• Terug

Onterecht bezwaar dat we, door het noodlot bepaald, slecht moeten zijn

Wat u tot zegen strekt, doe Ik u toekomen. Wat u echter hindert in uw geestelijke ontwikkeling is niet mijn wil, maar de wil van hem die u van Mij wil scheiden. Desondanks laat Ik het toe om u mensen de wils- en geloofsvrijheid niet te ontnemen en om uzelf aan te zetten tot onderzoek van welke geest iets is uitgegaan. Alles kan u tot zegen strekken, want ook het slechte kan voor uw ontwikkeling van nut zijn in zoverre, dat u het leert inzien en verafschuwen en u dus kiest voor goed of kwaad, waartoe ook nodig is dat u van beide op de hoogte bent. Maar het kwade gaat niet van Mij uit, integendeel van de kracht die Mij tegenwerkt, die dus ook op de wil van de mens inwerkt om hem te winnen. De mens echter beslist zelf.

Waar mijn tegenstander bij een mens weerklank vindt, daar kan niet van mijn werken aan de mens gesproken worden, omdat de mens niet gedwongen wordt tot zijn keuze, zijn handelen en denken, maar omdat hij het vrijwillig doet en omdat hij ook het vermogen heeft goed en kwaad te onderscheiden. Daarom draagt hij ook de verantwoordelijkheid voor de richting van zijn wil en daarom schept hij zich ook zelf zijn lot in de eeuwigheid. En niemand zal kunnen zeggen dat Ik hem niet benaderd heb, want het leven van alle mensen heeft, door het lot bepaald, voldoende gelegenheden waarin hij een leidende en beschikkende Macht kan herkennen die zich aan hem openbaart. Slaat hij echter geen acht op zulke gelegenheden of laat hij zich er toe overhalen, zich negatief te ontwikkelen, dan misbruikt hij zijn vrije wil en gebruikt hem dus in de verkeerde richting. Hij begeeft zich zelf in de macht van mijn tegenstander, zonder door hem gedwongen te zijn.

Het bezwaar is dus niet terecht dat de mens, als hij zich onder ongunstige invloed bevindt, niet anders zou kunnen handelen dan slecht en dat deze slechte invloed hem onontkoombaar dwingt om slecht te zijn. Het lot neemt altijd een zodanige vorm aan dat de mogelijkheden om zich positief te ontwikkelen overheersen wanneer de wil goed is. De mens hoeft niet te mislukken als hij dat zelf niet wil, want steeds staat hem dit ene ter beschikking: Mij om hulp vragen, en die wordt hem altijd verleend. En elk leed, elke slag van het noodlot moet hem tot dit verzoek aansporen, dan is de mens nooit in gevaar weg te zinken, want Ik wacht er slechts op dat hij zijn gedachten op Mij richt om hem vast te kunnen pakken en hem vast te houden zodat hij niet zal vallen. Het gebed tot Mij is de afweer van dat wat hem schade wil berokkenen. Het gebed tot Mij geeft kracht en sterkt de mens in elke verzoeking. De mens staat tussen twee machten in en voor een van die twee moet hij kiezen. Begrijpelijkerwijs zullen beide op hem inwerken en trachten invloed uit te oefenen. Daarom laat Ik ook het werkzaam zijn van mijn tegenstander toe, maar laat de mens niet onbeschermd aan zijn macht over, veeleer probeer Ik hem door nood en andere slagen van het lot zover te brengen dat hij tot Mij roept, omdat Ik pas met mijn macht en liefde kan ingrijpen als zijn wil voor Mij heeft gekozen.

Hij moet in volledig vrije wil tot Mij komen en doet hij dat niet vanzelf, dan moet Ik hem ertoe brengen door hachelijke situaties van allerlei aard, die dan echter steeds kunnen dienen tot zijn zieleheil en daarom door Mij zijn toegelaten. Het kwade echter schept de mens zichzelf als hij diegene macht over zich laat verkrijgen die de liefde heeft veranderd in het tegendeel en die daarom steeds slecht en liefdeloos zal handelen en daaraan gemakkelijk te herkennen is. Maar Ik hinder hem niet, want ook zijn activiteiten hebben de wilsbeschikking als doel. Maar zalig zij die zich naar Mij toe laten drijven, die zijn intriges doorzien en hem willen ontvluchten. Dezen pak Ik vast en trek Ik naar Mij omhoog, want ze hebben hun wil goed gebruikt en dientengevolge de beproeving van hun aardse leven doorstaan.

