• Terug

Hoe is de zondeval van de eerste mensen te begrijpen ?

Elke geestelijke vraag die u MIJ stelt beantwoord IK, maar u moet vooralsnog dit ene weten, dat het niet Mijn Wil is geweest om u een zo bijzonder zwaar aardse leven te laten doorstaan. De tijd die u in gebonden wil, d.w.z. onder de wet van het "moeten" heeft doorgebracht zou waarlijk voor MIJ voldoende geweest zijn, want die tijd was zo ontzettend lang, dat zij inderdaad voldoende geweest was dat u zich weer met MIJ had kunnen verenigen. Maar IK moest van u echter wel de laatste beproeving van uw wil verlangen, die u nu als ik-bewuste wezens, als mens, zou moeten afleggen.

U behoefde uzelf slechts vrijwillig weer aan MIJ te geven, dan had u daardoor de grote zonde van uw vroegere afval van MIJ opgeheven. U moest uw liefde tot MIJ bewijzen omdat u zich eens verweerde tegen Mijn Liefdestraling. Daarom waren de eerste mensen goed geschapen en zij waren MIJ in liefde toegewijd, want IK had hen in alles voorzien. IK gaf hun de aarde ten geschenke, IK maakte alles dienstbaar aan hen en zij zagen MIJ als hun GOD en Schepper. Zij waren omgeven door heerlijke werken van Mijn scheppingsmacht. Zij konden zich daarover verheugen en alles was alleen maar daarop gericht dat zij MIJ konden loven en dank zingen, en dat zij MIJ vurig konden liefhebben.

En zij hadden ook geen slechte gedachten vanuit zichzelf. Maar de vrije wil moest IK de eerste mensen evengoed schenken zoals IK gedaan had, toen zij als oergeesten van MIJ waren uitgegaan - zij waren dus zonder vrije wil niet denkbaar. En omdat zij zich eertijds afgewend hadden van MIJ en vrijwillig Mijn tegenstander in de diepte volgden, had deze evenzo het zelfde recht op de eerste mensen in te werken, omdat weer de wil beslissen moest of deze MIJ of hem wilde volgen.

En deze wilsproef, waaraan zij gemakkelijk hadden kunnen voldoen, hebben zij niet doorstaan. Daardoor werden weer alle boze neigingen gewekt die zij reeds in de tijd voor de belichaming als mens overwonnen hadden. Deze stamouders droegen nu hun aard op de erna komende geslachten over, en steeds moeilijker werd het voor dezen zich van de ketenen van de tegenstander te ontdoen. Hadden de eerste mensen echter die wilsproef doorstaan, wat niet te zwaar voor hen geweest was, dan was de eindeloos lange weg van voorheen voor MIJ voldoende geweest, en zij die na hen kwamen hadden MIJ evenzo vrijwillig weer hun liefde geschonken. Zij zouden dan alleen maar over de aarde gegaan zijn om van haar scheppingen te genieten en zij zouden op alle scheppingen alleen maar een goede invloed uitgeoefend hebben, zodat ook die zich als mens vlugger konden belichamen. En dat leven op aarde zou dan slechts een voorstadium geweest zijn tot het eeuwige leven. De macht van de tegenstander zou dan gebroken zijn geweest omdat de eerste mensen zich geheel bewust aan MIJ hadden overgegeven en de tegenstander volledig uitgeschakeld, die nu zijn macht niet meer had kunnen aanwenden en dan zichzelf ook spoedig aan Mijn Liefde had overgegeven.

Er werd dus alleen van de eerste mensen verlangd dat zij zich weer vrijwillig door Mijn licht zouden laten bestralen, en de oerzonde zou dan opgeheven worden, want alleen liefde kon deze zonde verzoenen. Doch nu werd deze zonde herhaald, en wat voorheen alleen op de in de schepping gekluisterde geestelijke wereld betrekking had, dat trof nu de gehele mensheid. Wat de eerste mensen gemakkelijk hadden kunnen bereiken als zij hun wil juist gericht hadden werd nu eindeloos zwaar, omdat alle satanische eigenschappen zich in de mens vastzetten, en om daartegen te strijden was grote kracht vereist die de wil van de mens niet meer opbracht. Bijgevolg werd nu het verlossingswerk van JEZUS CHRISTUS noodzakelijk. Van die Lichtgeest, Die zich vrijwillig daarvoor had aangeboden toen HIJ inzag dat de eerste mensen faalden. DIE Zich MIJ aanbood uit liefde te lijden en te sterven aan het kruis, om deze dubbele zonde te verzoenen.

