• Back

생명의 의지. 죽음에 대한 두려움.

인간의 혼의 성숙한 정도가 아직 아주 낮은 동안에는, 사람 안에 살려는 의지가 강하게 발달되어 있다. 이일은 또한 이해할 수 있는 일이다. 왜냐면 세상이 그를 포로로 잡고 있고, 그가 소원을 성취한 것으로 속이기 때문이다. 사람에게 계속되는 삶을 믿는 믿음이 없는 동안에는, 이 땅의 생명을 내어주는 일이 인간에게 극도로 어려운 일처럼 보인다. 왜냐면 믿음이 없는 사람은 이 땅의 삶 전체를 다르게 보게 하기 때문이다.

깊은 믿음을 가진 사람은 이 땅의 삶을 단지 실제적인 삶이 시작되는 나라에 들어가기 위해 반드시 거쳐야 하는 중간에 머무는 장소로, 학교로 생각한다. 이런 믿음이 그에게 이 땅의 삶의 모든 장애물과 어려움을 극복할 수 있는 힘을 줄 것이다. 반면에 믿지 않는 사람은 자주 이 땅의 삶의 모든 장애물과 어려움 앞에 주저앉고, 삶을 최종적으로 끝낼 수 있는 것으로 여기고 자신의 생명을 버린다.

깊은 믿음을 가진 사람은 요구를 받는다면, 쉽게 자신의 생명을 드릴 수 있다. 왜냐면 그의 초점이 육체의 죽은 후의 삶에 가 있기 때문이다. 그의 소원은 하나님과의 연합하는 일이다. 왜냐면 그가 하나님과의 연합이 비로소 진정한 생명임을 느끼기 때문이다.

사람이 이 땅과 이 땅의 재물에 주의를 기울이는 동안에는, 그의 위를 향한 추구는 방해를 받고, 온 감각으로 세상을 갈망한다. 언젠가 이 세상을 떠나야만 한다는 생각은 그가 견딜 수 없는 그를 압박하는 생각이다. 이를 통해 그의 영의 상태를 알 수 있다. 왜냐면 세상을 향한 사랑은 하나님과 이웃 사랑을 못하게 하고, 그러면 인간은 아직 아주 성숙하지 못한 영이다. 다시 말해 그의 혼은 아직 자신 안의 영과 하나가 되지 못했고, 그에게 깨달음이 없고, 이 땅의 삶보다 더 나은 삶을 전혀 알지 못한다.

그러면 죽음에 대한 모든 생각은 그에게 끔찍한 생각이다. 그는 즐기기 위해 살기를 원하고, 세상의 재물을 갈망하고, 영적인 재물에 주의를 기울이지 않는다. 이런 상태는 아무리 책망해도 충만하게 책망할 수 없는 영적으로 저조한 상태이고, 사람은 이제 세상적으로 또한 영적으로 생명을 잃을 가장 큰 위험에 처한다.

왜냐면 그가 하나님과의 연결을 이루기 위해 이 땅의 삶을 활용하지 않는다면, 그는 이 땅의 삶을 헛되이 산 것이다. 그러므로 그는 영적인 죽음과 같은 의미를 가진, 물질을 향한 가장 깊은 사랑에 빠지지 않기 위해 자신의 이 땅의 삶을 더 빠르게 포기해야만 한다. 왜냐면 이 땅의 삶은 영의 나라에 들어갈 수 있기 위해 혼이 더 높은 성장하고, 물질을 극복하도록 인간에게 주어진 은혜이기 때문이다. 그러나 이 땅에서 인간의 실제 과제를 무시하다면, 그는 스스로 자신을 물질에 묶고, 이제 그의 이 땅의 삶을 끝냄으로써 강제적으로 물질을 벗어나게 해야만 한다.

