Problema nemuririi.... conceptul de eternitate.... nu poate fi rezolvată de ființa umană, deoarece, pe de o parte, ea nu poate înțelege intelectual nimic din ceea ce transcende conceptele pământești, dar, pe de altă parte, nu i se poate da o explicație spirituală care să fie suficientă pentru a o înțelege. Doar intrarea în regiunile de lumină îi oferă ființei informații parțiale, dar chiar și atunci rămâne pentru ea o problemă care, ca și în cazul divinității eterne, nu poate fi niciodată rezolvată și înțeleasă în totalitate. Acest lucru trebuie presupus pentru a face ca cele ce urmează să fie ușor de înțeles: În momentele de suferință spirituală, oamenii se simt tentați să creadă că pot pune capăt vieții lor și, prin urmare, ființei lor după bunul plac, deoarece cred că există doar pentru o perioadă limitată de timp și, prin urmare, se consideră și ei îndreptățiți și împuterniciți să o scurteze. Pentru că pur și simplu le lipsește înțelegerea pentru caracterul nepieritor, pentru o perioadă de timp nelimitată, pentru eternitate..... Faptul că nu vor înceta niciodată să existe nu este un lucru pe care îl pot dovedi, dar gândul de a ști că viața se va sfârși o dată le este mult mai plăcut..... Iar ființa umană este cu siguranță uneori neliniștită de sfârșitul temporal, dar este mai dispusă să accepte acest gând decât cel al unei continuări a vieții după moarte, deoarece a recunoscut totul pe Pământ ca fiind limitat temporal și, prin urmare, nu vrea și nu poate crede niciodată în nemurirea eu-lui său. A încerca să explici conceptul de "etern" unei astfel de persoane ar fi pur și simplu imposibil..... Gândul că ceva care se află în cea mai strânsă legătură cu el nu ar trebui să înceteze niciodată să fie, îl împovărează și îi trezește un sentiment de responsabilitate, deoarece este de înțeles, că viața trebuie privită cu totul altfel de îndată ce trebuie să se țină cont de existența permanentă. (Întrerupere)
TraducătorO problema da imperecibilidade.... o conceito de eternidade.... não pode ser resolvido pelo ser humano, porque, por um lado, ele não consegue captar intelectualmente nada que vá além dos conceitos terrenos, mas, por outro lado, não lhe pode ser dada nenhuma explicação espiritual que seja suficiente para entendê-lo. Apenas a entrada em regiões de luz dá ao ser informação parcial, mas mesmo assim continua a ser um problema para ele que, como a Deidade eterna, nunca pode ser completamente resolvido e compreendido. Isto deve ser assumido a fim de tornar compreensível o seguinte: Em tempos de angústia espiritual, as pessoas sentem-se tentadas a acreditar que podem pôr um fim à sua vida e, portanto, ao seu ser à vontade, porque acreditam que só existem por um período limitado de tempo e, portanto, também se consideram intituladas e capacitadas a encurtá-lo. Pois simplesmente lhes falta o entendimento da imperecibilidade, por um período de tempo ilimitado, para a eternidade..... Que eles nunca deixarão de ser não é algo que eles possam provar, mas o pensamento de saber que a vida vai acabar uma vez é muito mais agradável para eles..... E o ser humano está certamente às vezes inquieto com o fim temporal, mas está mais disposto a aceitar esse pensamento do que a continuação da vida após a morte, porque reconheceu tudo na Terra como temporalmente limitado e, portanto, nunca quer e pode acreditar na imortalidade do seu ego. Tentar explicar o conceito de "eterno" a uma pessoa assim seria simplesmente impossível..... O pensamento de que algo que está em conexão mais próxima com ele nunca deve deixar de ser um fardo para ele e desperta nele um senso de responsabilidade, pois a vida é compreensivelmente vista de maneira bem diferente, tão logo a existência constante tenha de ser contada. (Interrupção)
Traducător