• Terug

Het lot in de eeuwigheid in overeenstemming met de wil - Materie is verkeerde liefde

Waar de mens naar streeft, dat zal hem ten deel vallen, want alleen zijn wil bepaalt zijn lot in de eeuwigheid. Is uw streven gericht op het rijk Gods, dan zult u het ook in bezit nemen en medeheerser van alle werelden zijn. Maar stuurt u aan op de wereld, op vervulling van aardse wensen en begeerten, dan zal ook de wereld, dat wil zeggen het aardse bezit, u niet verlaten, ongeacht of u het hiernamaals bent binnengegaan, want uw wensen scheppen u ook de omgeving waarin uw ziel verblijft. Alleen zult u niet gelukkig zijn in het bezit van zulke goederen, want u zult de onwerkelijkheid ervan zeer spoedig inzien, dus geen vervulling van uw begeerten meer vinden, echter voortdurend verlangen en dit verlangen zal u kwellen en daarom zult u er naar moeten streven, al op aarde vrij van zulke begeerten te worden. U zult geestelijk goed moeten begeren als u eens zalig zult willen zijn.

Waar u naar streeft, zal uw deel zijn. En dus schept ieder mens zichzelf zijn lot en hij moet zich daarom van de grote verantwoordelijkheid bewust zijn, want het zijn eeuwigheden die voor hem liggen, eeuwigheden die hij in gelukzaligheid door kan brengen of in armzaligheid moet doormaken. Want er kunnen eeuwigheden voorbij gaan tot hij de aardse materie heeft overwonnen, terwijl in het geestelijke rijk de verzoekingen nog veel erger zijn, daar hij er weinig weerstand aan biedt, terwijl hij er op aarde heel gemakkelijk los van kan komen als hij maar ernstig wil.

Een ziel die heeft overwonnen en vrij het rijk hierna binnengaat, is onuitsprekelijk gelukkig, want er wacht haar veel heerlijk genot, waarvan u mensen op aarde, u geen voorstelling kunt maken. Ook zij zal begeren, maar voortdurend vervulling vinden, want wat zij begeert is geestelijk goed. Het is de uitstraling van de liefde van God die haar oneindig gelukkig maakt, die haar voortdurende verlangen is en die haar blijvend ten deel valt. En deze uitstraling van Gods liefde vergeestelijkt haar hele wezen. Het past zich steeds meer aan de eeuwige Liefde aan en voelt zich door Haar doorlopend aangetrokken, onophoudelijk begeert ze de nabijheid van God om met Hem in alle eeuwigheid verbonden te zijn en dus onuitsprekelijk gelukzalig te zijn. De mensen op aarde verlangen aardse vreugden, lichamelijk genot en ze streven steeds alleen maar naar materieel bezit. En dit alles vindt zijn einde met de dood van het lichaam. Niets kunnen ze meenemen in het geestelijke rijk, als ze geen geestelijke goederen hebben verzameld, die echter alleen door het achterstellen van aardse wensen te verkrijgen zijn.

En als ze zich nog voor de lichamelijke dood kunnen losmaken van de wereld, als zij nog tevoren de waardeloosheid ervan hebben ingezien en zich met gedachten aan het hiernamaals bezighouden, kunnen ze gelukkig geprezen worden. Want dan is de weg naar boven in het geestelijke rijk voor hen niet meer gesloten, hoewel onuitsprekelijk moeilijk te beklimmen. Dan echter streven ze niet meer aardse goederen na en ze hoeven niet meer de boosaardige verleidingen te vrezen door welke een ziel zwak wordt en onbekwaam om weerstand te bieden. Dan zullen ze zeer spoedig ondersteuning krijgen van de kant van de lichtwezens, die hen helpen door hun geestelijk goed uit te delen, ofschoon binnen bepaalde grenzen, tot de ziel zelf haar best doet meer te krijgen, tot ze haar opgave in het geestelijke rijk heeft ingezien en die probeert na te komen. Wat ze verlangt, valt haar ten deel. Alleen de wil is beslissend en opdat de wil juist kiest, worden de mensen van God uit voortdurend van Zijn wil op de hoogte gebracht, maar ze luisteren niet naar Hem, ze begeren meer de wereld en brengen hun zielen in groot gevaar.

Daarom ontfermt God zich over hen en Hij toont hen duidelijk welke waarde de aardse materie heeft, doordat Hij het toelaat dat ze voor de mens verloren gaat, doordat Hij steeds weer van hen afneemt wat ze bezitten en waar hun hart aan hangt, zonder zich bewust te zijn dat het een verkeerde liefde is die in hen sluimert. Hij neemt van hen af wat ze vrijwillig niet willen opgeven, om hen op aarde al te tonen dat ze kan worden overwonnen, om hen te helpen zich van het verlangen ernaar vrij te maken, zich met weinig tevreden te stellen en hun liefde op geestelijke goederen te richten die aanzienlijk waardevoller en onvergankelijk zijn.

Elk aards verlies dat de mens treft, is een hulpmiddel van God. Het is een zachte aanmaning zich ervan af te keren en een teken van de vergankelijkheid van al het aardse. En wie met open ogen om zich heen kijkt, kan Gods werkzaam zijn overal herkennen, die de mensen helpen wil, hun denken en streven geestelijk te richten opdat ze nog voor de lichamelijke dood de materie leren verachten en alleen geestelijk goed nastreven, opdat ze zich een lot scheppen in het hiernamaals dat gelukzaligheid betekent, opdat ze gelukkig worden omdat het hun wil is.

