Tutta la Mia Provvidenza è per voi, che Mi volete servire nell’ultimo tempo, prima della fine, perché dovete correggere ancora molto errore, che Io scopro per voi e perciò vi do in mano i mezzi di procedere contro l’errore, cosa che non potete mai fare senza l’Apporto della Mia Parola dall’Alto. Io so dove il pensare degli uomini è ancora confuso, Io so dove si sono stabilite in loro delle opinioni, a cui non vogliono volentieri rinunciare e che comunque non corrispondono alla Verità. Ma voglio dare a tutti una Luce, voglio illuminare il pensare di coloro che hanno da Me l’Incarico di diffondere la Verità. Posso anche sempre dare soltanto la stessa Spiegazione, che siete degli esseri una volta irradiati fuori da Me, che non hanno seguito la loro destinazione, perché si sono ribellati a Me. Quello che ora ho irradiato fuori da Me come Forza, erano delle creature consapevoli dell’io, capaci di pensare e provvisti di una libera volontà, quindi non delle Opere morte, ma che avevano in sé la Vita, perché la Mia Forza, che era la loro sostanza primordiale, è e rimane qualcosa di vivente, che spinge ad una costante attività. A questa Forza quindi ho dato la forma di esseri, cosa che però è da intendere spiritualmente, perché potevano contemplarsi reciprocamente come delle più magnifiche creature nella Luce più raggiante. Ogni essere irradiato fuori da Me era anche un essere a sé stante, era quindi esternato indipendente e veniva costantemente compenetrato dai Raggi della Mia Forza d’Amore. Erano delle immagini di Me Stesso, erano delle miniature del Mio proprio Essere, che potevano agire autonomamente nella Forza e nella Luce e che stavano nella più sublime Perfezione, dato che da Me poteva procedere soltanto la Perfezione. Questi esseri sono caduti da Me, attraverso la loro libera volontà si sono invertiti nel contrario, hanno perduto la loro Perfezione, diventando imperfetti e miseri, perché hanno respinto la divina Luce d’Amore che li irradiava e quindi si sono privati della parte divina. Ma gli esseri continuavano ad esistere, hanno soltanto rinunciato all’Amore e questo era possibile, perché come dimostrazione della loro Origine divina avevano anche in proprio la libera volontà, che poteva svilupparsi in ogni direzione e che si manifestava nella direzione opposta a Dio. L’essere aveva soltanto respinto la Forza d’Amore di Dio, quindi la Mia continua Irradiazione d’Amore e questo significava la sua caduta nell’abisso più profondo, perché diventava incapace di agire e s’induriva nella sua sostanza. Quindi, l’essere che una volta era stato creato da Me in tutta la Perfezione, si è allontanato liberamente da Me e tendeva sempre di più verso l’abisso. Questa caduta degli spiriti da Me vi è sempre di nuovo stato spiegato e voi sapete, in che cosa consisteva la caduta da Me: che il Mio Amore veniva respinto. Con ciò l’essere si è reso incapace di agire. Ma dato che l’essere era in sé la Forza irradiata al di fuori di Me, che non poteva rimanere inattiva, questa Forza doveva manifestarsi diversamente e questo diventava quindi possibile, mentre questa Forza veniva formata in Creazioni ed ora si attivava secondo la Mia Volontà. L’essere caduto svolgeva quindi un’attività servente in altra formazione, nella Legge dell’obbligo. Quello che passa legato attraverso le Opere di Creazione allo scopo di una lenta risalita verso l’Alto, è la creatura spirituale caduta, che una volta era proceduta da Me. E’ l’essere, che Io avevo creato sublimemente perfetto, che ho esternato autonomo come la Mia Immagine e che ora si deve di nuovo formare in ciò che è stato primordialmente su una via di ritorno tormentosa in un tempo infinitamente lungo. Non vi può essere data nessuna Risposta più chiara, se domandate dov’è rimasto lo ‘spirito’, quando l’essere cadeva. Di quale spirito parlate? Ho creato degli esseri spirituali, e questi sono caduti da Me. Quindi l’anima non è “l’anima di uno spirito”. Ma l’anima stessa è lo spirito primordiale una volta caduto, che s’incorpora nell’uomo per l’ultimo perfezionamento. Quando uno spirito caduto s’incorpora in un uomo, allora la sua anima è appunto quello spirito primordiale, ma non solo una parte dello stesso. Che ora tutti gli spiriti caduti vengono costantemente assistiti durante l’intero processo di Rimpatrio da esseri della Luce, che sono entrati totalmente nella Mia Volontà nella loro prova, questo vi viene sempre di nuovo spiegato, perché costoro trovano la loro beatitudine nel fatto di contribuire al definitivo ritorno dello spirituale caduto ed il loro ultragrande amore assiste costantemente tutte le creature e provvede a sempre nuovi involucri che rendono possibile la risalita allo spirituale caduto, perché l’amore sarà sempre attivo nella Mia Volontà ed affluisce anche costantemente allo spirituale imperfetto, affinché cambi coscientemente durante la vita terrena e diventi di nuovo ciò che era in principio. Questo cambiamento lo svolge perciò anche soltanto l’amore, che l’essere come uomo stesso ora deve accendere, per ritrovare di nuovo l’unione con Me, che lo rende l’essere beato in tutta l’Eternità.
