• Indietro

La giusta preghiera – Il rapporto infantile

Chiunque Mi invoca, Io lo ascolto. Il Mio Orecchio tende ad ogni suono, ad ogni respiro dei Miei figli, ed Io Mi inchino a loro, ancora prima che abbiano pronunciato la parola, perché Io amo i Miei figli. Il Mio Amore oltrepassa ogni distanza, non esiste nessuna separazione fra un figlio che chiede intimamente e Me, perché la sua chiamata Mi raggiunge e Mi attira a lui, perché Io Sono sempre pronto ad aiutare e perché Io benedico ogni legame, che il figlio terreno stabilisce con suo Padre dall’Eternità. Io bado ad ogni chiamata, che sale dal cuore a Me, ma Io non bado alle parole che soltanto la bocca pronuncia. Ma quante preghiere vengono pronunciate, che non possono raggiungere il Mio Orecchio, perché sono soltanto delle preghiere di labbra. Un unico pensiero può e susciterà da Me più che lunghe preghiere, che mancano di interiorità, perché non il figlio parla con il Padre, ma l’uomo pensa soltanto ad un Dio che gli sta lontano e cerca di muoverLo per accettare delle mere parole e di esaudire delle richieste, perché l’uomo stesso non si sente abbastanza potente, di farcela da solo con la vita e necessita d’aiuto. Ma lui non percorre la via giusta, egli pretende, dove dovrebbe pregare. Ma una preghiera premette una fiducia fedele di un figlio verso il Padre, l’uomo stesso deve sentirsi come un figlio di Colui, il Quale l’ha creato, e perciò deve anche affidarsi al Padre umilmente e credente. E questo richiede intime parole al Padre, che non hanno bisogno di essere espresse, ma che devono colmare i pensieri del figlio, Le preghiere però sono diventate quasi formali, la bocca le pronuncia, mentre i pensieri volano altrove, ed anche se sono con le parole stesse, manca la spinta del cuore che spinge verso il Padre. Manca l’intima dedizione a Me che Mi chiama, anzi Mi costringe, di chinarMi a Mio figlio e di esaudire la sua richiesta. Mi rallegra una intima preghiera, dato che allora ho già conquistato per Me l’uomo, perché la sua volontà è per Me, perché Mi riconosce come suo Padre dall’Eternità e perché usufruisce della Mia Grazia e Forza, che lo aiutano verso l’Alto, verso la Perfezione. Una intima preghiera pontifica ogni crepaccio; un uomo che prega nel modo giusto, tende coscientemente verso di Me, ed egli raggiunge anche sicuramente la sua meta. Io gli Sono Presente, ed egli percepirà la Mia Presenza e non passerà mai più da solo attraverso la vita terrena.

Amen

Rugăciunea corectă.... Relația de copil...

Oricine Mă cheamă, Eu îl aud. Urechea Mea ascultă fiecare sunet, fiecare respirație a copiilor Mei și Mă aplec spre ei chiar înainte ca ei să fi rostit un cuvânt, pentru că îi iubesc pe copiii Mei. Iubirea Mea trece peste orice distanță și nu există nicio separare între rugăciunea intimă a unui copil și Mine, pentru că chemarea lui ajunge la Mine și Mă aduce la el, pentru că Eu sunt întotdeauna gata să ajut și pentru că binecuvântez orice legătură pe care copilul pământesc o stabilește cu Tatăl său din eternitate. Eu respect orice chemare care se ridică spre Mine din inimă, dar nu respect cuvintele care sunt rostite doar de gură.... Dar câte rugăciuni sunt rostite care nu pot ajunge la urechea Mea pentru că sunt doar rugăciuni din gură. Un singur gând poate și va obține mai mult de la Mine decât rugăciunile lungi, lipsite de intimitate, pentru că copilul nu vorbește cu Tatăl, ci ființa umană se gândește doar la un Dumnezeu care este îndepărtat de ea și încearcă să-L convingă să accepte cuvinte goale și să îndeplinească cereri, pentru că ființa umană însăși nu se simte suficient de puternică pentru a se descurca singură în viață și are nevoie de ajutor. Dar nu ia calea cea bună, ci cere acolo unde ar trebui să ceară. O cerere, însă, necesită încrederea fidelă a copilului în Tatăl, ființa umană trebuie să se simtă copil al Celui care l-a creat și, prin urmare, să se încredințeze și ea cu smerenie și fidelitate Tatălui.... Iar acest lucru necesită cuvinte sincere către Tatăl, care nu trebuie rostite, dar care trebuie să umple gândurile copilului. De cele mai multe ori, însă, rugăciunile au devenit o formă, gura le rostește în timp ce gândurile locuiesc în altă parte, și cum sunt și cu cuvintele în sine, le lipsește impulsul inimii care împinge spre Tatăl.... Le lipsește devotamentul sincer față de Mine, care Mă cheamă, ba chiar Mă obligă, să Mă aplec spre copilul Meu și să-i ascult cererea. Rugăciunea intimă Mă încântă, pentru că atunci voi fi câștigat deja persoana pentru Mine, pentru că voința ei este destinată Mie, pentru că Mă recunoaște ca Tată al său din eternitate și pentru că se folosește de harul și puterea Mea, care îl ajută să se înalțe, să atingă perfecțiunea. Rugăciunea intimă acoperă orice prăpastie; un om care se roagă corect se străduiește în mod conștient spre Mine și, de asemenea, își va atinge cu siguranță scopul.... Eu sunt prezent la el și el va simți prezența Mea și nu va mai trece niciodată singur prin viața pământească....

Amin