Vanaf het allereerste begin wist IK al dat deze tweede zondeval plaats zou kunnen vinden, maar IK wilde niet dat de mensen zo'n pijnlijke weg moesten gaan. IK kon echter de wil van de mensen niet onvrij maken. En daar IK weet dat IK eenmaal alle wezens terug zal winnen omdat voor MIJ duizend jaren zijn als een dag - daar het gaat om het eeuwige leven in zaligheid, wat u ook eenmaal in zult zien, behoeft u ook geen bedenkingen te hebben. En als u eenmaal vrij zult zijn van deze kwellingen, bent u dan ook hoogst volmaakt geworden en u zult dan ook genieten kunnen van al die heerlijkheden die tegen al het leed van de tijd ervoor opwegen en niet met aardse begrippen gemeten kunnen worden.

Altijd moet u weten dat niet IK dat ontzaglijk leed, dat de mensen sinds de zondeval van de eerste mensen zichzelf hebben aangedaan, veroorzaakt heb. Dat IK waarlijk de eerste mensen elke mogelijkheid verschafte om hun de vrije wilsbeslissing gemakkelijk te maken. Dat IK hun alleen een licht gebod gaf dat zij konden vervullen, als in hen de liefde zo sterk was geweest dat alleen deze hen ertoe bracht zich geheel aan MIJ over te geven. Dat dan echter deze innige liefde alle erna komende mensen gegrepen had, en dezen daardoor ook Mijn tegenstander konden weerstaan in alle verzoekingen.

De tweede val heeft echter plaatsgevonden, en deze heeft alle erna komende mensen opnieuw belast – tot de goddelijke Verlosser JEZUS CHRISTUS op aarde neerdaalde om met Mijn tegenstander een openlijke strijd te leveren. Want deze misbruikte zijn macht doordat hij de mensen tot steeds grotere liefdeloosheid aanzette en hun wil steeds meer verzwakte, zodat zij zonder het werk van verlossing niet meer vrij konden komen, maar steeds dieper in de duisternis wegzonken.

En aan deze activiteiten heb IK Zelf een grens gesteld. IK zond Mijn "ZOON" naar de aarde om die mensen te redden die gered wilden worden. Want weer moet de vrije wil ertoe bereid zijn de genaden van het verlossingswerk aan te nemen, omdat ook het reddingswerk niet tegen de wil in van de mens volbracht kan worden. Oorspronkelijk zou de gang door de scheppingen van de aarde voldoende geweest zijn om de wilsproef als mens nu te kunnen afleggen, want iedere ziel was door de kwellingen in de "je moet" toestand reeds zo ver uitgerijpt dat zij gemakkelijk de verzoekingen kon weerstaan. Maar de val van de eerste mensen gaf de tegenstander weer macht over alle zielen, en die heeft hij ook uitgebuit op 'n verschrikkelijke manier.

Daarom was als eerste mens juist een oergeest gekozen die alle bekwaamheden bezat om de tegenstander te kunnen weerstaan, maar hij kon niet gedwongen worden tot zijn beslissing. Hij moest volkomen vrij blijven in zijn denken en handelen. En nu zorgde Mijn tegenstander er voor deze vrije wil naar hem toe te wenden, met dus de nieuwe val als gevolg, waardoor de zonde van de afval van MIJ van de geesten herhaald werd. Maar dit recht kon Mijn tegenstander niet geweigerd worden omdat de val van weleer in vrije wil gebeurde, en zij hem in de diepte gevolgd zijn.

U kunt dus niet zeggen dat IK die tweede val gewild heb om u nu weer in een toestand van de grootste kwellingen te verplaatsen, maar IK kon die val niet verhinderen omdat hij ook weer vanuit de vrije wil gebeurde, en deze vrije wil zich ook eenmaal weer naar MIJ toe zal keren, en u dus zeker eens een uitweg uit deze ellendige toestand vindt omdat Mijn Liefde u verlost heeft. Want deze Liefde heeft Zich in JEZUS CHRISTUS belichaamd om de tegenstander te bestrijden, en hem alle zielen te ontrukken die weer tot MIJ terug willen keren in hun Vaderhuis - in hun ware Vaderland dat zij eens vrijwillig verlieten. Mijn Liefde behoort u toe als voorheen, en alle leed zal ophouden zo gauw u vrij wilt zijn van hem die u nog geketend houdt. Zo gauw uw weer naar MIJ verlangt en MIJ zo het recht geeft dat IK u weer in bezit neem, opdat IK u eeuwig niet meer hoef op te geven.

