• Indietro

Sull’Origine del male

Quando voi chiedete così intimamente la Verità, voi non crederete che Io vi insegno erroneamente. Ricordate le Mie Parole: “Se voi, che siete cattivi, date ai vostri figli dei doni buoni, quanto più Io darò a loro il Mio Spirito che Me lo chiedono.” Non sono però i vostri propri pensieri, che voi scrivete, ma il Mio Spirito ve li da, e questo sempre così che voi potete comprendere anche il senso, che non dovete temere, di venire guidati erroneamente. Ciò che vi arriva dall’Alto, deve essere chiaro e per tutti comprensibile, non deve contenere in se contraddizioni e ripetervi completamente svelato il Mio Essere, in modo che non percepite in voi salire il minimo dubbio. Voi, che camminate come uomini sulla terra, siete lo spirituale una volta caduto da Me. Attraverso la vostra caduta da Me il vostro pensare si confuse, voi assumeste tutte le cattive caratteristiche del Mio avversario, il cui principio non Sono Io Stesso, ma è stato del Mio avversario. Il vostro essere è diventato non divino, cioè stava in contrasto verso di Me. Queste caratteristiche non divine dovevano di nuovo essere portate fuori da voi, per cui serviva un percorso infinitamente lungo attraverso le creazioni. Voi avevate già conquistato una certa maturità, quando vi fu permesso di incorporarvi sulla terra. Ma ora, nello stato cosciente, avete anche riconosciuto nella buona volontà la grande distanza da Me, e così dovevate superare tutte le vostre cattive caratteristiche da voi stessi, che però non Io Stesso ho posto in voi, ma che erano ancora in voi come conseguenza della vostra caduta da Me, attraverso l’agire del Mio avversario, voi stessi avevate da subire le conseguenze, perché voi stessi, nella libera volontà, avevate accettato il male dal Mio avversario. Questa Verità rimane ferma irrevocabilmente. Io Stesso vi ho creati ben così, che voi potevate percepire, che cosa era buono e cosa cattivo. Io Stesso vi avevo creato così, che voi potevate chiedere il bene, come anche il male. Io però non vi ho indotto che dovevate accogliere in voi il male. Ma il vostro desiderio vi tendeva e la conseguenza di ciò è che nella vita terrena avete ancora in voi tutte le tendenze cattive, che il Mio avversario vi ha a suo tempo trasmesso e che voi dovete combatterle ed infine vincere. Voi non potete accettare Me Stesso come punto di partenza del male, altrimenti dovreste considerare l’intero Piano di Creazione come un’opera abborracciata, che è stata invece un’Opera della massima Perfezione. Mai può avere origine in Me qualcosa che Io indico come “peccato contro di Me”. Quando voi quindi avete peccato, dovete aver agito contro laMia Legge dell’eterno Ordine e dovete estinguere il vostro peccato, per quanto vi sia possibile, da voi stessi nella vita terrena. Ma voi non potete mai dire, che Io Stesso vi ho creato così, come siete ora voi come uomo, se voi intendete con questo gli errori e le colpe con i quali avete da lottare. Questa contraddizione è così evidente, che voi avreste dovuto riconoscerla come tale e rifiutarla. Io ho creato bensì l’uomo, ma il vero è l’anima, che ha già potuto allontanare già prima molto del non spirituale, cioè nel cammino infinitamente lungo. E’ lo spirito originario che allora è caduto e che ha ancora da sopportare le conseguenze della sua caduta, finché non è liberato dalla sua colpa originale, ma ciononostante deve combattere le brame poste in lui dal Mio avversario, per poter unificarsi completamente con Me, suo Padre dall’Eternità, da Cui è proceduto in completa perfezione. La Mia Parola dall’Alto vi è data in verità in modo che vi è comprensibile, e non viene preteso altro da voi che l’accettiate come Verità. Ma Io ho tenuto saggiamente nascosto allo scrivano il sapere intorno alle Scritture, per non offuscare il suo sguardo