Confronta annuncio con traduzione
L’essere di Satana – La caduta e la liberazione
L’immensa grande distanza da Me di colui che si è una volta ribellato contro di Me, come la Forza che tutto vivifica, ha anche diminuito immensamente l’effetto di Forza, e così lo spirituale, che una volta era pieno di Vita e di Forza, ha derubato sé stesso della Forza ed infine si è formato nella sostanza più dura, perché anche la sostanza spirituale indurisce, quando in questa infinitamente grande distanza da Me non viene più toccata dalla Mia Forza d’Amore. E’ il processo dell’indurimento della sostanza spirituale pari al sorgere della materia terrena, che mediante la Mia Volontà è diventata forma. L’intera Creazione ora è in fondo in fondo tale sostanza indurita, una volta la Forza spirituale proceduta da Me, che però è proceduta da Me come l’essenziale più sublimemente perfetto. Questo essenziale nella sua perfezione veniva irradiato costantemente con la Mia Forza d’Amore e da ciò era in grado dell’illimitato creare ed agire come Me. (26.02.1953) Io Sono la Fonte dall’Eternità di tutta la Forza, e da questa Fonte dall’Eernità dipende ogni esistenza. Nulla esiste fuori di Me, che dispone autonomamente della Forza, ed un distaccarsi da Me e dalla Mia Forza significa quindi anche un totale svanire, perché da nessun’altra parte sarebbe possibile un apporto di Forza. Ma anche uno sciogliersi da Me non è possibile, perché la Mia Forza non può svanire in eterno ed in eterno non è nemmeno divisibile; ma quello che è proceduto dalla Mia Forza può allontanarsi da Me all’infinito, e distanza significa, che la Forza perde nell’effetto, quindi quello che si allontana rimane immobile e si raddensa in sostanza solida, in materia, che è perciò sostanza spirituale indurita, alla quale manca la facoltà dell’attività, perché è uscita dal campo della Mia Radiazione della Forza d’Amore. Questo è quindi il destino dello spirituale caduto da Me, che si trova nella più lontana distanza da Me ed è comunque eternamente imperituro. Tutto questo è comunque in fondo in fondo qualcosa di essenziale, che una volta era capace di pensare nel grado più sublime, che stava nella conoscenza ed aveva la libera volontà e malgrado ciò con la sua caduta ha perduto tutte queste Dimostrazioni divine. Queste essenzialità spirituali si sono dissolte in innumerevoli particelle per la Mia Volontà, per poi ritrovarsi lentamente in un Processo di Salvezza riconosciuto da Me di successo, quando è stato raggiunto un certo grado di maturità e purificazione. Quindi ho legato l’essenziale, che una volta era stato creato libero mediante la Volontà dell’essere da Me primo creato con l’utilizzo della Mia Forza. Ma che cosa ne è stato di questo essere primo creato? Questo essere erra sin dalla sua caduta come scintilla di forza qua e là e cerca con la forza che gli è rimasta ad irradiare tutto ciò che la Mia Volontà gli ha sottratto, ma non per vivificarlo, ma per aumentare la sua forza, affinché questa superi Me Stesso, cioè la Mia Forza. Quello che è legato mediante la Mia Volontà non reagisce a questa irradiazione, appunto perché non gli dà nessuna Vita. Ma appena è diventato di nuovo l’essere dopo il percorso infinitamente lungo attraverso la Creazione, quando le singole particelle si sono di nuovo tutte ritrovate e s’incorpora ora come un tutto nella forma umana e con ciò riottiene la consapevolezza dell’io, reagisce anche di nuovo agli sforzi dell’essere primo creato, al Mio spirito avverso. Si lascia abbagliare dalla scintilla, perché questa scintilla non da nessuna luce, ma è soltanto una luce d’inganno, che abbaglia l’occhio, per oscurarlo del tutto, come anche la sua forza è diventata senza effetto mediante la caduta, attraverso l’infinita grande distanza da Me. Ma il suo essenziale è rimasto, non ha perduto la consapevolezza dell’io, e perciò può ancora agire sulla stessa consapevolezza dell’io, quindi può colmare completamente l’uomo con la