• Înapoi

Dragoste.... Ură....

Iată, copilul Meu, cu brațele deschise vin în întâmpinarea ta, care vrei să primești darurile Mele. Dorința inimii tale îți va face cunoscută iubirea Mea, iubirea Mea pentru tine se va exprima în dorința ta pentru Mine, și aceasta va fi starea ta și în lumea de dincolo, vei tânji mereu după Mine, iar iubirea Mea te va împlini mereu. Iată, am pus iubirea în inima ta, astfel încât într-o zi să te bucuri de beatitudine atunci când iubirea ta va fi împlinită. Dar am pus în tine și impulsul de opunere, pentru că nu poți atinge starea de beatitudine decât învingând acest impuls și, astfel, strădania ta pe Pământ ar trebui să aibă ca scop tocmai lupta împotriva urii, a sentimentului de răutate intensă, pentru că ura îți otrăvește sufletul într-un mod foarte distructiv.... ura distruge tot ceea ce construiește dragostea.... Cu sentimentul de ură în inima sa, omul nu poate atinge niciodată perfecțiunea, căci ura face parte din rău.... Ura este atât de distructivă și atât de deprimantă pentru suflet.... este cel mai mare rău.... este dușmanul oricărei bunătăți.... este un viciu care zdrobește tot ceea ce este bun și nobil.... este originea păcatului.... O inimă care cedează la ură este incapabilă de orice impuls nobil.... Nici o virtute nu poate fi practicată acolo unde domnește ura. Smerenia, blândețea, iertarea și mila.... acestea sunt concepte complet străine de inima dominată de ură, pentru persoana respectivă ce nu cunoaște niciodată iubirea, și totuși aceasta este necesară dacă vrea să trăiască într-un mod virtuos, bun și plăcut lui Dumnezeu. Ființa umană își va da seama în lumea de dincolo cât de cumplite sunt efectele urii.... cât de distorsionat este sufletul persoanei care a fost sub influența urii în viața pământească. Dacă oamenii ar lua în considerare faptul că puterea adversă capătă putere deplină asupra unui copil pământean care se află sub influența urii, că îi va fi din ce în ce mai greu să scape de această putere și influență, că îi va fi din ce în ce mai greu să regăsească drumul înapoi spre iubire și că o astfel de persoană nu poate fi salvată de nici o altă parte decât dacă se străduiește cu adevărat să se elibereze de puterea răului. Atâta timp cât nu se retrage de sub această influență prin voința fermă de a practica iubirea, este nespus de greu să devină liber. Este cu siguranță de înțeles că ființa umană este adesea aproape forțată la sentimente de ură atunci când privește și analizează lipsa de bunăvoință a altor oameni și observă nedreptatea și comportamentul lor aparent de succes, dar trebuie să își amintească întotdeauna că există un Dumnezeu în ceruri care va răsplăti orice nedreptate la timpul potrivit..... De asemenea, trebuie să pună în contrast acest lucru cu faptul că Iisus Hristos Însuși i-a iertat cu dragoste pe cei care au fost responsabili de moartea Sa și că sentimentul de răzbunare nu a avut niciodată control asupra Sa, ci doar a iertat cu dragoste, cu îngăduință și milă, comportamentul copiilor pământești. La urma urmei, iubirea ar trebui să învingă ura și, prin urmare, și copiii de pe Pământ trebuie să se străduiască să înăbușe sentimentul de ură, dacă acesta începe să se manifeste în ființa umană, și să îl răsplătească întotdeauna doar cu iubire, chiar dacă tentația este prea puternică de a simți cea mai aprigă ură față de asupritorii oamenilor. Cei mai mulți oameni greșesc pentru că se consideră extrem de superiori și cred că trebuie să-și exprime puterea în mod palpabil față de subordonații lor, dar acolo ființa umană nu trebuie să urască, ci să vrea să-l instruiască pe celălalt în toată dragostea. Ar trebui să se gândească mai întâi la propriul suflet, care ar trebui protejat de pericolul urii, lupta sa este uneori atât de nespus de dificilă, însă depășirea acestui atribut cel mai dăunător pentru suflet va duce la perfecțiune, căci atunci iubirea va fi triumfat asupra adversarului.... Ura ar fi făcută inofensivă și distrusă sub puterea iubirii, iar sufletul va fi recunoscător pentru un astfel de efort, pentru că a fost eliberat de un chin amar....

