• Back

은혜의 수단. 기도와 사랑행함.

내면의 평화는 하나님이 그 안에 계신다는 증거가 될 것이다. 그러나 은혜를 제공받았을 때, 이 은혜를 원하지도 않고, 받지도 않은 사람들의 위를 향한 길은 아주 어렵게 될 것이다. 이로써 그들은 절대로 이 길을 갈 수 없게 될 것이다. 왜냐면 그들의 힘이 너무 부족하고, 비록 은혜가 그들에게 제공될지라도, 하나님께 어떤 힘도 요구하지 않기 때문이다. 그들은 어떤 은혜의 수단도 사용하지 않는다. 그들의 혼은 높은 곳으로 올라가기에는 연약하고, 능력이 없다. 그럴지라도 하나님은 또한 사람들에게 자신의 말씀을 주면서, 이런 말씀을 통해 그들의 혼을 기억하도록 알려주면서, 은혜의 태양이 그들에게 비추게 한다. 하나님은 그들이 알게 되고, 경고를 받지 못하고 이 땅의 삶을 살기를 원하지 않는다. 그러므로 또한 의식하지 못하게 사람에게 하나님의 은혜가 주어지고, 사람이 단지 붙잡기만 하면 된다.

다시한번, 하나님의 손을 잡는 일은, 그에게 그토록 사랑스럽게 제공되는 하나님의 은혜를 받아들이는 일은 인간의 자유의지이다. 일단 의지가 이런 은혜를 얻게되면, 그의 이 땅의 삶 동안에 자신을 구원하기 위해, 항상 또 다시 이런 은혜를 구하고, 이로써 받게 될 것이다. 그렇게 함으로써 이 땅의 삶 동안 자신을 구속할 힘을 얻게 된다. 그러므로 그의 혼에 구원을 가져다주는 모든 것을 성취하기 위해 단지 그의 의지만이 필요하다. 그의 의지가 하나님을 구해야만 한다. 그의 의지가 하나님께 복종해야만 하고, 그의 의지가 의식적으로 하나님을 추구해야만 하고, 이를 위해 하나님께 힘을 구해야만 한다. 그러면 그는 자신의 영원한 아버지와 연결을 이루고, 하나님을 향해 가기를 원하다. 이런 의지가 그의 구원이다.

하나님은 항상 어디에서나 그에게 다가 간다. 그는 사람에게 그가 성취할 수 있는 것보다 더 많은 것을 요구하지 않는다. 그는 사람에게 그의 성장을 가능하게 해주는 모든 도움의 수단을 제공하고, 존재에게 단지 이런 도움의 수단을 거부하는 자세를 취하지 않고, 위를 향해 올라가는 일을 보장하는 은혜를 감사하게 받아드리기를 요구한다. 그러나 하나님은 사람의 의지에 강요를 하지 않는다. 그러므로 하나님의 은혜는 그의 뜻이 없이는 그에게 주어질 수 없다. 왜냐면 그렇지 않다면, 혼은 위로 향하도록 떠밀리게 될 것이기 때문이다. 다시 말해 완전한 자유의지로 위로 향하려는 갈망을 갖지 않고, 강제로 위로 향하는 길을 가게 될 것이기 때문이다. 하나님의 은혜는 다시 하나님께 돌아가기를 원하는, 하나님으로부터 나온 능력이기 때문이다. 그러므로 존재가 자신의 이 땅의 마지막 육신을 입는 일로 구원을 받기를 원한다면, 자유의지가 절대적으로 필요하다.

아멘

Mijloace de har.... Rugăciune și bunăvoință....

Iar pacea interioară va fi semnul că Dumnezeu este în el. Dar cei cărora le lipsește harul divin, pentru că nu l-au dorit și nici nu l-au primit atunci când le-a fost oferit, găsesc calea de urcare atât de dificilă încât nu vor putea niciodată să o parcurgă, pentru că puterea lor este prea mică și nu cer putere de la Dumnezeu, deși le este la dispoziție. Ei nu folosesc niciunul dintre mijloacele harului, iar sufletul lor este slab și incapabil să se înalțe. Și totuși, Dumnezeu lasă să strălucească soarele harului și asupra lor, dându-le oamenilor Cuvântul Său și instruindu-i prin el să-și amintească de sufletul lor. El le oferă cunoașterea măsurii de har la care fiecare persoană are dreptul. El vrea ca ei să fie atenți și să nu treacă prin viața pământească fără să fie avertizați. Și astfel, harul divin ajunge și el inconștient la ființa umană și vrea doar să fie cuprins.... Și, din nou, este voința liberă a omului de a apuca mâna lui Dumnezeu și de a accepta harul divin care îi este oferit cu atâta dragoste și.... odată ce a fost făcut părtaș la acest har, să îl ceară din nou și din nou și astfel să primească puterea de a se răscumpăra în timpul vieții sale pământești. Astfel, voința sa este necesară doar pentru a putea realiza tot ceea ce este benefic pentru mântuirea sufletului său. Voința lui trebuie să-L caute pe Dumnezeu, voința lui trebuie să se supună Lui, iar voința lui trebuie să se îndrepte conștient spre El și să ceară putere de la Dumnezeu pentru a face acest lucru.... El stabilește apoi legătura cu Tatăl său din veșnicie, el vrea să meargă la Dumnezeu. Și această voință este salvarea lui.... Iar Dumnezeu vine în întâmpinarea lui întotdeauna și pretutindeni, nu cere de la ființa umană mai mult decât poate ea să îndeplinească, îi oferă toate mijloacele de ajutor care fac posibilă ascensiunea și nu cere ființei decât să nu se comporte cu respingere, ci să accepte cu recunoștință binecuvântările care îi garantează ascensiunea. Dar Dumnezeu nu forțează voința ființei umane și, prin urmare, harul lui Dumnezeu nu poate fi acordat fără voința ființei umane, altfel sufletul ar fi forțat să se înalțe, deci nu ar dori să se înalțe în deplină libertate de voință, ci ar parcurge în mod obligatoriu această cale de înălțare. Pentru că harul divin este putere de la Dumnezeu care cere să ne întoarcem din nou la Dumnezeu.... Prin urmare, această putere poate fi împărtășită ființei doar atunci când aceasta se adresează lui Dumnezeu prin voință liberă. Prin urmare, liberul arbitru este indispensabil dacă ființa vrea să se răscumpere din ultima ei întrupare pe Pământ....

Amin