Amen

Ce s-ar fi întâmplat dacă Adam nu ar fi eșuat?....

Eu răspund la orice întrebare spirituală pe care Mi-o puneți. Dar trebuie să știți mai întâi că nu a fost voința Mea să vă las să treceți printr-o viață pământească atât de extrem de dificilă, încât aș fi fost cu adevărat mulțumit de timpul pe care l-ați petrecut în voia legată.... în legea constrângerii.... pentru că acest timp a fost atât de îngrozitor de lung încât ar fi fost cu adevărat suficient ca voi să vă uniți din nou cu Mine.... dar a trebuit să cer testarea finală a voinței voastre, pe care acum, ca ființe conștiente de Mine.... ca ființă umană.... trebuia doar să vă predați din nou de bună voie Mie și astfel ați fi anulat marele păcat al fostei apostazii față de Mine.... Ar trebui să vă dovediți iubirea față de Mine, voi care v-ați împotrivit cândva iluminării iubirii.... Iată de ce primii oameni au fost bine creați, ei Mi-au fost devotați cu dragoste, căci Eu le-am oferit totul, le-am dat Pământul ca fiind al lor, le-am supus totul, M-au recunoscut ca Dumnezeul și Creatorul lor.... au fost înconjurați de lucrări glorioase ale puterii Mele creatoare.... se puteau bucura de ele.... totul a fost menit doar pentru ca ei să-Mi cânte laude și mulțumiri.... ca să-Mi arate iubirea fierbinte, și nici ei înșiși nu aveau vreun gând rău în ei.... Cu toate acestea, a trebuit să le dau liberul arbitru primilor oameni în același mod, deoarece ei au ieșit din Mine ca spirite primordiale care nu puteau fi gândite fără liberul arbitru. Și pentru că odată s-au îndepărtat de Mine și l-au urmat în mod voluntar pe adversarul Meu în abis, acesta din urmă a avut același drept de a influența primii oameni, deoarece voința trebuia să decidă din nou dacă vrea să Mă urmeze pe Mine sau pe el.... Iar acest test al voinței, care ar fi trebuit să fie ușor pentru ei, nu l-au trecut și, astfel, s-au trezit acum din nou și toate impulsurile rele, pe care le depășiseră deja în timpul dinaintea întrupării ca ființă umană.... Progenitorii au transmis acum natura lor generațiilor următoare și acestora le-a devenit din ce în ce mai greu să se elibereze de cătușele adversarului. Dar dacă primii oameni ar fi trecut testul voinței, care nu era prea dificil, aș fi fost mulțumit cu drumul nesfârșit de lung de dinainte.... Următorii oameni Mi-ar fi dăruit la fel de voluntar iubirea lor din nou, ei ar fi umblat apoi pe Pământ doar pentru a se bucura de creațiile lui.... ei ar fi exercitat doar o influență bună asupra tuturor creațiilor, astfel încât acestea să se poată întrupa și ele ca ființe umane. Iar viața pământească ar fi fost atunci doar o etapă preliminară la viața veșnică, puterea adversarului ar fi fost frântă, deoarece primele ființe umane s-ar fi predat conștient Mie și ar fi eliminat complet adversarul, care acum nu ar mai fi putut să-și folosească puterea și s-ar fi predat și el în curând iubirii Mele.... Astfel, nu se cerea primelor ființe umane decât să se lase de bunăvoie iluminate din nou de Mine, iar păcatul primordial ar fi fost anulat, căci numai iubirea putea ispăși acest păcat.... Dar acum păcatul s-a repetat.... și ceea ce înainte se extindea doar la lumea spirituală legată în creație, acum afecta întreaga umanitate.... Ceea ce primele ființe umane ar fi putut realiza cu ușurință dacă și-ar fi dirijat corect voința devenea acum nesfârșit de dificil, deoarece în oameni s-au înrădăcinat toate caracteristicile satanice, împotriva cărora lupta necesita o mare forță pe care voința ființei umane nu o mai putea aduna. Astfel a devenit necesară lucrarea răscumpărătoare a lui Iisus Hristos, Spiritul de Lumină, care s-a oferit voluntar atunci când a recunoscut că primele ființe umane au eșuat, care s-a oferit voluntar Mie, de bună voie.... din dragoste.... să sufere și să moară pe cruce pentru a ispăși acest păcat acum dublat. Am știut cu siguranță de la început că a avut loc această a doua cădere în păcat, dar nu am vrut ca oamenii să fie nevoiți să urmeze o cale atât de