sua essenzialità, senza con ciò però essere legato nemmeno ad un uomo. Lui può quindi esercitare ovunque la sua influenza, dove si trovano degli uomini, che gli si rivolgono volontariamente mediante la loro mentalità e quindi aumentano la sua forza mediante l’unificazione con lui. Lui usa la Forza che gli è rimasta soltanto ancora per agire contro di Me, lui cerca di aumentarla sempre con l’aiuto di uomini, che gli si arrendono. Quindi questo spirito opposto agisce del tutto apertamente, lui può anche del tutto evidentemente dominare totalmente un uomo, ma soltanto finché questo deve assolvere la prova della volontà sulla Terra. Se ora ha raggiunto la sua meta, che ha conquistato gli uomini per sé, allora ha soltanto di nuovo promosso l’indurimento della sostanza spirituale e si è privato della sua forza, in modo che lui stesso è come totalmente senza vita, quando non può più attaccarsi saldamente agli uomini, che gli regalano la loro forza vitale. E questo è poi il caso quando un periodo di Redenzione va alla fine, quando ha trascinato la maggior parte degli uomini nell’abisso e gli altri si sono dati pienamente a Me. Allora lui stesso è derubato della sua forza, poi anche lui è in uno stato legato, giace in catene, finché può di nuovo eseguire sugli uomini gli stessi tentativi, finché gli uomini stessi sono di nuovo nello stato, che rinvigoriscono la sua forza, finché loro stessi gli sciolgono per modo di dire le catene mediante la loro errata volontà, che è rivolta di nuovo alla materia, che è obbediente alla volontà del Mio avversario e con ciò aumenta di nuovo la sua posizione di potere, cosa che diventa sempre più evidente in ogni periodo di Redenzione, più si avvicina la fine. Perciò ogni periodo di Redenzione comincerà con pacifica armonia, con un vero Paradiso sulla Terra e finirà con l’agire satanico, finché al Mio avversario viene slegato anche l’ultimo essenziale, finché lui stesso è così senza forza, che desidera la Forza da ME, finché egli stesso ritornerà a Me nella sua Casa Paterna, che ha abbandonato una volta liberamente.
Amen
Traduttore
Natura lui Satana.... Cădere și răscumpărare....
Distanța enormă a celui care s-a ridicat cândva împotriva Mea, față de Mine, ca putere atotînsuflețitoare, a redus de asemenea enorm efectul puterii și astfel, spiritualul, care era cândva plin de viață și de putere, s-a lipsit de putere și s-a transformat în cele din urmă în substanță mai dură, pentru că și substanța spirituală se întărește atunci când nu mai este atinsă de puterea iubirii Mele în această distanță nesfârșită față de Mine. Procesul de întărire a substanței spirituale este sinonim cu apariția materiei pământești care a devenit formă prin voința Mea. Or, întreaga creație este în mod fundamental o astfel de substanță împietrită, o forță spirituală care înainte ieșea din Mine, dar care emana din Mine ca ceva extrem de perfect în esență.... În perfecțiunea sa, această ființă a fost în mod constant pătrunsă de puterea iubirii Mele și, prin urmare, capabilă de creație și activitate nelimitate, asemenea Mie (26.2.1953). Eu sunt sursa originară a tuturor puterilor, iar întreaga existență depinde de această sursă de putere. În afară de Mine nu există nimic care să dispună independent de forță, iar o detașare de Mine și de forța Mea ar însemna, prin urmare, și o pierzanie completă, deoarece nu ar fi posibilă o aprovizionare cu forță din altă parte. Dar nici o detașare de Mine nu este posibilă, pentru că puterea Mea nu poate pieri în veșnicie și este, de asemenea, veșnic indivizibilă; totuși, ceea ce a apărut din puterea Mea se poate îndepărta la nesfârșit de Mine, iar îndepărtarea înseamnă că puterea își pierde efectul, astfel că îndepărtarea rămâne ca și cum ar fi nemișcată și se condensează în substanță solidă, în materie, care este, prin urmare, o substanță spirituală întărită, lipsită de capacitatea de a fi activă, deoarece a părăsit sfera emanației Mele de putere a iubirii.