e di scrivere solamente ciò che Io ritengo assolutamente significativo in vista della fine, perché proprio queste questioni daranno spunto per dibattiti veementi. Ma una cosa non deve essere misconosciuta, che gli uomini si decidono piuttosto per questo, di credere ad un Dio Che E’ sublimemente perfetto, e che ogni buon uomo si sente respinto dal fatto di immaginarsi in Dio anche il portatore del male. E si tratta del fatto che Io non voglio convincere i saggi del mondo, ma coloro che sono di buona volontà. Come però sono da spiegare i molti versi di scritti da cui il lettore può dedurre, di poter confrontare Me Stesso con il male? Questa è una occasione dove Satana riesce meglio ad infilarsi, e troppo volentieri si accorda qui la volontà dell’uomo con la sua volontà. Nessuno è in grado, di servirgli, come lo ha fatto il Mio Giovanni, quando Satana gli ha posto la stessa domanda (Vescovo Martino, cap.197 – 198/Lorber). Così anche il Mio Giovanni è ora all’opera per accendere a voi uomini una chiara luce, che nessuno può spegnere. E lui vi spiegherà anche ora la contraddizione, che però non è una contraddizione: Da Dio sono proceduti tutti i Suoi esseri, quindi anche lui, lo spirito più grande e più potente, che Egli Stesso si è creato, per possedere in lui un Riflesso di Se Stesso, in cui Egli poteva continuamente irradiare la Sua Forza d’Amore e riceveva indietro da lui questa Forza d’Amore. Egli si creò quindi una Immagine, che Egli provvedeva esattamente con tutte le facoltà, che tra Lui e l’opera creata non c’era alcuna differenza che quella, che Egli Stesso era la Fonte di Forza, la sua creatura però il ricevente di Forza. Quindi lo spirito primo creato, Lucifero o Portatore di Luce, anche “forza irradiata”, che è stata emessa come essere visibile da Dio, che è rimasta anche visibile per gli esseri successivi fino alla sua caduta. Ma non era ancora alcun polo opposto di Dio, perché possedeva nè caratteristiche anti divine nè percezione anti divina, ma era infiammata da un ardente amore per Lui e la sua volontà era orientata precisamente come la Volontà di Dio. Quindi anche qui l’astuzia satanica era manifesta, perché lui pone il punto di tempo della caduta da Dio nell’Atto della Creazione, per presentare proprio Dio come il Responsabile, e lui stesso come “così creato”. Perché riflettete una volta seriamente: Come può un “giusto contrasto” di Dio, che è quindi diverso da Dio Stesso, “non essere non divino” ? (Engel, Ev. Vol.11, cap.15, versetto 6). Egli è diventato il Suo opposto solamente dopo un lungo tempo inimmaginabile, dopo che lui cominciò, attraverso l’esercito degli spiriti originali primi creati, ad invertire la sua volontà e capacità di pensare. Ma a questo atto di beatitudine durato tempi eterni precedette la sua caduta, e queste caratteristiche non divine sono state generate da lui, ma non che Dio le avesse poste nell’essere creato, che poteva essere proprio creato come Immagine di Dio. Anche questa indicazione era necessaria, ma per creare su questo l’assoluta chiarezza, che Dio non è stato il Creatore del peccato e che le Sue Opere non sono state generate senza ogni dubbio dal Suo Amore e, che per questo dovevano essere nient’altro che perfette, cioè buone nella più sublime Perfezione. Voi dovete poter comprendere le Rivelazioni dall’Alto, altrimenti dovete accettare già una azione estranea, quando vi viene offerto qualcosa di incomprensibile. Perché Dio dirige la Sua Parola alla Terra per darvi una Luce, e solamente dove voi ricevete veramente della Luce, potete anche riconoscere Dio Stesso come Creatore. Ma poi sapete anche che voi camminate assolutamente sicuri nella Verità, perché Egli non lascia nell’oscurità dello spirito quelli che si affidano a Lui e pregano Lui per l’apporto della Verità.

Amen

Despre originea răului....