chinuitoare, dar nu puteam să fac voința oamenilor lipsită de libertate. Și din moment ce știu că într-o zi voi recăpăta toate ființele.... deoarece o mie de ani sunt ca o zi înaintea Mea.... deoarece este vorba de o viață veșnică în beatitudine.... pe care și voi o veți recunoaște într-o zi.... (1.7.1965), nu trebuie să aveți nicio îndoială că într-o zi veți fi eliberați de aceste chinuri, dar că, după ce veți fi devenit suprem de perfecți, vă veți putea bucura atunci și de acele glorii care întrec toate suferințele din trecut și care nu pot fi măsurate în termeni pământești. Trebuie să știți întotdeauna că nu Eu am provocat suferința de nedescris pe care oamenii și-au creat-o singuri de la căderea în păcat a primilor oameni, că am oferit cu adevărat primului cuplu uman (primelor ființe umane) toate posibilitățile de a face ca decizia liberă a voinței să fie ușoară pentru el/ea.... că i-am dat doar o poruncă ușoară pe care ar fi putut să o îndeplinească dacă dragostea era atât de puternică în el/ea încât doar aceasta i-a determinat să Mi se predea Mie.... dar că atunci această dragoste sinceră ar fi cuprins și pe toți oamenii care au urmat, pentru ca aceștia să poată astfel să reziste și ei adversarului Meu în toate ispitele. Dar astfel a avut loc a doua cădere și i-a împovărat din nou pe toți oamenii care au urmat, până când Răscumpărătorul divin Iisus Hristos a coborât pe Pământ pentru a duce o luptă deschisă împotriva adversarului Meu. Pentru că acesta a abuzat de puterea sa, împingându-i pe oameni într-o lipsă de iubire tot mai mare și slăbindu-le tot mai mult voința, astfel încât ei nu mai puteau deveni liberi fără lucrarea de Mântuire, ci se afundau tot mai mult în întuneric. Și Eu Însumi am pus o limită la această lucrare.... L-am trimis pe Fiul Meu pe Pământ pentru a-i salva pe oamenii care doreau să fie salvați. Căci, din nou, voința liberă trebuie să fie dispusă să accepte binecuvântările actului de Mântuire, deoarece actul de Mântuire nu poate fi realizat nici împotriva voinței ființei umane.... Parcurgerea creațiilor Pământului trebuia inițial să fie suficientă pentru a putea trece testul voinței ca ființă umană, deoarece fiecare suflet se maturizase deja atât de mult prin aceste chinuri în starea de constrângere încât putea rezista cu ușurință tentațiilor, însă căderea primilor oameni i-a dat din nou adversarului puterea asupra tuturor sufletelor, pe care a exploatat-o într-un mod înfricoșător. De aceea, tocmai un spirit primordial fusese ales ca primă ființă umană, care poseda toate capacitățile pentru a putea rezista adversarului, dar nu putea fi forțat în decizia sa, trebuia să rămână complet liber în gândire și acțiune, iar adversarul Meu a avut grijă acum să întoarcă acest liber arbitru spre el însuși, ceea ce a dus, prin urmare, la o nouă cădere, prin care s-a repetat păcatul apostaziei spiritelor față de Mine. Cu toate acestea, adversarului Meu nu i se putea refuza acest drept, deoarece căderea anterioară s-a petrecut în liberul arbitru și l-au urmat în abis.... Prin urmare, nu puteți spune că Eu am vrut căderea repetată pentru a vă plasa acum din nou în starea de cel mai mare chin, totuși nu am putut să o împiedic pentru că s-a întâmplat din nou și în liberul arbitru și prin acest liber arbitru vă veți întoarce din nou la Mine într-o zi, astfel că veți ieși cu siguranță din această stare jalnică într-o zi..., pentru că însăși iubirea Mea v-a răscumpărat întrupându-se în omul Iisus pentru a lua armele împotriva adversarului și pentru a smulge de la el toate sufletele care vor să se întoarcă din nou la Mine în casa Tatălui lor, în adevărata lor casă, pe care au părăsit-o cândva în mod voluntar. Căci iubirea Mea vă aparține ca și înainte și toate suferințele vor fi luat sfârșit de îndată ce veți dori să vă eliberați de cel care vă ține încă în robie, de îndată ce Mă veți dori din nou și Îmi veți da astfel dreptul să vă iau din nou în stăpânire pentru ca să nu vă mai las niciodată să vă părăsesc....

Amin