Amin

L’amore – L’odio

Vedi, figlia Mia, con Braccia aperte vi vengo incontro, a voi che volete essere ricevuti da Me. La nostalgia del vostro cuore vi annuncerà il Mio Amore, nel desiderio di Me si manifesterà il Mio Amore per voi, e questo sarà anche lo stato nell’aldilà, che desiderate ugualmente di Me, ed il Mio Amore vi si adempie continuamente. Vedete, vi ho messo l’amore nel cuore, affinché una volta possiate sguazzare nella Beatitudine, quando il vostro amore trova l’adempimento. Ma avete in voi anche l’istinto per il contrario, perché soltanto superando questo istinto, potete conquistare lo stato della beata felicità, e così il vostro tendere sulla Terra deve essere nel combattere l’odio, il sentimento del disamore, questo è della massima potenza, perché l’odio avvelena la vostra anima in un modo così distruttivo, l’odio distrugge tutto ciò che l’amore edifica. L’uomo con il sentimento dell’odio nel suo cuore, non può mai giungere alla perfezione, perché l’odio è ben la parte del maligno. L’odio porta distruzione ed opprime l’anima indicibilmente, è il peggiore dei mali, è il nemico di ogni buon sentimento, è un vizio che schiaccia tutto il bene e nobile, è l’origine del peccato. Ed un cuore che soccombe all’odio, è incapace di ogni moto. Dove regna l’odio non può essere esercitata nessuna virtù. L’umiltà, la mitezza, la dolcezza e la misericordia, sono dei concetti totalmente estranei per il cuore che viene dominato dall’odio, perché l’uomo non conosce per nulla l’amore, e questo è comunque necessario, se l’uomo vuole vivere in modo virtuoso, buono e compiacente a Dio. Quanto terribile è l’effetto dell’odio, l’uomo lo riconoscerà nell’aldilà, quanto deformata è l’anima di colui, che nella vita terrena stava sotto l’influenza dell’odio. Se soltanto voleste riflettere ancora voi uomini, che il potere opposto ottiene la totale potenza su un figlio terreno che si trova nell’odio, che diventa sempre più difficile per lui svincolarsi da questo potere e l’influenza, che diventa anche sempre più difficile per lui di ritrovare l’amore, e che ad un tale uomo non può venirgli nessuna salvezza dall’altra parte, se non si sforza seriamente, di liberare sé stesso dal potere del male. Finché non si sottrae a questa influenza mediante la salda volontà, di esercitarsi nell’amore, è indicibilmente difficile liberarsene. E’ ben comprensibile, che sovente venga proprio spinto nel sentimento dell’odio, se considera e segue il disamore degli altri uomini ed osserva l’ingiustizia ed il modo d’agire apparentemente di successo di questi, ma deve sempre pensare al fatto che esiste un Dio nel Cielo, il Quale ricompenserà ogni ingiustizia a suo tempo. Egli deve ammettere per contro, che Gesù Cristo in tutto l’Amore Stesso ha perdonato a coloro, che hanno causato la Sua morte e che mai e poi mai il sentimento della vendetta ha preso il sopravvento in Lui, ma Egli ha perdonato il comportamento dei figli terreni con Longanimità e Mitezza. L’amore deve vincere l’odio e perciò i figli sulla Terra devono sforzarsi a soffocare il sentimento dell’odio quando comincia a muoversi nell’uomo, e sempre soltanto ricompensare con amore, anche quando la tentazione è troppo forte per sentire l’odio più amaro contro gli oppressori degli uomini. La maggior parte degli uomini sbaglia, dato che considerano sé stessi di rango estremamente alto e credono, di manifestare il loro potere in modo ben percettibile verso i subordinati, ma quivi l’uomo non deve odiare, ma voler ammaestrare l’altro in tutto l’amore. Prima di tutto deve pensare alla sua propria anima, che deve essere protetta dal pericolo dell’odio, la sua lotta è a volte indicibilmente difficile, ma il superamento di queste caratteristiche più dannose per l’anima conduce al perfezionamento, perché allora l’amore ha vinto sull’avversario. L’odio è stato reso innocuo e doveva scomparire sotto la Forza dell’amore e l’anima sarà grata per un tale sforzo, perché è stata salvata dalla pena più amara.

Amen