Amen

Destinul în veșnicie după voia Lui.... Materia iubirii false....

Tot ceea ce o persoană se străduiește să obțină va deveni al ei, căci numai voința sa îi va determina soarta în eternitate. Dacă vă străduiți pentru împărăția lui Dumnezeu, o veți ocupa și voi și veți fi co-guvernatori al tuturor lumilor.... dar dacă vă străduiți pentru lume, pentru satisfacerea dorințelor și poftelor pământești, atunci nici lumea, adică bunurile pământești, nu vă va părăsi, chiar dacă ați intrat în lumea de dincolo, pentru că dorințele voastre vă creează și ele mediul în care locuiește sufletul vostru. Cu toate acestea, nu veți fi fericiți în posesia acestor bunuri, deoarece veți recunoaște foarte curând irealitatea lor, astfel că nu veți mai găsi împlinirea dorințelor voastre, dar veți continua să le doriți, iar această dorință vă va chinui, și de aceea trebuie să vă străduiți să scăpați de astfel de dorințe pe Pământ încă de pe acum, trebuie să vă doriți bunuri spirituale dacă vreți să fiți fericiți într-o zi. Tot ceea ce vă străduiți să obțineți va fi partea voastră.... Astfel, fiecare om își creează propria soartă și, de aceea, ar trebui să fie conștient de marea sa responsabilitate, căci în fața sa se află eternități, eternități pe care le poate petrece în fericire sau pe care trebuie să le trăiască în mizerie. Căci pot trece veacuri întregi până când el nu va fi depășit materia pământească, deoarece în împărăția spirituală ispitele sunt chiar mult mai rele, deoarece el nu le opune decât o mică rezistență, în timp ce pe Pământ poate scăpa foarte ușor de ele, dacă își dorește cu adevărat. Un suflet care a învins și intră liber în împărăția de dincolo este nespus de fericit, căci îl așteaptă plăceri mult mai glorioase, pe care voi, oamenii de pe Pământ, nu vi le puteți imagina. Și el își va dori, dar va găsi întotdeauna împlinirea, pentru că ceea ce își dorește este binele spiritual, este emanația iubirii lui Dumnezeu care îl face infinit de fericit, care este dorința lui constantă și care îi este acordată în mod constant. Iar această emanație a iubirii lui Dumnezeu îi spiritualizează întreaga ființă, el se aliniază tot mai mult cu iubirea eternă și se simte atras în mod constant de ea, dorește în mod constant apropierea lui Dumnezeu pentru a se uni cu El pentru eternitate și a fi astfel nespus de fericit. Oamenii de pe Pământ își doresc bucurii pământești, plăceri fizice și se străduiesc doar pentru posesiuni materiale.... Și totul se termină odată cu moartea corpului.... Ei nu pot duce nimic în împărăția spirituală dacă nu au adunat bunuri spirituale care, totuși, pot fi obținute doar prin renunțarea la dorințele pământești. Iar dacă sunt încă în stare să se despartă de lume înainte de moartea trupească, dacă și-au recunoscut dinainte inutilitatea și se ocupă cu gânduri de dincolo, pot fi binecuvântați, pentru că atunci nu le mai este închisă calea spre înălțare în împărăția spirituală, chiar dacă este nespus de greu de urcat, dar atunci nu vor mai lupta pentru bunurile pământești și nu vor mai trebui să se teamă de ispitele rele care fac sufletul slab și incapabil de rezistență. Atunci vor găsi foarte curând sprijin din partea ființelor de lumină, care îi vor ajuta distribuindu-le bunuri spirituale, deși în anumite limite, până când sufletul va face un efort pentru a se mări, până când își va recunoaște sarcina în împărăția spirituală și se va strădui să o îndeplinească. Ceea ce cere îi va fi acordat.... Doar voința este decisivă și, pentru ca voința să decidă corect, oamenii sunt informați în mod constant de Dumnezeu despre voința Sa, dar ei nu Îl ascultă, continuă să dorească lumea și își pun sufletul în mare pericol. De aceea, Dumnezeu are milă de ei și, evident, le arată valoarea materiei pământești permițând ca aceasta să se piardă pentru oameni, luându-le în mod repetat ceea ce posedă și de care își atașează inima fără să fie conștienți că este o iubire greșită care doarme în ei.... El ia de la ei ceea ce ei nu vor să dea de bunăvoie pentru a le arăta deja pe Pământ că acest lucru poate fi depășit, pentru a-i ajuta să se elibereze de poftă și de a se mulțumi cu puțin și de a-și îndrepta dragostea spre bunurile spirituale, care sunt incomparabil mai valoroase și veșnice. Fiecare pierdere pământească care se întâmplă unei persoane este un ajutor de la Dumnezeu, este un avertisment blând pentru a se îndepărta de acel lucru și un semn al trecerii a tot ceea ce este pământesc.... Și oricine privește în jur cu ochii deschiși poate recunoaște pretutindeni activitatea lui Dumnezeu, Care vrea să ajute oamenii să-și orienteze gândurile și aspirațiile în sens spiritual, astfel încât să învețe să disprețuiască materia încă înainte de moartea trupului și să se străduiască doar pentru binele spiritual.... astfel încât să-și creeze o soartă în lumea de dincolo care înseamnă fericire.... pentru ca ei să fie binecuvântați pentru că aceasta este voința lor....

Amin