육체의 죽음에 대한 생각이 사람에게 참을 수 없는 동안에는 그는 자신의 이 땅의 실제 과제에 주의를 기울이지 않는다. 삶을 향한 의지가 그에게 아주 강해서, 생명이 자신의 손에 달려 있다고 믿는 가운데, 그러나 그러면서도 조기에 생명을 잃게 되어야만 할까 봐 두려움을 느끼는 가운데, 그는 생명을 보호하기 위해, 생명을 연장하기 위해, 모든 일을 행한다. 저세상의 나라를 보면서, 혼이 계속 산다는 믿으면서 비로소 죽음은 공포를 잃기 시작한다. 왜냐면 그러면 인간은 자신의 이 땅의 삶이 영원히 지속되는 실제적인 삶의 예비 단계에 불과하다는 것을 깨닫기 때문이다._>아멘

(책 33은 2576번의 계시로 끝난다.

책 34에는 2733-2746의 계시가 포함되어 있다.

책 35/36에는 2747-2776의 계시가 포함되어 있다.

책 37은 2777 번 계시로 시작이 된다.

나열되지 않은 계시는 베르타 듀데의 원고에도 누락되어 있다. )

Voința de a trăi.... Frica de moarte....

Voința de a trăi este puternic dezvoltată în ființa umană atâta timp cât maturitatea sa sufletească este încă foarte scăzută; și acest lucru este de înțeles și pentru că lumea îl ține încă captiv și se preface că îi îndeplinește dorințele. Renunțarea la viața pământească pare extrem de dificilă pentru ființa umană atât timp cât îi lipsește credința în supraviețuire, deoarece aceasta din urmă o face să privească altfel întreaga viață pământească. O persoană profund devotată privește viața pământească doar ca pe o stație intermediară, ca pe o școală prin care trebuie să treacă pentru a fi admisă în împărăția unde începe viața reală. Iar această credință îi va da, de asemenea, puterea de a depăși toate obstacolele și dificultățile vieții pământești, în timp ce necredinciosul se prăbușește adesea din cauza lor și își aruncă viața la gunoi, presupunând că, în cele din urmă, o poate termina singur. Oricine are o credință profundă va renunța cu ușurință la viața sa dacă i se cere acest lucru, deoarece atenția sa este concentrată asupra vieții de după moartea trupului și dorința sa este îndreptată spre unirea cu Dumnezeu, deoarece simte că aceasta este singura viață adevărată. Atâta timp cât ființa umană acordă atenție pământului și bunurilor sale, strădania sa spre înalt este inhibată, ea dorește lumea cu toate simțurile sale și gândul că va trebui să părăsească odată această lume este insuportabil și opresiv pentru ea. Și de aici se poate trage concluzia stării sale spirituale, căci iubirea pentru lume îndepărtează de iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele, și atunci ființa umană este încă foarte imatură în spirit, adică sufletul său nu a găsit încă unitatea cu spiritul din sine, nu este în cunoaștere și nu știe să se opună mai bine vieții pământești. Și atunci orice gând de moarte îi este înfricoșător, vrea să trăiască pentru a se bucura, dorește bunurile lumii și desconsideră bunurile spirituale. Și aceasta este o josnicie spirituală care nu poate fi mustrată îndeajuns, în fond, ființa umană se află în cel mai mare pericol de a-și pierde viața pământească, dar și cea spirituală. Căci dacă nu folosește viața pământească pentru a găsi contactul cu Dumnezeu, o trăiește în zadar și, de aceea, trebuie mai degrabă să renunțe la viața pământească pentru a nu se afunda în cea mai profundă iubire pentru materie, ceea ce echivalează cu moartea spirituală. Căci viața pământească este un har, ea este dată ființei umane pentru dezvoltarea superioară a sufletului și pentru a depăși materia pentru a putea intra în împărăția spirituală.... Dar dacă nu se ia în considerare sarcina reală a ființei umane pe Pământ, ea se înlănțuie de materie și trebuie să fie smulsă cu forța din ea prin încheierea vieții sale pământești. Atâta timp cât gândul morții trupești este insuportabil pentru ființa umană, ea nu acordă atenție sarcinii sale reale pe Pământ. Dorința de a trăi este atât de puternică în el, încât face totul pentru a proteja viața, pentru a o prelungi, cu convingerea că o are în mâinile sale și, din nou, cu sentimentul de teamă că va trebui să o piardă prematur. Numai în ceea ce privește împărăția de dincolo, în credința în supraviețuirea sufletului, moartea începe să-și piardă teroarea, căci atunci ființa umană recunoaște că viața sa pe Pământ este doar o etapă preliminară pentru viața reală, care durează pentru totdeauna...........