Amen

Obiecția nejustificată de a fi rău din cauza sorții....

Ceea ce vă servește ca o binecuvântare vă las să aveți, dar ceea ce vă împiedică dezvoltarea spirituală nu este voia Mea, ci voia celui care vrea să vă despartă de Mine. Cu toate acestea, permit acest lucru pentru a nu-i priva pe oameni de libertatea de voință și de credință și, de asemenea, pentru a vă încuraja să vă examinați singuri care spirit a dat naștere la ceva. Totul poate fi o binecuvântare pentru voi, căci chiar și răul poate fi util pentru dezvoltarea voastră, în măsura în care învățați să îl recunoașteți și să îl detestați și, astfel, să vă decideți pentru bine sau rău, ceea ce presupune, de asemenea, cunoașterea ambelor. Totuși, răul nu provine de la Mine, ci de la puterea Mea potrivnică, care, prin urmare, influențează și ea voința ființei umane pentru a o cuceri. Dar ființa umană decide pentru ea însăși. În cazul în care adversarul Meu face apel, nu se poate vorbi despre lucrarea Mea asupra ființei umane, deoarece ființa umană nu este forțată în acțiunile și gândirea sa, ci o face în mod voluntar și pentru că are și capacitatea de a face diferența între bine și rău. Prin urmare, ea este de asemenea responsabilă pentru direcția voinței sale și, prin urmare, ea își creează propria soartă în eternitate. Și nimeni nu va putea spune că nu M-am apropiat de ea, pentru că viața tuturor oamenilor are suficiente ocazii fatale în care ei pot recunoaște o putere călăuzitoare și determinantă care li se dezvăluie. Dacă nu acordă atenție unor astfel de oportunități sau dacă se lasă determinat să se dezvolte în mod regresiv, atunci abuzează de liberul său arbitru și, astfel, îl folosește în direcția greșită. El se dă pe sine în puterea adversarului Meu fără să fi fost forțat de acesta.

Prin urmare, este nejustificată obiecția că ființa umană, fiind sub influența nefavorabilă, nu ar putea acționa altfel decât rău și că această influență nefavorabilă, fiind cauzată de soartă, îl obligă să fie rău.... Destinul se modelează întotdeauna în așa fel încât oportunitățile de dezvoltare ascendentă predomină dacă voința este bună.... Omul nu trebuie să eșueze dacă el însuși nu vrea.... Pentru că el are întotdeauna un singur lucru la dispoziție, să apeleze la Mine pentru ajutor, care îi va fi întotdeauna acordat. Și fiecare suferință, fiecare lovitură a sorții ar trebui să îl stimuleze să facă această cerere, atunci omul nu va fi niciodată în pericol de a se scufunda, căci Eu aștept doar ca gândurile sale să se întoarcă spre Mine pentru a putea să îl prind și să îl împiedic să cadă. Rugăciunea către Mine este o apărare împotriva celui care vrea să-i facă rău. Rugăciunea către Mine este dătătoare de putere și îl întărește pe om în orice ispită. Omul se află între două puteri și trebuie să aleagă una dintre ele. Este de înțeles că ambii îl vor influența și vor încerca să câștige influență. Din acest motiv, permit și activitatea adversarului Meu, dar nu las ființa umană fără apărare sub controlul său, ci încerc să o aduc prin adversitate și alte lovituri ale sorții până în punctul în care Mă cheamă, pentru că numai atunci pot interveni cu puterea și iubirea Mea, după ce voința sa s-a decis în favoarea Mea. El trebuie să vină la Mine în deplină libertate de voință, iar dacă nu o face de bunăvoie, trebuie să-l determin să o facă prin tot felul de adversități care, totuși, nu pot servi decât la salvarea sufletului său și, prin urmare, sunt permise de Mine. Dar răul este creat de însăși ființa umană, dacă permite celui care a transformat iubirea în opusul ei să obțină putere asupra sa și, prin urmare, va acționa întotdeauna rău și neiubitor și poate fi ușor de recunoscut prin aceasta. Dar Eu nu-l împiedic, pentru că activitatea lui are ca scop și hotărârea voinței sale.... Dar fericiți sunt cei care se lasă împinși spre Mine, care recunosc intriga lui și vor să scape de ea.... Îi prind pe aceștia și îi atrag la Mine, pentru că și-au folosit corect voința și au trecut testul vieții pământești....

Amin