Aceasta este, așadar, soarta substanței spirituale care s-a îndepărtat de Mine, care se află la cea mai mare distanță de Mine și totuși este veșnic nepieritoare.... Toate acestea, însă, sunt în mod fundamental ceva legat de o ființă care a fost cândva foarte capabilă să gândească, care avea cunoaștere și liber arbitru și care, totuși, a pierdut toate aceste dovezi de divinitate prin căderea sa. Aceste entități spirituale s-au dizolvat în nenumărate particule prin voința Mea pentru a se regăsi încet-încet într-un proces de vindecare recunoscut de Mine ca fiind de succes atunci când se atinge un anumit grad de maturitate sau de purificare.... Am legat astfel ființa care a fost odată creată în mod liber prin voința primei Mele ființe create, folosind puterea Mea....
Dar ce s-a întâmplat cu această ființă creată prima dată?. Această ființă rătăcește ca o scânteie de putere de la căderea sa și caută să lumineze cu forța sa rămasă tot ceea ce voința Mea i-a luat.... însă nu pentru a o reînvia, ci pentru a-i spori puterea astfel încât să Mă depășească pe Mine Însumi, adică puterea Mea.... Ceea ce este legat de voința Mea nu reacționează la această iluminare tocmai pentru că nu-i dă viață.... Dar de îndată ce a redevenit ființă după un parcurs infinit de lung prin creație, când particulele individuale s-au regăsit toate și acum se întrupează ca un întreg în formă umană și își recapătă astfel conștiința de sine, ea reacționează din nou și la eforturile acelei ființe create prima dată, spiritul contrar Mie. Ea se lasă orbită de scânteie, căci această scânteie nu dă lumină, ci este doar o lumină înșelătoare care orbește ochiul pentru a-l întuneca complet.... așa cum puterea sa a devenit ineficientă prin apostazie, prin îndepărtarea infinită de Mine. Dar esența sa a rămas, nu și-a pierdut conștiința de sine și, prin urmare, poate avea încă un efect asupra a ceea ce este de asemenea conștient de sine, astfel încât poate umple complet ființa umană cu esența sa, fără a fi însă legat doar de o singură persoană. Astfel, el își poate exercita influența oriunde există oameni care se îndreaptă spre el din proprie voință prin atitudinea lor și astfel își sporește puterea prin unirea cu ei. El își folosește puterea rămasă doar pentru a lucra împotriva Mea, încercând în mod constant să o sporească cu ajutorul oamenilor care i se predau. Astfel, acest contra-spirit funcționează în mod evident, poate controla complet o persoană, dar numai atâta timp cât aceasta trebuie să treacă testul voinței pe Pământ..... Odată ce și-a atins scopul de a-i câștiga pe oameni pentru el însuși, el nu a făcut decât să favorizeze din nou întărirea substanței spirituale și să se lipsească de forța sa, astfel încât este, ca să spunem așa, complet lipsit de viață, de îndată ce nu se mai poate agăța de oamenii care îi dau vitalitate.... Și așa se întâmplă atunci când se încheie o perioadă de răscumpărare, când el a atras cea mai mare parte a oamenilor în abis, iar ceilalți Îmi sunt pe deplin devotați. Atunci el însuși este lipsit de puterea sa, atunci și el este într-o stare de legare, zace în lanțuri.... până când va putea face din nou aceleași experimente pe oameni, până când oamenii înșiși vor fi în stare să-i întărească din nou puterea, până când, ca să zic așa, îi vor slăbi ei înșiși lanțurile prin voința lor greșită, care se aplică din nou materiei, care se supune voinței adversarului Meu și astfel își ridică din nou poziția de putere, ceea ce devine tot mai evident în fiecare perioadă a Mântuirii, cu cât se apropie mai mult de sfârșit.
De aceea, fiecare perioadă de răscumpărare va începe cu o armonie pașnică, cu un adevărat paradis pe Pământ, și se va încheia cu o activitate satanică, până când adversarul Meu va fi lipsit până și de ultima esență, până când el însuși va fi atât de neputincios încât va tânji după putere de la Mine.... până când el însuși se va întoarce la Mine în casa Tatălui său.... pe care a părăsit-o de bunăvoie.
Amin
Traduttore