Amin

6616 -----

Frica de moarte.... -------------------

Moartea este doar o trecere spre viața care durează veșnic. Voi toți oamenii nu ar trebui să vă temeți de moarte dacă viața voastră pe Pământ ar corespunde voinței Mele.... dacă ați fi trăit această viață pământească în ordine divină, pentru că atunci nu v-ar fi cuprins nici o teroare în fața morții, pentru că sufletul vostru s-ar bucura doar de faptul că a putut scăpa din trup pentru a intra în casa sa, unde trupul pământesc este complet de prisos, dar totuși nu se poate vorbi de nici o pieire, în schimb, sufletul este așteptat de o viață liberă, plină de lumină și putere. Iisus Hristos a înviat din mormânt a treia zi.... El v-a arătat că nu există nici o pieire după moartea trupului, v-a adus dovada că un mod de viață corect nu are ca rezultat decât transformarea trupului pământesc într-un trup spiritual, că ființa umană rămâne, doar învelișul său a suferit o transformare care, totuși, este inevitabil necesară pentru a rămâne în împărăția spirituală.... Și voi toți ați putea realiza această transformare, iar moartea și-ar fi pierdut cu adevărat din boldul ei. Dar pentru că voi, oamenii, nu credeți în viața de după moarte, nu vă pregătiți nici pentru șederea în împărăția spirituală și pentru că, prin urmare, sufletul vostru nu are nici un fel de perspectivă de a îmbrăca o haină spirituală plină de lumină și de strălucire după moartea trupului, vă temeți de moarte, și pe bună dreptate, pentru că nu puteți pieri, dar greutățile pământești se pot agăța de voi, iar trezirea după moartea trupului nu va fi una veselă.... Dar vă veți trezi, indiferent cât de imperfect este format sufletul vostru.... Va ști că nu a pierit și nu poate pieri.... Iar voi, oamenii, care vă temeți de moarte, vă temeți inconștient de această soartă. Dar ar trebui să vă amintiți de Cel care a biruit moartea.... Iisus Hristos vrea să vă învie, vrea să vă dea o viață veșnică și indestructibilă, pe care nu o veți pierde niciodată. Acceptați darul harului Său, amintiți-vă de El în ceasurile de neliniște și încredințați-i sufletul vostru, și cereți-i să nu-l lase să cadă pradă morții, ca să aibă milă de el și să-l ajute să trăiască.... Și cu adevărat nu-i veți fi făcut această cerere în zadar.... Iar frica voastră va dispărea și va face loc unei odihne fericite, o odihnă pe care numai Iisus Hristos o poate da. Credința vie în Iisus Hristos alungă orice spaimă a morții, căci omul știe că va învia din morți la viață, așa cum Iisus a înviat din morți a treia zi. Dar oricine nu are această credință în El se teme de moarte, sau crede că a murit, că s-a întors în neant, din care își închipuie că a ieșit.... Și va fi o trezire brutală pentru acesta, precum și pentru toți cei care au trăit pe Pământ fără Hristos.... Și va trece mult timp până când se vor convinge că nu au murit, ci că nu vor ieși din starea lor de moarte decât dacă Îl vor chema pe Cel pe care nu au vrut să-L recunoască pe Pământ, dar care este singurul care le poate da viață din nou.... Moartea trebuia să fie doar trecerea la o viață nouă, nepieritoare.... Ea nu trebuia să-i îngrijoreze deloc pe oameni, pentru că Iisus Hristos a biruit-o, pentru că El a înfăptuit actul mântuirii pentru a-i elibera pe oameni de o stare pe care adversarul Său o adusese în lume.... Dar lucrarea de răscumpărare și învierea lui Iisus nu este apreciată cum se cuvine de oameni.... Mulți știu despre ea și totuși nu cred, și de aceea nu pot beneficia de efectele lucrării de răscumpărare și nici de înviere.... Dar credința vie le dă oamenilor o încredere fermă și, prin urmare, îndepărtează orice teamă de moarte.... Iar aceștia vor adormi fericiți în Domnul și se vor trezi cu bucurie împreună cu El în împărăția luminii și a fericirii.... Căci pentru aceștia nu mai există în veci moarte, pentru ei există doar viață veșnică....

