• Înapoi

Oameni fără suferință.... Suferința este iubire....

Și întotdeauna veți auzi vocea Mea, voi care purtați în inima voastră dorința pentru aceasta. Iată, copilul Meu, mersul tău pe Pământ este într-adevăr o luptă continuă și trebuie să rămână așa până la sfârșitul vieții tale, pentru că și atunci puterea voinței va rămâne la fel de neștirbită, iar dacă ai găsi deja împlinirea completă a cererilor tale pe Pământ, ai slăbi în strădania ta de a ajunge la Mine, și acolo vei căuta și vei găsi mereu explicația pentru orele și zilele care vă împovărează mintea. Cu toate acestea, dragostea Mea este aproape de tine și te împiedică să suferi daune sufletești. Starea de veșnică mulțumire pe Pământ este extrem de periculoasă pentru suflet.... iar dragostea Mea vrea să te ferească de un astfel de pericol și să te educe la o activitate spirituală tot mai vie și să-ți sporească dorința pentru Mine, căci aceasta este adevărata forță motrice a activității spirituale asupra ei însăși.... Și Eu sunt mereu aproape de voi, dar adesea voi nu Mă recunoașteți și nu Mă căutați și nu ascultați în interior, acolo unde Eu Mă adresez vouă cu dragoste.... Doar perseverați și nu lăsați să vă slăbească dorința pentru Mine, atunci Eu voi intra complet în posesia voastră și într-o zi vă voi oferi cea mai fericită pace, când veți fi luptat victorioși în bătălia vieții. Și acum, lasă-Mă să vorbesc inimii tale astfel:

Bucuria nemărginită a vieții nu a fost niciodată acordată vreunui muritor.... Acest cuvânt des folosit descrie pe scurt starea de suferință de pe Pământ, iar oricine are multe bucurii de arătat în viața pământească nu este cu adevărat înzestrat cu dragoste de către Tatăl ceresc. El poate vorbi vreodată de adevărata iubire părintească doar dacă simte și el severitatea Tatălui sau dacă se dăruiește de bunăvoie Tatălui ceresc atât de mult încât Domnul l-a binecuvântat deja în viața pământească. Dar oricine se află în iubirea Tatălui va trebui să treacă prin focul iubirii sau prin suferință pentru a-și purifica firea..... Dacă inima lui este binevoitoare și activă în iubire, atunci suferința nu îl va deprima și el nu va face decât să privească și mai intim spre Tatăl ceresc în suferință și să devină iubire pură în viața pământească. Dar cel care este scutit de suferință este nespus de sărac pe Pământ, și aceasta din vina sa.... el nu a dăruit iubire semenilor săi și astfel nu o primește nici de la Tatăl. Deși viața pământească va fi mult mai confortabilă pentru el, în bucuria netulburată a vieții și în zile fără durere, starea sufletului său este tulbure și nespus de chinuitoare.... Înstrăinarea de inima Tatălui se va exprima în mod tangibil prin faptul că se va gândi și se va strădui numai la plăcerile pământești și se va strădui să le obțină cu adevărată lăcomie, căci prin firea sa lipsită de iubire se dă pe sine în puterea forțelor potrivnice, se întoarce tot mai mult spre ele și este atras de această putere în vârtejul lumii cu toate ispitele ei, cu tot farmecul și cu toată senzualitatea ei. Din acest motiv, nu invidiați niciodată pe acei oameni care par să se descurce bine în viața pământească.... viața lor este atât de neproductivă.... că nu adună nimic pentru veșnicie, nu fac nimic pentru sufletul lor.... ci totul pentru căderea și moartea lor spirituală. Și viața pământească este scurtă, dar viața în lumea de dincolo este infinit de lungă.... ei au renunțat la multe și au primit puțin pe Pământ și sunt mai săraci decât cei mai săraci oameni de pe Pământ care trec prin suferințe și zile triste. Cu cât sunteți mai activi în iubire pe Pământ, cu atât mai mult vă va apăsa și suferința.... propria suferință și cu atât mai mult suferința semenilor voștri, căci o inimă iubitoare simte și suferința celor dragi ei.... Dar toată suferința este la rândul ei iubire.... iubire intimă a Tatălui vostru din Ceruri, Care vrea astfel să vă facă vrednici de apropierea Sa și de paradisul ceresc.... Și dacă sunteți în suferință, să știți că sunteți și în iubirea Mea.... să știți că atunci nu trebuie decât să-l îmbrățișați pe Mântuitorul vostru tot mai intim în inima voastră, pentru ca toată suferința voastră să se transforme în binecuvântare....

Amin

Menschen ohne Leid.... Leid ist Liebe....