Amen
TraduttoreToată grija Mea vă aparține vouă, care vreți să Mă slujiți în ultimul timp, înainte de sfârșit. Pentru că încă mai aveți de corectat multe erori pe care vi le dezvălui și de aceea vă dau mijloacele de a acționa împotriva lor, ceea ce nu ați putea face niciodată fără aportul Cuvântului Meu de sus. Știu unde gândirea oamenilor este încă confuză, știu unde s-au înrădăcinat în ei opinii la care nu vor să renunțe cu bucurie și care, totuși, nu corespund adevărului. Dar Eu vreau să dau tuturor o lumină, vreau să luminez gândirea celor care sunt însărcinați de Mine să răspândească adevărul. Nu pot să vă dau decât aceeași explicație: Ați fost cândva ființe emanate de Mine, care nu și-au îndeplinit destinul pentru că Mi s-au opus. Ceea ce am emanat acum ca forță au fost creaturi care erau conștiente de Mine, capabile să gândească și înzestrate cu liberul arbitru.... deci nu lucrări moarte, ci au avut viață în ele, căci puterea Mea, care a fost substanța lor inițială, este și rămâne ceva viu care îndeamnă la o activitate constantă.... Astfel, am dat acestei forțe forma unor ființe, care, totuși, trebuie înțeleasă în sens spiritual, căci ei au putut să se privească unii pe alții ca pe cele mai glorioase creaturi în cea mai strălucitoare lumină.... Fiecare ființă emanată a fost de asemenea o ființă pentru sine.... a fost pusă deoparte ca fiind independentă și a fost permanent străbătută de puterea dragostei Mele.... Erau imagini ale Mele, erau miniaturi ale propriei Mele ființe, care puteau lucra independent în forță și lumină și se aflau în cea mai înaltă perfecțiune, deoarece numai perfecțiunea putea ieși din Mine. Și aceste ființe s-au îndepărtat de Mine, prin voința lor liberă s-au transformat în opusul lor, și-au pierdut perfecțiunea, au devenit imperfecte și nenorocite, pentru că au respins lumina divină a iubirii care strălucea prin ele și, în consecință, s-au lipsit de divinitate. Dar ființele au continuat să existe, doar că și-au dăruit iubirea, iar acest lucru a fost posibil deoarece, ca dovadă a originii lor divine, ele posedau și liberul arbitru, care se putea dezvolta în toate direcțiile și care se exprima în sens opus lui Dumnezeu. Ființa nu a făcut decât să respingă forța iubirii lui Dumnezeu, deci iluminarea Mea constantă a iubirii, iar acest lucru a însemnat căderea ei în cel mai adânc abis, deoarece a devenit incapabilă de activitate și s-a împietrit în substanța sa.... Astfel, ființa creată cândva de Mine în toată perfecțiunea s-a îndepărtat de bună voie de Mine și s-a străduit tot mai mult spre abis.... Această apostazie a spiritelor de la Mine v-a fost explicată în repetate rânduri și știți în ce a constat această apostazie de la Mine: Că dragostea Mea a fost respinsă.... Astfel, ființa s-a făcut incapabilă de activitate.... Dar cum ființa în sine era o forță emanată din Mine, care nu putea rămâne inactivă, această forță trebuia să aibă efect într-un alt mod, și acest lucru a fost posibil prin transformarea acestei forțe în creație.... și prin faptul că acum este activă conform voinței Mele.... Astfel, ființa căzută a desfășurat o activitate de servire într-o formă diferită în legea constrângerii.... Ceea ce trece legat prin lucrările creației în scopul unei ascensiuni lente spre înălțime este creatura spirituală căzută care a ieșit cândva din Mine.... Este ființa pe care am creat-o ca fiind extrem de perfectă, pe care am făcut-o independentă după chipul Meu și care acum, pe o cale agonizantă de întoarcere într-un timp infinit de lung, trebuie să se remodeleze pentru a redeveni ceea ce a fost la început.... Un răspuns mai clar nu vă poate fi dat atunci când vă întrebați unde a rămas "spiritul" atunci când ființa a căzut.... Despre ce spirit vorbești?.... Eu am creat ființe spirituale, iar ele s-au îndepărtat de Mine. Astfel, sufletul nu este "sufletul unui spirit", ci sufletul însuși este spiritul originar, odată căzut, care se întrupează în ființa umană pentru ultima perfecțiune..... Iar dacă un spirit necăzut se întrupează într-o ființă umană, atunci sufletul ei este tocmai acest spirit originar, dar nu doar o parte din el.... Faptul că toate spiritele căzute sunt permanent îngrijite pe parcursul întregului proces de întoarcere de către ființe de lumină care au intrat complet în voința Mea în timpul testării lor vă este explicat în repetate rânduri, deoarece ele își găsesc fericirea în a contribui la întoarcerea finală a ființei căzute, iar dragostea lor copleșitoare are grijă în mod constant de toate creaturile și asigură mereu noi învelișuri care permit ascensiunea ființei căzute. Căci iubirea va fi mereu activă în voința Mea și, prin urmare, va curge constant și spre imperfect, astfel încât acesta se va schimba conștient în timpul vieții pământești și va redeveni ceea ce a fost la început. Iar această transformare nu se realizează, așadar, decât prin iubire, pe care ființa ca ființă umană trebuie să o aprindă pentru a regăsi unitatea cu Mine, ceea ce face din ea o ființă fericită pentru eternitate....
Amin
Traduttore