Dacă vă rugați cu atâta ardoare pentru adevăr, totuși nu veți crede că vă învăț greșit. Amintiți-vă cuvintele Mele: "Dacă voi, care sunteți răi, dați daruri bune copiilor voștri.... cu atât mai mult voi da Eu Duhul Meu celor care Mi-l cer....". Astfel, voi nu vă scrieți propriile gânduri, ci spiritul Meu le introduce în voi, și întotdeauna în așa fel încât să puteți înțelege și voi înțelesul, astfel încât să nu vă fie teamă că veți fi induși în eroare. Ceea ce veți primi de sus va fi clar și pe înțelesul tuturor, nu va conține nici o contradicție și vă va reflecta în mod complet nevăzut natura Mea, astfel încât să nu simțiți nici cea mai mică îndoială care se ridică în voi.... Tu, care locuiești pe Pământ ca o ființă umană, tu ești substanța spirituală care odată a căzut de la Mine.... Prin apostazia voastră de la Mine, gândirea voastră a devenit confuză, ați adoptat toate caracteristicile rele ale adversarului Meu, a căror origine nu am fost Eu Însumi, ci adversarul Meu.... Firea voastră a devenit neevlavioasă, adică a fost în opoziție cu Mine.... Aceste calități nepământești trebuiau să fie transportate din nou în afara ta, scop pentru care a servit lungul curs, nesfârșit de lung prin creații. Astfel, dobândiseți deja o anumită maturitate atunci când vi s-a permis să vă întrupați pe Pământ. Dar acum, în starea conștientă, ai recunoscut.... cu bunăvoință.... distanța mare față de Mine, și astfel a trebuit să depășiți voi înșivă toate calitățile voastre rele pe care, totuși, Eu Însumi nu le-am pus în voi, ci care erau încă în voi ca urmare a apostaziei voastre de la Mine, datorită influenței adversarului Meu.... voi înșivă a trebuit să suportați consecințele acestui lucru, deoarece voi înșivă, prin voința voastră liberă, ați acceptat răul din partea adversarului Meu.... Acest adevăr rămâne irevocabil.... Eu Însumi te-am creat în așa fel încât să poți simți ce este bun și ce este rău.... Eu Însumi v-am creat în așa fel încât să puteți dori atât binele, cât și răul.... Dar nu Eu v-am făcut să trebuiască să luați răul în voi înșivă, totuși dorința voastră a fost pentru el, iar consecințele acestui fapt sunt că în viața pământească aveți încă în voi toate instinctele rele pe care adversarul Meu vi le-a transferat cândva, și că trebuie să luptați împotriva lor și în cele din urmă să le învingeți.... Nu Mă puteți accepta pe Mine Însumi ca fiind originea răului, altfel ar trebui să considerați întregul plan al creației ca fiind o lucrare ratată, care, totuși, a fost o lucrare de cea mai mare perfecțiune. Nimic nu-și poate avea vreodată originea în Mine, ceea ce Eu numesc păcat împotriva Mea. Prin urmare, dacă ai păcătuit, trebuie să fi încălcat legea Mea de ordine eternă și trebuie să te pocăiești de păcatul tău..... în măsura în care acest lucru este posibil pentru voi înșivă în viața pământească. Dar nu poți spune niciodată că Eu Însumi te-am creat așa cum ești acum, ca ființă umană, dacă te referi prin aceasta la defectele și viciile cu care trebuie să te lupți. Această contradicție este atât de evidentă încât ar fi trebuit să o recunoașteți ca atare și să o respingeți. Eu am creat omul, dar esența este sufletul, care a fost deja capabil să respingă mult din ceea ce este nespiritual în cursul nesfârșit de dinainte. Este spiritul originar care a căzut o dată și care trebuie să suporte consecințele apostaziei sale până când va fi răscumpărat din păcatul său originar, dar trebuie totuși să se împace cu dorințele puse în el de adversarul Meu pentru a se putea uni complet cu Mine, Tatăl său din eternitate, de la care a ieșit perfect.... Cuvântul Meu de sus vă este dat cu adevărat în așa fel încât să vă fie ușor de înțeles, și nu vi se cere nimic altceva decât să-l acceptați ca adevăr.... Cu toate acestea, am păstrat cu înțelepciune cunoașterea Scripturilor ascunsă scriitorului pentru