibles dommages. Alors sera venu le temps durant lequel se manifestera visiblement la décadence spirituelle des hommes, parce que rien ne pourra les conduire à Dieu, rien ne pourra les inciter à la prière, parce que leur foi dans un Dieu s’est perdue, et ils ne L'appellent pas dans leur misère. Donc l'humanité ne peut pas être laissée plus longtemps sur la Terre, parce qu’elle ne se rappelle pas du vrai but de la vie terrestre et contribue seulement à détruire la foi aux peu d'hommes qui ne sont pas encore entièrement loin d'un Dieu et à les rendre en même temps infidèles à Dieu. Mais l'Amour de Dieu empêche que ceux-ci subissent encore des dommages en terminant par la force la vie de ceux qui menacent d'endommager les âmes. Et il y aura une grande misère, lorsque commencera à faire rage les éléments. Il y aura comme une tempête qui menace de détruire tout ; les hommes ne pourront pas opposer quelque résistance parce qu'ils sont comme des tiges faibles qui sont pliées par la tempête. Ils voudront fuir, mais ils ne pourront pas fuir les éléments, sans l'Aide de dieu toute résistance sera trop faible, mais un appel intérieur à Dieu dominera la violence des éléments, et celui qui se confie à Dieu dans cette misère sera sauvé. Mais Dieu sera très proche dans cette misère, Il impressionnera chaque pensée et Il vous tendra pour la dernière fois la Main pour que vous la saisissiez et que vous vous laissiez sauver. Mais Il ne peut pas forcer votre volonté, vous devez Le reconnaître volontairement et désirer Son Aide. Il n'existe pas quelque autre moyen pour mener l'humanité hors de la nuit à la Lumière parce que c’est un événement dû à la force de la nature qui mettra les hommes dans un émoi auquel personne ne peut échapper. Les hommes doivent reconnaître leur impuissance vis-à-vis des éléments de la nature ; à eux il doit être soustrait toute autre aide, pour qu'ils reconnaissent la fin de leur vie corporelle, seulement alors il y aura un petit espoir qu’ils se rappellent du Seigneur, auquel appartient toute Puissance et lequel peut commander le Ciel et la Terre. Les créatures de Dieu se sont séparées de Lui, et un temps infini a été passé dans cette séparation de Dieu, mais un instant de plus grande misère et de danger peut combler l'abîme de cette séparation. L'âme peut revenir à Dieu, et alors elle remerciera Son Créateur pour l'indicible souffrance qui l’a porté à la reconnaissance. Mais cet instant qui guide sa volonté vers Dieu, ne peut pas être effectué par Dieu dans la contrainte malgré Son plus sublime Amour. Cet Amour de Dieu a tout essayé pour apporter le Salut aux âmes et pour leur indiquer la voie vers le haut. Mais la volonté des hommes était forte, et cette volonté Dieu ne peut pas la casser, mais seulement agir sur l'homme pour qu'eux-mêmes changent leur volonté et la tourne vers Dieu. Maintenant cet événement de la nature est la dernière tentative pour influencer la volonté humaine dans un sens favorable. Mais cet événement de la nature sera si puissant que les Siens auront besoin d’une grande force pour rester forts dans la foi, et cette force arrivera à chacun qui enverra en pensées une prière à Dieu, parce que le Père sait la misère de Ses fils et Il les assistera affectueusement s'ils menacent d'osciller. Parce que Son Règne doit rester sur la Terre, et un grand travail devra être fait pour annoncer le Règne divin à ceux qui ont trouvé Dieu et désiré Sa Parole. Le Seigneur pense à ce temps et porte déjà maintenant Sa Parole auprès des hommes, la graine doit tomber sur un bon terrain et porter du fruit en abondance sur le champ que le Seigneur veut d'abord purifier de tout chiendent.

Amen