Amin

6637 -----

Frica de moarte.... Privind înainte în împărăția spirituală.... ---------------------------------------------------------------

Moartea spirituală este mult mai cumplită decât moartea pământească. Și de moartea spirituală se tem inconștient oamenii care se tem de moartea lor fizică, pentru că se tem de ceea ce se va întâmpla cu ei după moartea lor fizică.... o teamă care poate afecta chiar persoana care nu crede în supraviețuirea după moarte.... Sufletul este cel care simte că se află într-o stare mizerabilă și care transferă această conștientizare sub formă de teamă către trup, care, prin urmare, se opune morții atât timp cât îi este posibil să o facă. Teama de moarte este o recunoaștere involuntară a imaturității mentale, deoarece omului îi lipsește orice cunoaștere și, prin urmare, și încrederea în mila lui Dumnezeu, speranța unui ajutor care i s-ar acorda totuși în orice moment dacă ar cere ajutor. El se află într-o noapte completă și se teme inconștient de o noapte și mai adâncă, spre care se îndreaptă. Un suflet matur își așteaptă ultimul ceas în deplină pace, tânjește după eliberarea din învelișul său trupesc, se predă Celui în care crede și se încredințează Lui și harului Său. Și, adesea, acestor suflete li se va permite să arunce o privire în împărăția care le așteaptă înainte de a muri și să deschidă ochii radianți de fericire pentru ca apoi să îi închidă pentru totdeauna și să fugă din trupul lor în împărăția pe care au văzut-o. Frica de moarte este un semn clar al stării sufletului, iar astfel de suflete au nevoie de mult ajutor din partea semenilor, pentru a se trezi totuși în ultima clipă și a se îndrepta spre Cel care vrea și poate să-i ajute.... O rugăciune tăcută și sinceră către Iisus Hristos poate fi înălțată de oricine care asistă la lupta unui suflet cu moartea și cu frica, dacă vrea să ajute acest suflet să-și găsească pacea interioară.... Pentru că acel suflet va simți acest ajutor și va apuca ultima linie de salvare, și va fi purtat de dragostea semenilor săi atunci când va părăsi trupul.... la Iisus Hristos, care nu-și închide urechea la o rugăciune sinceră de ajutor. Din acest motiv, oamenii ar trebui să aibă o grijă deosebită față de cei care se tem de moarte și care mărturisesc astfel că sunt încă departe de lumină, de cunoașterea corectă și, prin urmare, și de Dumnezeu.... Teama lor de moarte dovedește că au nevoie de ajutor, altfel ar fi plini de o pace fericită atunci când simt că se apropie ora plecării lor de pe acest Pământ. Și este o lucrare de cea mai mare milă și iubire să acordați ajutor unui suflet neliniștit, care acum nu poate consta decât în a-L chema pe Însuși Mântuitorul Iisus Hristos pentru ca El să aibă milă de acel suflet. Această rugăminte plină de iubire va fi ascultată și poate fi salvarea sufletului pentru ca acesta să fie protejat de noaptea întunecată....