Und immer sollt ihr Meine Stimme vernehmen, die ihr im Herzen das Verlangen danach tragt. Siehe, Mein Kind, wohl ist dein Gang auf Erden ein ständiger Kampf und muß es bleiben bis an dein Lebensende, denn die Kraft des Willens bleibt dann gleichfalls ungeschwächt, und so du auf Erden schon restlose Erfüllung deiner Bitten fändest, würdest du nachlassen im Streben, zu Mir zu gelangen, und darin suche und finde du immer die Erklärung für Stunden und Tage, die dein Gemüt beschweren. Es ist Meine Liebe dennoch in deiner Nähe und verhütet, daß du Schaden leidest an deiner Seele. Der Zustand immer gleicher Zufriedenheit auf Erden ist äußerst gefahrdrohend für die Seele.... und Meine Liebe will solche Gefahr von dir abwenden und dich zu immer regerer Geistestätigkeit erziehen und dein Verlangen nach Mir erhöhen, denn dieses ist die echte Triebkraft zu geistiger Arbeit an sich selbst.... Und Ich bin euch immer nahe, ihr aber erkennet Mich oft nicht und suchet Mich und horchet nicht nach innen, wo Ich euch liebevoll anspreche.... Habet nur Ausdauer und lasset euer Verlangen nach Mir nicht schwächer werden, so nehme Ich ganz von euch Besitz und gebe euch den seligsten Frieden dereinst, wenn ihr den Kampf des Lebens siegreich ausgefochten habt. Und nun lasse Mich zu deinem Herzen also sprechen:

Des Lebens ungetrübte Freude ward keinem Sterblichen zuteil.... Dieses oft angewandte Wort besagt euch in Kürze den Leidenszustand auf Erden, und wer der Freuden im Erdenleben viele aufzuweisen hat, ist wahrlich nicht in Liebe vom himmlischen Vater bedacht. Er kann nur immer dann von wahrer Vaterliebe reden, wenn er auch die Strenge des Vaters zu fühlen bekommt.... oder aber selbst so willig sich dem himmlischen Vater hingibt, daß der Herr ihn gesegnet hat schon im Erdenleben. Doch wer in der Liebe des Vaters steht, wird zur Läuterung seines Wesens durch das Feuer der Liebe oder durch Leid gehen müssen.... Ist sein Herz liebewillig und liebetätig, dann wird ihn auch das Leid nicht niederdrücken und er im Leid nur noch inniger zum himmlischen Vater aufblicken und pur Liebe werden im Erdenleben. Doch wer von Leid verschont bleibt, ist unsagbar arm auf Erden, und das durch eigene Schuld.... Er gab dem Mitmenschen keine Liebe und empfängt somit auch vom Vater solche nicht. Ihm wird zwar das Erdenleben weit besser behagen in ungestörtem Lebensgenuß und kummerlosen Tagen, doch ist sein Seelenzustand getrübt und unsagbar qualvoll.... Die Entfremdung vom Vaterherzen wird sich fühlbar äußern, indem sein Sinnen und Trachten nur den irdischen Freuden gilt und er mit wahrer Gier nach solchen strebt, denn er gibt sich durch sein liebloses Wesen in die Macht der Gegenkräfte, wendet sich diesen immer mehr zu und wird von dieser Macht hineingezogen in den Strudel der Welt mit allen Verlockungen, allem Glanz und aller Sinnlichkeit. Darum beneidet nimmer die Menschen, denen es scheinbar gut geht im Erdenleben.... ihr Leben ist so unproduktiv.... nichts sammeln sie für die Ewigkeit, nichts tun sie für ihre Seele.... doch alles für ihren Untergang und geistigen Tod. Und das Erdenleben ist kurz, das Leben im Jenseits aber unendlich lang.... sie haben viel aufgegeben und wenig empfangen auf Erden und sind ärmer als die ärmsten Menschen auf Erden, die durch Leid und sorgenvolle Tage gehen. Je mehr ihr in Liebe tätig seid auf Erden, desto mehr wird euch auch das Leid drücken.... euer eigenes und noch mehr das Leid der Mitmenschen, denn ein liebendes Herz fühlt gleichsam auch die Leiden seiner Lieben.... Doch alles Leid ist wiederum Liebe.... innige Liebe eures Vaters im Himmel, Der euch dadurch würdig machen will Seiner Nähe und des himmlischen Paradieses.... Und so ihr im Leid stehet, so wisset, daß ihr auch in Meiner Liebe seid.... wisset, daß ihr dann nur immer inniger euren Heiland ins Herz schließen sollt, auf daß all euer Leid in Segen gewandelt werde....

Amen