a nu-i întuneca vederea și scriu doar ceea ce consider că este de maximă importanță în vederea sfârșitului, pentru că tocmai aceste întrebări vor da naștere la dezbateri aprinse. Dar un lucru nu trebuie judecat greșit, că oamenii preferă să se decidă să creadă într-un Dumnezeu care este extrem de perfect și că orice om bun se simte respins de faptul că își imaginează în Dumnezeu și un purtător al răului. Și ideea este că nu vreau să câștig pe cei înțelepți din lume, ci pe cei de bunăvoință. Dar cum se explică numeroasele pasaje scripturistice din care cititorul deduce că Mă poate confrunta pe Mine Însumi cu răul? Aceasta este (singura) întrebare (ocazie) satanică în care se poate strecura cel mai bine.... și prea ușor aici intră voința omului în voința sa.... Nimeni nu este în stare să-l aștepte așa cum a făcut-o Ioan al Meu când Satana i-a pus aceeași întrebare.... (Episcopul Martin, Kpt. 197-198) Tot așa și Ioan al Meu lucrează acum pentru a vă aprinde vouă, oamenilor, o lumină strălucitoare, pe care nimeni nu o poate stinge. Și tot el vă va explica acum contradicția care, totuși, nu este o contradicție.... Toate ființele Sale au ieșit din Dumnezeu, deci și El, cel mai mare și mai puternic spirit, pe care l-a creat pentru a avea în el o imagine în oglindă a Sa, în care să poată radia în permanență puterea Sa de iubire și de asemenea, să primească înapoi această putere de iubire. Astfel, El a creat o imagine a Sa, pe care a înzestrat-o cu toate capacitățile, în așa fel încât să nu existe nicio diferență între El și opera creată, în afară de faptul că El Însuși era sursa puterii, iar creatura Sa era destinatarul puterii. Astfel, primul spirit creat a fost.... Lucifer sau purtătorul de lumină.... a fost, de asemenea, "puterea emanată", care a fost pusă în evidență de Dumnezeu ca prima ființă vizibilă, care apoi a rămas vizibilă și pentru toate ființele ulterioare până la căderea sa. Dar nu era încă un antipod al lui Dumnezeu, pentru că nu poseda nici trăsături antidivine, nici sentimente antidivine, ci era înflăcărat de o dragoste arzătoare pentru El și voința sa era îndreptată exact ca a Mea (voința lui Dumnezeu). Deci și aici viclenia satanică este inconfundabilă: El transferă momentul apostaziei de la Dumnezeu în actul creației, pentru a-L prezenta pe Dumnezeu ca fiind cel responsabil și pe el însuși ca fiind "astfel creat". Căci gândește-te serios: Cum poate un contra-spirit al lui Dumnezeu.... care este deci diferit de Dumnezeu Însuși....să fie numit "divin"? ("chiar opus".... care este, prin urmare, diferit de Dumnezeu Însuși.... "a nu fi nelegiuit"). El a devenit contra-spiritul Său doar după o perioadă de timp inimaginabil de lungă.... după ce, stimulat de armata de spirite primordiale create, a început să-și inverseze voința și facultatea de gândire. Dar acest act de fericire veșnică a precedat căderea lui, iar aceste calități nepământești s-au născut din el, nu că Dumnezeu le-a pus în ființa creată, care nu putea fi creată decât după chipul lui Dumnezeu..... Această referință era necesară și pentru a crea o deplină claritate asupra faptului că Dumnezeu nu era autorul păcatului și că faptele Sale erau, fără îndoială, născute din iubirea Sa și, prin urmare, nu puteau fi altceva decât perfecte...., adică bune în cea mai înaltă perfecțiune..... Trebuie să fii capabil să înțelegi revelațiile de sus, altfel trebuie să presupui deja o influență externă atunci când ți se oferă ceva de neînțeles. De aceea, Dumnezeu transmite Cuvântul Său pe Pământ pentru a vă da lumină, și numai acolo unde primiți cu adevărat lumină puteți să-L recunoașteți și pe Dumnezeu Însuși ca fiind Creatorul, dar atunci veți ști cu siguranță că trăiți în adevăr.... pentru că El nu-i lasă în întunericul spiritual pe cei care se încredințează Lui și apelează la El pentru furnizarea adevărului....

Amin