Amin

6625 ----

Amintiți-vă de timpul de după moarte.... -----------------------------------------

Într-o zi, cu toții va trebui să vă lepădați de trupul pământesc, iar sufletul vostru va primi o altă locuință.... Nici unul dintre voi nu va scăpa de soarta lui, fiecare va trebui cu siguranță să se aștepte la sfârșitul său trupesc. Astfel știți că existența voastră pe Pământ este limitată și că nimeni nu se poate apăra de moartea trupească atunci când îi vine ceasul.... Și totuși, în ciuda acestei certitudini, trăiți o viață pe acest Pământ ca și cum nu s-ar termina niciodată. Planificați și creați doar pentru vremuri ulterioare, fără să știți dacă veți trăi pentru a vedea aceste vremuri. Nu vă gândiți la aceasta, ci la ceea ce este sigur pentru voi; creați și lucrați doar pentru scurta viață pe Pământ, care nu are durată. Dar voi înșivă nu veți pieri, sufletul vostru va rămâne în viață chiar și după moartea trupului, iar sufletul vostru este sinele vostru real.... Deci, de fapt, nu există moarte pentru voi, ci doar o schimbare a locului unde vă aflați..... Dacă vă gândiți foarte serios la acest lucru, atunci veți acționa cu înțelepciune dacă vă asigurați că tocmai această locuință vă va face fericiți după aceea. Apoi vă veți extinde grija asupra timpului în care nu veți mai trăi pe acest Pământ, asupra continuării vieții în împărăția de dincolo, dar care acum este în concordanță cu schimbarea voastră pământească. Ați fi cu toții mai ambițioși dacă ați crede în acest lucru. Cu cât vă faceți mai multe griji cu privire la conservarea trupului vostru, cu atât mai puțin credeți că veți continua să trăiți. Și nu vi se poate da nici o dovadă în acest sens, pentru că schimbarea voastră pământească nu trebuie să fie determinată de frică, dar pe care orice certitudine a continuării vieții după moarte ar declanșa-o în voi, care nu vă străduiți voluntar să vă ridicați. Cei care se străduiesc în mod voluntar au cu siguranță certitudinea în ei înșiși, ei cred, dar tocmai pentru că se străduiesc în sus. Efortul născut din frică nu duce la perfecțiune. De aceea, vouă, oamenilor, nu vi se poate dovedi că există viață după moarte. Dar oricine se gândește serios la asta și vrea să facă ceea ce este corect poate trezi în sine credința în ea. Prin urmare, oamenii vor fi din ce în ce mai conștienți de efemeritatea a ceea ce prețuiesc prea mult. Oamenii vor fi smulși din mijlocul vieții, iar fiecare ar putea învăța din asta să privească și el viața ca pe un dar care îi poate fi luat din nou în fiecare zi.... Și nu trebuia decât să urmărească gândurile care l-au cuprins cu ocazia morții subite a unui semen. Trebuia doar să-l urmeze cu gândul pe cel plecat în infinit.... Trebuia doar să se ocupe mai des cu acest gând, că el nu a pierit, ci doar și-a schimbat domiciliul.... Și, cu adevărat, mâini s-ar fi întins spre el din împărăția spirituală, dorind să-l tragă. Dar chiar dacă ființa umană nu are certitudinea continuării vieții, ea trebuie să ia în considerare această posibilitate și, din când în când, să lase ca această posibilitate să se ivească în fața ochilor săi cu ocazia morții semenilor și să se întrebe care ar fi soarta sa dacă ar fi chemat brusc. Atâta timp cât omul nu poate dovedi.... ceea ce nu va fi niciodată posibil.... că nu există viață după moarte, el ar trebui să-și ia întotdeauna măsuri de precauție. Și nu va regreta niciodată dacă pe Pământ nu se gândește doar la trupul său, ci și la sufletul său, dacă adună pe Pământ o mică bogăție spirituală care apoi îl ajută să se înalțe în împărăția spirituală. Atunci sufletul va culege ceea ce a semănat omul pe Pământ, și binecuvântat este sufletul care a făcut provizii pe Pământ pentru veșnicie.....

Amin